Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru PE EA

 Rezultatele 1551 - 1560 din aproximativ 2249 pentru PE EA.

Ion Luca Caragiale - D. Eugeniu Stătescu poet

... poet D. Eugeniu Stătescu poet de Ion Luca Caragiale Românul e născut poet. Și d. Eugeniu Stătescu, ministrul justiției, a fost odinioară poet. Pe la 1854 se stabilise în poalele Penteleului celebrul Persescu, autorul faimoaselor cașcavaluri; om cu avere, el construise pe valea Bârsei o casă mare, un falansterbine mobilat, bine întreținut și bine aprovizionat, unde primea cu multă bucurie pe numeroșii vizitatori cari fugeau de pâcla orașelor la aerul binefăcător al munților. Persescu, galant amfitrion, îi primea pe toți cu cea mai mare bucurie, îi ospăta câtă vreme ei voiau să stea acolo și, drept mulțumire, nu le cerea în schimb decât să ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Fericirea

... Dimitrie Bolintineanu - Fericirea Fericirea de Dimitrie Bolintineanu În fundul unei râpe, mugind adânc, albește Un râu ce umbra serii ascunde de acum. Pe munte luna blondă se-nalță și privește Din norul ei cum focul s-acopere sub fum. Și stelele, flori d-aur, în spațiu drag se ... lumii cupa unde-ai băut durere Crezând că bei delicii din visul aurit! Vai! Fericirea n-are în lume rădăcină! În darn dorește omul aice pe pământ, Uitând că timpul schimbă pe oameni în țărână Și tot se risipește pe al durerii vânt! O, farmec drag al vieții! O, magică natură! Tu îmi îmbeți simțirea și gândul meu mărești! Dar poți lungi tu viața ce ... lacrimi zborul, A aspira la fală, și-a se-amărî dorind, A geme-n sărăcie precum și în avere, Pe piatra țărânoasă, pe patul aurit, A geme-n întuneric, a geme la putere, Acesta este-al lumii destin neîmblânzit. Și ce îmi pasă mie ...

 

Mihai Eminescu - Luna iese dintre codri

... Eminescu - Luna iese dintre codri Luna iese dintre codri de Mihai Eminescu Luna iese dintre codri. Noaptea toată stă s-o vadă. Zugrăvește umbre negre Pe lințolii de zăpadă. Și mereu ea le lungește Și suind în cer le mută, Parcă fața-i cuvioasă E cu ceară învăscută. Ce gândește? ­ numai norii Lin se-mbină, se ... or surâde ele? Și-s cu neguri îmbrăcate Lac, dumbravă și pădure. Stele palid tremurânde Ard pin negurile sure. Lumea-n rouă e scăldată, Lucioli pe lacuri zboară. Luna umbrei, umbra lunei Se amestec, se-nfășoară. Lunecând pe ceruri, norii Negri-acopăr tot seninul. Se sting una după alta Și icoana și suspinul. Înfășat în întuneric, Eu nu văd, nu aud șoapte. Ah ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Goana

... vor o dată, Se zbuciumă, se îmbrîncesc ; Se-ncinge-o luptă desperată, Și cad, și se rostogolesc :       Naintea lor caleasca zboară...       Ei sar ; s-aștern pe goană iară... Tîrziu, sătui de alergare, S-abat pierzînd orice speranță... Caleasca după deal dispare. Departe flutură o treanță...       E unul dintre puradei, Tot se ...

 

Costache Conachi - Scrisoare către Zulnia

... și scrisoare,     Cunoaște-l di pi durere cu care plîngînd îți scrie,     Cunoaște-l di pi-a lui lacrămi ce l-i găsîi pe hîrtie     Cu ele odinioară udam a tale picioare,     Cu ele pe buză arsă de-a dragostei înfocare,     De sute de ori, Zulnio, printr-a gurilor lipire     Ți-am adeverit amoriul cu credință ... Dar ne înlesnea prilejul de-o furișă sărutare,     Rîpele întunecoase ce ferea cu tăinuiri     A desfătărilor noastre înfocate întîlniri,     Apele acelea-n care, pe furiș, în scăldătoare,     Te prindeam, ochilor, spuneți, ce priveam atunci în zare     Comorile firii toate la ochii mei dezvălite,     De mii de ori sărutate, de ... sa nemulțămire     Sufletul meu, ticălosul, ce-i pururea în clătire.     Ah, și acum să să împace, cum să rabde, vai de dînsul,     Cînd îl înec pe tot ceasul cu suspinul și cu plînsul ?     Călători pe văi, pe dealuri, pe cîmpii nemărginite,     Umblu de urît cu ziua pe colnice părăsîte,     Udate de-a mele lacrămi, cărările-acelea toate,     Or ține spre pomenire urmele mele-nsămnate,     Pînă cînd vrodinioară

 

Grigore Alexandrescu - Vulpoiul predicător

... asculte; Însă ei în depărtare, Neavînd nicidecum stare Fără cinste sau favor, Nu putea da-ncredințare, Slavă astui orator. Așa el schimbă vorbirea, Defăimă năpăstuirea, Pe urși, tigri, lei, pardoși, Arătînd a lor turbare Și a sîngelui vărsare, Și că sînt nesățioși. Atunci cerbi, ciutele toate Ascultau ... la adunare. Vulpea-și făcu mare nume; Un leu foarte cu credință, Domn p-acea parte de lume, Să o vază-avu dorință: Deci și ea cu bucurie La palat grăbi să vie, Unde ajungînd vorbește; Tonul ei înmărmurește P-ai pădurilor tirani: Cu putere ea descrie Slaba nevinovăție, Pradă acestor dușmani, Cufundată în durere, Cerînd la-nalta putere Asupră-le ajutor. Curtezanii în mirare Ascultau cu supărare, Căci așa vrea ...

 

Alexei Mateevici - De unde vine numirea nașterii mântuitorului nostru - Crăciun%3F

... Hristos, a păstrat vreo câteva urme și din acea vreme, când strămoșii noștri au fost încă păgâni. Așa-s, de pildă, numirile sărbătorilor păgânești, pe care norodul nostru adeseori le păstrează încă și acuma: Rusaliile, Joile Mari și altele de felul lor. Așa-s și numirile zilelor săptămânii, care se ... žașa au apucat de la părinți“. Totuși, fiindcă limba noastră s-a născut odată cu încreștinarea noastră, cuvinte cu rostire păgânească în ea sunt destul de puține, mult mai puține decât în multe alte limbi. Așadar, limba noastră nu se arată ca o limbă mai cu deosebire creștinească ... cuvânt păgânesc, alții, că-i creștinesc. Cei ce au zis că vine de la păgâni spun că-i împrumutat de moldovenii noștri de la slavoni, pe când au fost slavonii încă pâgini, și că vine de la numirea dumnezeului slavon Caranun, ce era un dumnezeu rău și, după credirile slavonilor, trimitea ... — Sântămăria și altele, toate aceste cuvinte sunt de rostirea creștinească. Aceasta-i din pricină că numirea sărbătorilor a intrat în limbă tocmai pe când se alcătuia limba, odată cu primirea credinței creștinești de către norodul nostru. De ce să nu fi fost așa și cu Crăciunul? Mai departe ...

 

Ion Luca Caragiale - Amicului meu Gion

... fair' fiche, Ce se face cu-atât brio, cu-acel sans-gen', ma parole: Cum un Kubelik ar face-o pizzicând coarda de sol, Cum pe piano mica Cionca, acest genial copil, Cu drăguțele-i mânuțe, ar obține-un triplu tril... Dar, pe sfânta pomenire-a reposatului blajin! Pe-a lui clasică-adiată de blagocestiv creștin! — Înțelege fiecine cum e Take-Anastasiu Ot Tecuciu! — nimeni nu vede cum-că niente ... eu ca Lica Brândușel ac de cojoc, Și să mursic și să ustur imortalele mumii, Ce cu schepsis și cu tropos papă sutele de mii, Pe când pentr-un biet teatru — ierte-l Domnul pe-Aristia Fondatorul! sau mai bine, nouă, ierte-ne prostia! — Pe când, zic, pentru teatru, prăpădit ca vai de el, Cum am spune vechi-grecește hlemande marel to del Nu putu găsi ministrul supereminent ... Teatrul se găsește-n fine-n vână, Și când soarta, dup-atâtea tribulații în zadar, După un ursuz, se-ndură să-i trimită un veinard, Pe amicul meu Sihleanu, pe veselnicul Potan Noul gheneral dirŹctor... Ma parol' c'est .patant! A! dar nu sunt prepuelnic, nici hapsan mațepestrițe! Hipersensibilitatea ramolitei jupânițe Ce ...

 

Gheorghe Asachi - Broaștele care cer un împărat

... s-au acufundat Și timp mult n-au cutezat De-a scoate un cap afară, Să facă conțert de sară. Suveranul îns-acel Pe care l-au socotit Că-i vun urieș cumplit Ram au fost d-un copăcel. Despre acesta mare teamă Avea broasca care-ntăi Au ieșit ... iaie samă Și să deie semn l-ai săi. Dar abia de ramu-ncet Tremurând s-au propiet, Iacă ș-alta vine-n urmă, După ea întreaga turmă. Apoi nu pre târzior Tot acel broscos popor Așa bine s-au deprins La fireasca bunătate, Încât sărea, înadins Împăratului pe spate. Păzind al său caractir, Toate sufere-acel Sir. Însă broaștele rebele, Neastâmpărate, rele, Cătră Zevs iar au strigat: Să ni dai alt împărat, Care ... zise: Broaște hâde, pare-vi-se Că eu voi să mă supun Cătră țipetul nebun? Dac-ați fi avut voi minte, Trebuia să fi ținut Pe guvernul de-nainte; Dar după ce l-ați pierdut, Vă era destul odor Acel pacinic domnitor. Acuma vă dau un sfat: Păstrați p-acest împărat ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Invocație

... un soare-a lumina; Ce fără încetare dai zilelor lumine, Și câmpului verdeață, și paserii cântări. Și frunzelor șoptire, și undelor suspine, Și pe vergine buze suave sărutări; Aruncă o cătare asupra țării mele; Ea este ca o barcă pe un ocean plutind Când geme uraganul în noapte fără stele, Ce încă o suflare ș-o vom vedea pierind. Trimite-ne, o, Doamne, lumina ta ...

 

Vasile Alecsandri - Frunză verde de alună

... Vasile Alecsandri - Frunză verde de alună Frunză verde de alună; Decât c-un tată ș-o mumă, Mai bine cu-o mândră bună. Ea de vede că ți-e rău, Îți face leacuri mereu Și le-aduce-n gura ei De-o săruți pe

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>