Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (SE) IUȚI
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 412 pentru (SE) IUȚI.
Vasile Alecsandri - Balta-albă
... loc de dușmani, mă trezii față-n față cu consulul francez din Brăila, care, cunoscându-mă de compatriot, mă pofti la dânsul acasă. La consulat se aflau adunați mai mulți străini care vorbeau cu mare entuziasm de o baltă făcătoare de minuni ce se descoperise în Valahia, de vro câțiva ani, și care se numea Balta-Albă. După zisa acelor prieteni ai domnului consul, peste zece mii de oameni se găseau acum împrejurul acelei bălți și se lecuiau, văzându-i cu ochii, de tot soiul de patimi. În acel izvor de tămăduire orbii câștigau vederile, surzii auzul, ologii picioarele, bătrânii puterile! ș.c.l. ... ori strigam: ai, ai! postașul îmi răspundea: hai, hai, domnule! și bătea caii din nou, și chiuia încă mai sălbatic, și căruța fugea încă mai iute, și eu amețeam încă mai tare. Deodată, cum ne coboram pe o costișă, șăuașul se poticni; roata de dinainte se izbi de el în repejune și se sfărâmă pe loc; iar căruța, răsturnându-se cu mine și lăsându-mă lat în mijlocul drumului, lângă bietul cal ce-și sclintise piciorul, fugi înainte la vale, cu trei cai, cu trei ... ...
... ci cârciuma lui Ghiță. Iară pentru Ghiță cârciuma era cu noroc. Patru zile pe săptămână, de marți seară până sâmbătă, era mereu plină, și toți se opreau la cârciuma lui Ghiță, și toți luau câte ceva, și toți plăteau cinstit. Sâmbătă de cu seară locul se deșerta, și Ghiță, ajungând să mai răsufle, se punea cu Ana și cu bătrâna să numere banii, și atunci el privea la Ana, Ana privea la el, amândoi priveau la cei doi copilași ... la câmpia nesfârșită, afară de câțiva arini ce stăteau grămadă din jos pe podul de piatră, nu zăreai decât iarbă și mărăcini. La deal valea se strâmtează din ce în ce mai mult; dar aici vederile sunt multe și deosebite: de-a lungul râulețului se întind două șiruri de sălcii și de răchite, care se îndeasă mereu, până se pierd în crângul din fundul văii; pe culmea dealului de la stânga, despre Ineu, se ivește pe ici, pe colo marginea unei păduri de stejar, iară pe dealul de la dreapta stau răzlețe rămășițele încă nestârpite ale unei alte păduri ... muntele Bihorului, de pe ale cărui culmi troienite ...
Mihail Kogălniceanu - Bătălia de la Războieni și pricinile ei, 26 iulie 1476
... 4]. La această luptă, Ștefan, care știa a răsplăti curajul oriunde-l afla, boieri mai multe sute de țărani, care pe câmpul bătaliei se purtaseră mai bine decât mulți boieri ruginiți. Toate puterile străine se bucurară de biruința câștigată de către moldoveni asupra turcilor. Roma serbă în toate bisericile pe Apărătorul Creștinătății , nume ce Ștefan își câștigase prin neobosita lui ... două săptămâni la îndoială ce trebuia să facă și, cu toate aceste, curieri peste curieri veneau de la Ștefan, înștiințând republica în ce primejdie el se afla. Toată Dieta se sculă asupra rigăi. Voievodul de Cracovia, castelanul de Sandomir și marșalul țării îi ziseră însuși: "Neiertata nepăsare a tătâne-tău, a frate ... 6]. Acest oraș era, cum am zice, o parte a Moldaviei; căci, de la începutul principatului, genovezii, stăpâni ai Caffei, simțiră că nu se vor putea ține multă vreme în Crimeea, din pricina popoarelor barbare ce-i învecinau. Ei, dar, căutară a se uni cu moldovenii, nația cea mai puternică și mai policiată. Alexandru cel Bun fu cel întâi domn care se uni cu genovezii într-un țel comercial. Moldovenii, care din vremile cele vechi ...
... un neguțitor de postav. Si cu toate aceste, nu numai că ea îndestulează pe fieștecare zi sute de stomacuri, dar apoi totodată din sânul ei se umplu sute și mii de sticle mari ce se împrăștie în lume. Ea este îngrădită cu ostrețe de lemn și are în stânga un loc ce se numește grădină, iar în dreapta un șopron lung ce se cheamă galerie. Amândouă aceste locuri sunt menite spre a sluji de primblare persoanelor care fac cura. În adevăr e un spectacol foarte curios ... opt ceasuri, în care vreme muzica cântă necontenit tot soiul de arii vesele; și cu cât razele soarelui se mai încălzesc, cu atât fețele bolnavilor se mai înseninează. Zâmbetul se ivește pe buzele lor; șăgile veselitoare zboară în văzduh; cavalerii și damele se formează în grupe, și convorbirile se fac mai interesante. Atunci încep criticile între deosebitele cete; un soi de război spiritual naște pretutindeni, și locul primblării dinaintea fântânii este un adevărat câmp ... uciși de săgețile sarcasmului. Însă, o! ticăloșie omenească! Vine o vreme, un minut, unde fieștecare luptaș din acel război, până și cel mai mare erou, se vede silit a părăsi câmpul gloriei și a se face nevăzut ca un fugar... Grupele
Constantin Stamati - Dorul de patrie
... niște cerbi, Au pierit cu călărașii, Ca o umbră au trecut, Și hatmanii și ostașii În țărnă s-au prefăcut. III Deci unde odinioară Câmpul se cutremurară De biruinți românești, De vaiete dușmănești, Acolo plugarul mână Leneșii boi hăulind, Pân-când plugul se anină, Oase din pământ zvârlind; Și unde odinioară Pe dușmani îi înjugară La pluguri de au arat Și ghindă au semănat* În acea dumbravă sântă ... se umbresc, Și călătorul ascultă Fluierașul păstoresc... Și unde odinioară Bistrița se încruntară De sângele dușmănesc, Oh! acolo ce zăresc!!! Văd de român copilițe Că se scaldă, șuguiesc, Și apoi, împletind gâțe4, Pe pajiște dănțuiesc. Însă una dintre ele Saltă ca luna prin stele, Fiind gigâtă la stat Ca molidvul drept ... Pe omăt de sânge strop; Mândră era copilița, Nu-i tăcea un ceas gurița, Și prin luncă alerga, Și fluturași alunga. IV Ah, dar cum se poate oare Să m-aprindă desfătare, Ce mă îndeamnă să uit Ca să spun ce-am început! Mă întorc dar cu priință Către timpul ce ... sângeratele labe A leului răpitor Și lumii pârjolitor. Dar ea ca stejar de munte S-au deprins, s-au învățat Cu șioaie să
Ion Luca Caragiale - Accelerat no. 17
... în tren. În tot vagonul suntem numai noi și încă un pasager în alt cupeu. E bine... putem dormi până la Mărășești! zice domnul, lungindu-se pe fotoliuri și acoperindu-se cu tartanul. — A! eu nu dorm niciodată în tren, zice negustorul... Știți, umblu cu bani... Pungași... — Frate, să fie adevărat?... â ... franci!... — ...!!! — Să ferească Dumnezeu! M-ar omorî! adaogă provincialul. — Nu ți se pare dumitale că e prea cald aici? întreabă domnul, ștergându-se de sudoare. — Nu — răspunde negustorul — e tocmai potrivit. — Mie mi-e grozav de cald. Și domnul iese să se răcorească puțin în coridor. Peste câteva momente, domnul se reîntoarce la locul lui. — Mă rog — zice provincialul — trenul ăsta se mai oprește undeva până la Ploești? — Da... la Periș, două minute. — La Ploești, ne dăm jos, să luărn câte-o dulceață... — ...Ne ... înșurupează la loc dopul, pune șipușorul în geamantan, pe care-l aruncă iar în plasă. Apoi, suflând greu de căldură, iese iarăși în coridor, unde se plimba de colo până colo. Provincialul se ...
George Coșbuc - Blestemul trădării
... Tot castelul, precum fu. Șanț și ziduri de-apărare, Turnuri albe cresc deodată, O cetate-nfricoșată Unde-Agripa cuib avu. Iar din văi un prinț se suie Alb de arme, spre castel; E tăcere-n cetățuie, Dar stafiile pe coaste Repezi vin, o-ntreagă oaste, Toți ai prințului cu el. Lupi ... aleargă, sar pe zid. Sub un râu de creste roșii Albe coifuri strălucesc, Și-n amestec furioșii Respingând pe cei de-afară Cad și mor, se nalță iară, Rane fac și le primesc. Zăngăt însă n-are-arama Când se bate scut de scut, Tuba nu-și cunoaște gama: Fără zuzăt lancea zboară, Iar al spăzii-oțel doboară Cald și strălucind, dar mut. Pe deasupra ... au venit pe-ascuns barbarii Și-au pierit legionarii Câți pe Crist l-au cunoscut. Noapte-a a fost. Pe zid creștinii Se luptau pentru-mpărat: Voi îns-ați deschis, hainii, Toate porțile cetății Dreapta cumpăn-a Dreptății Iat-acum s-a răzbunat. Cei ... De-a vedea tot morți și sânge. Căci de veacuri vede-ntruna Noaptea cum aduc furtuna Morții-aceștia din castel. Iar când ziua ...
Ion Luca Caragiale - Gazometru
... Nu-i așa? că și dumneei i-e foarte cald. - Teribel! zice madam Ionescu. Da d. Nae zice: - Zăduf regal, domnule! și nu știu cum se-ntoarce spre răsărit și: Ia uitați-vă - zice - colo vizavi! Pe Piscul Câinelui se arată în potriva soarelui, care se apleacă înspre Caraimanul, un noruleț alb. - Ce? adică?... întreabă d. Iancu. - Aș! zice madam Niculescu. - Acu vine!... Ceva regal! să vedeți! zice d. Nae, și ... resturile dejunului. La gară, repede, să apucăm trenul întâi! Leoarcă până la piele, cu toate umbreluțele, madam Ionescu și madam Niculescu cobor cât pot mai iute, drăcuind ploaia, și foarte necăjite pe d. Nae și pe d. Iancu, fincă nu vin mai degrab' și râd mereu ca nebunii, parcă e de ... d-le! zice d. Nae. La un moment, cocoanele alunecă pe clisa șoselii și cad pe șezute, poc! și fac amândouă: "hî!" Da d. Nae se oprește și zice lui d. Iancu: - Hahahaha! și-a ruptără gazometru! - Pardon, asta-i vorbă de mitocan! răspunde madam Ionescu, și s-a ... lui d. Iancu, că ședea alături amândoi, și cocoanele amândouă vizavi - zice: - Pardon, 'ne Iancule, mai strânge-ți gazometru, că n-am loc! Și cocoanele
Gheorghe Asachi - Leul și guzganul
... Gheorghe Asachi - Leul şi guzganul Leul și guzganul de Gheorghe Asachi Cât se poate, se cuvine Fă altuia vre un bine, Că veni-va-ți multe ori D-unde n-aștepți agiutori, Precum vei vedea aice Din o fabulă ce ... chiar de împărat, Căci în loc ca să-l sugrume L-au lăsat să roadă-n lume. Însă astă bună faptă Mulțămită-i află dreaptă. Se par lucruri necrezute Un guzgan pe leu s-agiute! Din a sa pădure deasă Umblând leul ca să iasă, În o cursă-ntinsă ... bietul, tot se urcă, Însă-n lați mai mult se-ncurcă, Încât acel domnitor Nicicum poate să-și agiute Dar întâi de vânător Guzgănelul venind iute
Nicolae Filimon - Omul-de-flori-cu-barba-de-mătasă sau povestea lui Făt-Frumos
... toate erau mai frumoase decît zînele munților și ale pădurilor. Aceste fete se duseră la scăldat și intrară într-o baie de marmură; dar deodată se ridică o furtună pe cer și le răpi pe cîtetrele. Ajungînd la urechile împăratului această întîmplare, i se tăie inima și muri, lăsînd pe împărăteasa văduvă. Într-o zi, împărăteasa se apucă să măture pîn casă, dar pe cînd mătura, îi sări un bob de piper în poală; ea luă bobul și-l puse pe sobă ... timp pîn acea pădure, calul se opri în loc și-i zise: — Stăpîne, uită-te bine înainte și-mi spune ce vezi? Făt-Frumos se uită, dar nu văzu nimic. Calul iar îi zise să se uite; atunci el se uită cum se cade și văzu o mulțime de șerpi cu capetele rădicate pînă la cer și vărsînd flăcăre de foc din guri; el spuse calului ce văzuse ... soră-sa cea mai mică, ce lăcuia în acel palat, se ascunse iar subt pod și, venind zmeul, se luă cu dînsul la luptă și se luptară toată ziua, dar nu putură să se trîntească unul pe altul. Văzînd aceasta, zmeul se ...
Ștefan Octavian Iosif - În parc
... piept și-apoi vă aruncară ? La ce-ntîlnire mărturii tăcute Mi-ați fost ? Ce ochi cuminți ori plini de pară, Privind la voi cu drag, se bucurară Și v-au uitat apoi așa de iute ?... Săltau atîția fluturi pe cîmpie Cînd străluceați în roua dimineții... Ce v-ați făcut mireasma timpurie ?... Ce triste-mi stați acuma, și zdrobite ! Nu vreau ...