Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru AMÂNDOI

 Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 368 pentru AMÂNDOI.

Petre Ispirescu - Băiatul cel bubos și ghigorțul

... pusese piciorul în prag și nu voia nici în ruptul capului să ia pe altul de bărbat, mi i-a luat binișor pe amândoi, i-a băgat într­o butie și i-a dat pe gârlă. Ei începură a se boci și a ...

 

Petre Ispirescu - Broasca țestoasă cea fermecată

... vorbea de rău aievea în fața împăratului, pe din dos, însă, își băteau mendrele, cum voiau, își dedeau coate de râdeau, și chiar se vorbiră, amândoi frații cu logodnicele lor, să facă pe fratele lor mai mic de râs și ocară, când va veni cu broasca țestoasă înaintea împăratului. Fiul cel ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Irinel

... ați râde prea mult de mine, fără ca să iau și eu parte, privind, bineînțeles, cu ochii în jos. Să încep. Când îmi muriră părinții, amândoi în același an, eram mic, mi se pare de șapte ani. Am voit să-i plâng pe amândoi — pe amândoi îi iubeam. M-am apropiat de cosciugul lor. Nu eram singur. Trebuie să știți că tata a lăsat o avere frumușică. Erau dar ... catafalc, convins că voi plânge cum nimenea nu mai plânsese. Casă părintească fără părinți! Cineva mă luă de mână și-mi zise, sărutându-mă pe amândoi obrajii: "Iorgule, Iorgule, plângi, Iorgule, pe acela care nu se va mai întoarce!" El. Unchiul cu polițele. Și când să mă podidească lacrimile, l-am ...

 

Constantin Negruzzi - Cârlanii, vodevil într-un act

... de băut, nici de vorbit, MIRON: Acu-i s-aștepți și rugat! Ien lasă marafeturile, deschide-ți inima. Dacă ai vrun necaz, l-om împărți amândoi ca doi frați. Da, spune: ai vro datorie de plătit? TERINTE: Ba nu-i aceea. MIRON: Apoi dar ce-i? TERINTE: Ia cuconașu nostru nu ... mă-ntorc ostenit, seara, La bordeiul meu, Să vezi tu, nene Terinte, Nevăstuica mea, Cum îmi sare înainte, Ca o turturea. Hopa, țupa, țupa, lupa, Amândoi cântăm, Hopa, țupa, țupa, lupa, Râdem și jucăm. TERINTE: Așa! Apoi dar n-am ce mai zice. MIRON: Bine, măi române, dacă n-ai nici ...

 

Constantin Negruzzi - Potopul

... Gingașa fată Selmina ș-amorezul său iubit, Ei văd moartea cum spre dânșii se apropie amară, Mulțămiți că și atunce soarta nu i-au despărțit. Amândoi au rămas singuri din grozavnica pierire, Cungiurați de negre ape, d-acel vifor furios; Ploaia preste ei se varsă ca șiroiul în pornire, Clocotesc fierbând ...

 

Constantin Stamati - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul

... A lor inimioară se bucură lin;     Aerul răcoare,     Stelele clipeau     Și la țărmușoare Valurile apei încet plioscăiau.     Iar într-o sară Armin și Minvana, mâhniți amândoi,     De valuri se miară Ce lucea la lună, zicând mai apoi: Minvana Ah! vezi cât d-în pripă     Pâraiele curg! Armin     Așa anii-n clipă ...

 

Dimitrie Anghel - Floarea de aloes

... copăcel de aloes care nu înflorește decît la o sută de ani o dată. Sfios și trist stătea lîngă bătrînă, ca măsurîndu-se în vîrstă amândoi, ca doi prieteni vechi ce au aceleași amintiri, dar care tac așteptînd să-și deschidă sufletul cînd va veni timpul; unul odrăslind o floare ca ...

 

Emil Gârleanu - Ucigașul

... mi ajute să ridicăm pe Dămian de jos, că țipa și gemea de durere. Pe urmă au venit și oamenii de ne-au găsit pe amândoi, pe mine și pe feciorumeu, acolo... Iaca așa... În clipa aceasta se deschise ușa, intră un jandarm și-mi aduse vestea: — Să trăiți, domnule ...

 

Ion Creangă - Cinci pâini

... cinci lei drept mulțămită și cum cel cu trei pâni a găsit cu cale să-i împartă. Judecătorul, după ce-i ascultă pe amândoi cu luare aminte, zise celui cu două pâni: — Și nu ești mulțămit cu împărțeala ce s-a făcut, omule? — Nu, domnule ...

 

Ion Luca Caragiale - 1 Aprilie

... lumineze bine și ploua mereu... Mantaua Cleopatrii era plină de sânge... Obrazul lui Mitică negru ca postavul și umflat ... I-am lăsat la Colțea pe amândoi și noi am mers la poliție. El a murit pe seară — așa a spus doctorul; (zâmbind sceptic) eu zic că ...

 

Ion Luca Caragiale - 25 de minute...

... turbată. Decanul avocaților coboară trăgându-și după dânsul cocoana, care trage după dânsa o interminabilă rochie de catifea verde cu funde bogate de satin rose. Amândoi își fac loc cu furie prin mulțime, care acum a rupt rândurile și iese în dezordine. — A plecat? zice dezolată ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>