Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CĂCI
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 1686 pentru CĂCI.
Alecu Donici - Râul și heleșteul
... mai nenumărate. Aceste ostenele Zadarnice și grele, Cum nu le părăsești? Cum nu te pilduiești De-a mea viață lină De desfătare plină; Căci eu, deși nu sunt pe hartă arătat, Deși nici un poet vrun vers nu mi-au cântat, Dar stau în maluri moi, Pe perini de ... mai moale; De barce, plute, luntri nu sunt împovărat Și greutatea lor asupră-mi n-am cercat. Viața fără griji în pace mi-o petrec, Căci toate pre pământ ca vânturile trec, Deșertăciunile lumești eu le urăsc Și în filosofie prin somn mă adâncesc. — Dar filosofisând, Pătruns-ai legea bine ... Și pentru care sunt din râuri eu ales. Iar tu de secete vei fi curând uscat, În trândavul tău pat! Această zicere au fost proorocie, Căci heleșteul sec degrabă s-au mâlit, Iar râul astăzi stă un râu de toți slăvit, Mișcând neîncetat a sale ape vie. Așa talentele ...
... prădând, arzând, ucigând tot ce era în calea lor. Tatăl Corbiței și logodnicul ei căzură morți lângă copila pe care ei voiau să o apere, căci tătarii auziseră de frumusețea ei și aveau de gând să o ducă poclon hanului de la Bugeac. Corbița însă scăpă ca apa printre degetele lor ... stânci și din când în când se oprea puțin, ca să se mai răsufle, dar n-avea vreme să înghită măcar o dușcă de aer, căci tătarii îi călcau pe urme. Corbița, înspăimântată, nebună de groază și de durere, se îndreptă spre stânca asta și ajunse curând pe marginea ei. Aicea ... lunecând de-a lungul ei până-n apa Bicazului. Călăuzul tăcu, lăsându-ne sub o impresie adâncă; și nu știu cum se întâmplă, căci în noaptea aceea somnul nostru, legănat de vuietul valurilor Bistriței, fu totodată și frământat de visuri neplăcute. Pare că o stâncă mare ne apăsa pieptul ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de august
... nu-și mai măsurau Neprăvălindu-și-o vreodată nici chiar atunci când coborau. Și hotărând că-n tot ce este nu e nimic decât cuvântul , Căci singur el mișcare sfântă, în orice parte să-l trimeți Ființă dă oricând voinței , schimbând-o-n sori și în planeți; Sau pestetot fluidizând-o ... poartă timpul , ca și locul în revărsările mișcării, Și ce din ea destăinuiește colori și forme și simțiri, Alcătuind chiar vecinicia prin nencetatele-i clădiri -- Căci vecinicia ce nu-ncepe și nu sfârșește niciodată Se zămislește-n toată clipa printr-o zidire nencetată. Dar punți de stele peste-abisuri muiau adâncu ... ce pe veci păreau închise, Pe Isis nudă o scosesem din cupa florilor de crini -- Din taina sfântă a mișcării înțelegeam pe Dumnezeu, Căci o trăiam în întregime trăind pe-a sufletului meu, Ghiceam în pulberea de aștri nenumărate oști de îngeri, Iar bucurii ce au să ...
Alexandru Vlahuță - Liniște (Vlahuță)
... protector privesc la tine. Ei sunt veseli: au o gloată de naivi ca să-i admire, Și se-ngrașă de prostie, de noroc și nesimțire. Căci cuvintele blajine și nimicurile lor, Dezmierdând frumos urechea, cad în gustul tuturor. S-or găsi și pentru tine, suflet generos și mare, Ș-încă mulți ... la preț Cată-le prin almanahuri, și vei trece de isteț. Păn-atunci, neavând spirit, nu prea-ntinde vorba multă; Nici să taci așa întruna, căci tăcerea ta-i insultă... După masă se-nțelege doamnele te vor ruga, Cu obișnuitul zâmbet, ca să le citești ceva. Tu, mișcat de-atâta cinste ... surâde o asemenea viață, Și de crezi că e o soartă fericită și măreață De-a lăsa acestor oameni dreptul să te umilească! Căci, pentr-un sărac ce simte, nu e rană sufletească Mai grozavă decât mila rea și disprețuitoare Cu care-l privesc bogații din deșarta lor splendoare ...
Alexandru Vlahuță - Nu-i de-ajuns
... mică !... Cine n-ar putea să-ți zică: Venere din valuri scoasă !... Dar ieșind — sub val viața Ți-ai lăsat-o să se-nece; Căci ca marmura de rece Ți de albă-ți este fața. Și de-aceea nu te mire Că-n serate și petreceri Nici o inimă nu ... admire, să-ți suspine Și să-și mintă lui și ție; Însă n-ei ști niciodată Dragostea adevărată Ș-a ei dulce nebunie ! Căci n-ai zîmbet, nici privire Dulce, galeșă, fierbinte, Ca să scoți pe om din minte Și să tulburi vreo simțire. Căci atît de nemișcatu-i Chipul tău, și-n ochiu-ți mare Zace-atîta nepăsare, Parcă-i ochiul unei statui ! Orice dor e scris să moară ...
Alexei Mateevici - Cântarea slavei
... Cântarea slavei de Alexei Mateevici Voi, munți singuratici, moșnegi cununați Cu stele în ceruri albastre, În leagănul vostru de codri păstrați În taină cântările voastre, Căci păsări sălbatice, cu ochii arzând Din tainica voastră dumbravă Se-nalță cu fală în sus, proslăvind Nespusa a Domnului slavă. * În voi își ... păduri, Prin tainici dumbrăvi și poiene: Vremi grele de patimi, păcate și uri Venit-au amarnic viclene... Dar știu eu, schimba-se-vor vremile iar, Căci toate în lume se schimbă; Așa-mi povestește bătrânul stejar Cu-a frunzelor tainică limbă; Iar slava Preasfântului este în veac, Lucește în ... Nespusa a Domnului slavă. Voi, munți singuratici, moșnegi cununați Cu stele în ceruri albastre, În leagănul vostru de codri păstrați În taină cântările voastre, Căci
Alexei Mateevici - Cântecul zorilor
... pus; Ș-ale sufletului daruri Noi le-am înecat Tot în plânsete ș-amaruri, Ce ne-au apăsat; Și odorurile minții Noi le-am prăpădit, Căci în ceața neștiinței Tot am viețuit. Muncă, muncă și iar muncă, Alta n-am văzut; Și în munca noastră lungă Toate le-am pierdut. Am ... zi a învierii Vine strălucind. Hai, măi frate, hai, măi frate, Nu munci robind, Hai să căutăm dreptate, Voie și pământ. Scoală, frate! Căci ne cheamă Zorile ce vin. Scoală, frate, și ia-ți seamă, Singur ți-ești stăpân. Pentru noi, feciorii gliei, Zorile răsar, Pentru-nfrângerea robiei Bietului ...
Alexei Mateevici - Datoria noastră
... este un lucru nou, necunoscut sau că este atât de greu, încât nici nu te mai poți gândi la îndeplinirea datoriei. Nu este lucru necunoscut, căci este din suferințele de veacuri ale norodului nostru moldovenesc. Este plângerea moldoveanului nostru, năzuința lui la o viață în rând cu oamenii. Cum să nu ... sărmanul, ceea ce are și ceea ce ar dori sa aibă? Durerile lui au găsit întotdeauna răsunet pe paginile gazetei noastre. Nu este lucru greu, căci este firesc. Omul nu poate să tacă și să doarmă liniștit când îl doare ceva. Este destul să simți durerea, ca să cauți alinare, însăși ... stare de plâns se află, să nu stea ademenit, nepăsător, ci, ascultând glasul firii sale, să spuie întotdeauna și peste tot locul de suferințele sale. Căci numai dacă va cere, i se va da. Iar moldovenii cei ce prind locuri însemnate în împărăție, se deosebesc prin avuție multă, să nu uite ...
... vecinicia-ntemeiat-ai În Sine, spre a noastră fală. În Sine toate împlinind, Din Sine vecinic strălucind, Tu toate-ntreci, ce ai zidit; Căci le-ai zidit cu un cuvânt Și tot zidind și mai zidind, Ai fost și-i fi în veci mărit. Un rând de firi în ... picătură-n mări căzută Îi cerul pus în rând cu Tine, Dar ce-i chiar lumea cea văzută Și ce-i ființa mea în sine? Căci toate-ntinderile lumii Roșii — întunecate, de floarea sângelui. De-un milion de ori mărite Și spre îndeplinirea lumii Fără sfârșit adăugite, -- Sunt numai un ...
... În pieptul lor de fier făcut, Și cât de mult n-am plâns, Tot alte zile-au prevăzut, Pe-aceștia eu îi cânt!... Eu cânt, căci văd că ele vin Acele zile de senin; Eu cânt, căci văd de-acum că piere A țării veșnică durere; Eu cânt, căci văd necazul frânt, Ș-aud plugari în zori cântând, Nu doine de amar, de dor, -- Înviorarea țării lor... Și glasul vieții ascultând, Venirea zorilor eu ...
Alexei Mateevici - Munca noastră
... se silească ca să găsească chipuri mai bune și mai potrivite. Noi, moldovenii, câți suntem în Basarabia, trebuie să facem o tovărășie mare de oameni, căci altfel, înstrăinându-ne cu totul unul de altul, suntem de grabă biruiți și dați la pământ de oamenii care ne doresc nouă numai răul și ... În anul 1906, care acum merge înspre sfârșit, putem zice că s-a pus începutul acestei mari tovărășii a moldovenimii basarabene. Căci, orișice om, ce măcar întrucâtva pricepe mersul lucrurilor, trebuie să spuie că așa mânuță de oameni, care de la început a ieșit la ... când ne aruncăm privirile în urma noastră și cercetăm lucrul făcut de acești oameni. Și din această cercetare noi ne luam nădejdea noastră în viitor. Căci, văzând așa mare putere sufletească a poporului moldovenesc, nu poți să nu crezi că lucrul moldovenesc este trainic și nemuritor. Pot să fie ...