Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA SĂ

 Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 3068 pentru CA SĂ.

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură în 26 a lunii lui octomvrie, asupra cutremurului și a marelui

... precum pentru ascultarea aceasta și neascultarea ni-o însemnează în pildă Mathei evanghelistul, zicând, cum că un om avea doi feciori și unuia și zicea facă voia lui și făgăduia, iară nu o făcea; și celuilalt îi zicea, și el nu făgăduia și făcea. Așa iaste de bun și de drept tatăl tuturor, Dumnezeu, cât toate zidirile, ca niște faceri ale lui le-au născut și bunătatea o face întocma, la toate, după vredniciia a fieștecăruia. Drept aceia va cinstiască pre îngeri, ca pe niște zidiri mai aproape și fără de trupuri, ce strălucesc cu nemurirea, va cinstească pre oameni ca pre niște chipuri ale sale, va cinstească cĂ©le neînsuflețite, adecă ceriul și pământul și toate câte-s pre dânsul. Și iaste cinstea cea mai aleasă la acĂ©stea toate îndoită ... ce era de fața, cum că nu poate; a treia, că de ar fi fost deșteptat, nu l-ar fi rugat ucenicii și -i zică: Doamne, mântuiaște-ne pre noi, că perim. Iar incâș mai zic și alta, ca doară s-ar cuveni. Domnul nostru Hristos, ca un Dumnezeu adevărat, iaste mai nainte cunoscătoriu și cunoștea împuținarea credinții ce avea apostolii; și pentru aceasta au dormit și s-au depărtat se facă cutremurul, pentru ca ...

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la sfinții și întocma cu apostolii împăraț Constandin și Elen

... i: Acel semn ce ți-am arătat astăzi pe ceriu iaste arma acĂ©ia cu carea am mântuit din mâinile diavolului tot neamul omenesc, acela aibi și tu ca un steag rădicat, meargă înaintea ta, la toate războaele și cu darul aceluia vei birui pre toț vrăjmașii norodului ce ți-am încredințat -l paști și vei fi pururea biruitoriu și izbăvitor. A dooa, de vrĂ©me ce împărățiia iaste un dar desăvârșit, carele pogoară de sus, de la părintele luminelor, asupra celor aleși și îmbunătățaț, pentru vredniciia lui îi dĂ©de Dumnezeu de făcu împărat întâi al creștinilor, ca îndreptĂ©ze pre cei răzvrătiț, păzească turma lui Hristos de lupii cei gânditori și cu praștiia Duhului Sfânt -i gonească și besĂ©rica lui Dumnezeu, ce era călcată și gemea de supt tirani, o rădice și o veselească. Căci cununa cea împărătească are despărțeală de mitra cea arhierească și împăratul carele nevoiaște pentru binele și folosul norodului său, atâta la cĂ©le trupești și trecătoare, cât și la cĂ©le sufletești și duhovnicești, măcar că nu ... și stăpân a toatei lumi. Al treilea nume din tituluș iaste: pentru ce ...

 

Ion Luca Caragiale - O conferință

... o da în liniamentele generale: „O cireadă de boi și de viței... Pasc... Iarbă... ... Pădure de stejar, unde raza soarelui nu poate pentru ca -ndrăznească.... ... Un lan de grâu... Frumoasă e natura patriei noastre, când nu-și dezlănțuiește elementele cu furie, căci atunci este grozavă, daca putem pentru ca ... eminamente agricolă... (Aplauze. Bravo repetate.) ... Un munte, Carpatul, care-n profunzimile sânului său ascunde comori de fier... Dar petroleul? acest cărbune-sirop, daca putem pentru ca ... Atunci mi se va spune că industria națională nu trebuie încurajată... II ne nous manquerait plus que cela! (adică, pe rommește: atât ne-ar mai ... noi, grație geniului nostru, ajungem, după nevoia și intenția noastră, obținem... (Aplauze asurzitoare. Oratorul se oprește, se șterge pe frunte și așteaptă, zâmbind, ca ovațiile se potolească. Ovațiile se potolesc.) ... În fine, ca -ncheiem, doamnele mele, voi răspunde încă o dată scurt la întrebarea noastră: ... Ce este arta? ... Arta este, cum am putea zice mai bine? este încercarea ... Oratorul are, probabil din cauza oboselii spiritului prea încordat, un moment de amețeală. Aplauze călduroase îl revivifică.) ... Mai mult decât atâta nici Aristotele nu cred fi putut spune... Și cine ar căuta ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VIII

... hiți cu pază, Deschiși ochii având și minte trează, [4] Ca, de s-ar tâmpla și cea mai mică Mișcare sau gomot, voi îndată strigați din ce puteț, făr' frică: ,,Stai! Care-i măi!" țiind arma gata Ca, deacă nu vă-ar ști el răspunde, -l puteți nimeri măcar unde. Cuvântul între noi, ce chiamă De taină, fie astezi: baros ; Deci luați acuma bine samă, Ca, deacă la strigătul vârtos: ,,Stai! care..." n-ar ști răspunde-or cine: Baros! , știți că vrăjmașul vine! Deci îndată strigați de departe Cătră-ai noștri: ,,La-arme, la-arme-afară!" Iar' voi vă-apărați păn' la moarte, Ca nu vă faceți de ocară." Așa străjile-învățate bine -împărțiră-în tufele vecine. [5] Drăgan care era mai viteaz, Într-un măr sui pădureț, Călăban care n-avea bun plaz Cu părul său cel tufos și creț, Fiind mai tare din cei aleși, vârî-între nește spini preadeși, Iar' Șuvel după-un tufariu trasă, Păpuc încă -ascunsă într-o boartă A-unui fag, dar' nici alții

 

Petre Ispirescu - Aleodor împărat

... am călcat pe coprinsul tău, și n-am nici un gând rău asupră-ți. - Eu te socoteam mai altfel; dară văz că ai de gând -ți ceri iertăciune de la mine ca toți fricoșii. - Ba mă ferească Dumnezeu! Eu ți-am spus curatul adevăr, și daca vrei luptă, alege-ți: în săbii ne tăiem, în buzdugane ne lovim, ori în luptă ne luptăm. - Nici una, nici alta. Ci, ca scapi de pedeapsă alt chip nu e, decât te duci -mi aduci pe fata lui Verdeș împărat. Aleodor voi se codească oarecum, ba că trebuile împărăției nu-l iartă facă o călătorie așa de lungă, ba că n-are călăuz, ba că una, ba că alta; dară ași! unde vrea știe pocitul de toate astea! El o ținea una, -i aducă pe fata lui Verdeș împărat, dacă vrea scape de ponosul de tâlhar, de călcător de drepturile altuia, și rămâie cu sufletul în oase. Aleodor se știa vinovat. Deși fără voia lui, dară știa că a făcut un păcat de a ... la poartă și așteptă ca

 

Mihai Eminescu - Andrei Mureșanu (Tablou dramatic într-un act)

... vine-a crede că sâmburele lumei E răul . Cartea lumii d-eternă răutate E scrisă și-i menită.        De vei avea puterea, Voința ca sfarămi pe cel mai slab ca tine, Bravură se numește. De ești închipuit, Nesuferind ca alții de-acea închipuire Cu vorba se-atingă: onoare se numește; De vrei -ntreci pe alții și lumei -i impui Persoana ta infamă: dorință-i de mărire, La fapte mândre stimul. De ești atât de van crezi că pân-și cerul ascultă a ta vorbă, Că-i pasă dacă corpul ți-l chinuiești și mintea Ți-o stupifici  ... adevărul, Te-or răstigni pe cruce, te-or huidui cu pietre Și te vei stinge mizer de nimenea jălit.        Se vede Că nu puteau șireții ca găsească-n viață Alt preț decât acela -și împlinească pofte Pe seama altor... Apoi este și drept, cuminte, Ca proști ducă greul, astuții domnească... La ce-ar fi-atuncea lumea în două împărțită? La ce-ar esista proștii ­ și iar la ce șireții? Nu merită nătângii ... dorit ce soartă pot ca ...

 

Dimitrie Anghel - Dantura

... Inform și gol, inert și nebăgat în seamă cum era cel ce fusese țesut pentru o altă destinație, zi cu zi a început prindă o formă, golul a început răspundă cu un sunet, inerta dihanie devie mișcătoare, mult nebăgatul în seamă se afirme ca un centru din care pornesc toate razele. O limită are însă și el și, odată plin, trebuie se reverse, ca un corn de abundență a cărui formă aproximativă o are, și din acea zi gloria lui încetează. Severă și rece, impunătoare și mai ... pachetele de bancnote ce-și luară zborul, sfioasă se rostogoli și se dete de-a dura arama, cu regret urmară bonurile și dispărură ca prin farmec. Două mîni avusese harpagonul ca adune și sute parcă îi crescuse acum din umeri ca risipească. Lumini și muzici întîmpinară amorul, mătăsuri îl îmbrăcară și miresme îi parfumară drumul, pînă ce mîinele tremurătoare, dibuind într-o seară lada, nu mai ... întindeau fălcile, murmurătoare deveni concurența de regrete, și toți, ca la un semnal dat, ridicară pumnii strînși în aer, laolaltă... Hilară însă, în umbra lăzii, ca pe marginea unui mormînt, sinistra gură urma ...

 

Vasile Pogor - Poezie

... păr.     Decît toți a fi mai mare, în patria mea dorem     Și pentru pogorîtorii cei din mine o gătem.     Aceasta cum se lucrează ? lucrează prin păcat.     Ca calc în așa treaptă, trebuie fiu bogat,     Ca adun bogăție urmeaz-a fi răpitoriu,     Crud, nemilostiv, sălbatec, mincinos și-nșălătoriu.     Dar bogați mai sînt și alții ; trebuie sau -i zatresc,     Sau cu chipuri oarecare viclene -i sărăcesc,     Și pe toți cei deopotrivă cu mine -i împilesc     Și un drit cu osibire oarecare -mi păstresc.     Sufletul -l dau uitării, cugetul neascultat     Cu a sale mustrări toate -l înnăduș prin păcat.     Sîngele celui deaproape -l privesc neoțărît     Cum gîlgîiește cu spumă de mîna mea omorît.     Văduva și sărmanul aceluia -l privesc     Îmbrăcat în haine negre la ușa mea cum zvoresc,      văd muritori de foame -i văd goli și umiliți.     Strîngînd fărmături din masă pe supt păreți osîndiți.     Fără îngrețăluire știu de a lor avut     Prin crîncenă sîlnicie că a-l răpi am putut.     Pe patria-mi ticăloasă, aceea ce m ... ...

 

Vasile Alecsandri - Horea și Cloșca

... loc Ș-au aprins un mare foc Și cântă voios în joc: ,,Pe cel câmp pustiu și-ntins Arde-un foc de noi aprins. Las' ardă și crească, Ca-i în țara ungurească! Trageți hora ca joc La lumina celui foc! Ungurean, musteață lungă! Zis-am morții te-ajungă! Zis-am parăi te ardă, Zis-am crucii te piardă, Trageți hora ca joc La lumina celui foc! Ungurean, câine turbat! Multe-n lume ți-am răbdat, Dar venit-a timpul meu Ca mă răzbun și eu! Trageți hora ca joc La lumina celui foc! Cum răcnesc jivinele! Cum s-aprind slăninele! Cum ard toate satele De-și curăț păcatele! Trageți hora ca joc La lumina celui foc! M-am suit la munte-n zori Ș-am prins fulgerul din nori, Și de sus din înălțime L-am ...

 

Ion Luca Caragiale - Corespondența sentimentală

... mi pomenesce ’mi spune de uă altă ființă. — Nu vezi Mari, nu observi, că te iubescu, ah dumnezeulu meu, aibi indurare, și fă ca acea ființă pe care uă am, cadă astfel cum sum, găndeștete Mari că poate moru și atunci, atunci cănd poate cellu de susu’ți va reaminti suvenirea o fugi de vederea ori și cărei ființe, careți va descria soarta sa ca și mine, în fine găndeștete iubită, angelul meu, găndeștete și aibi indurare de cella ce te iubesce. Deară ce se zicu, o nu, nu voi ... și am uă mică cunoscință, și aceasta făcută cu ocasiunea pe cănd fratele sÄ•u domicilia in familie, insă nu e bine Mari! ca blami uă ființă asemenată ție, și mai alesu că mai toate sunteți feble. Mari sum in nisce momente, așa de intunecoase, in ... respingătorul cade, iubesce, și aceasta o face tărziu cănd primul respinsu e rece, nu se mai găndeste la trecutu. Acum ’ți spun nu făcea ca prin mine se faci subiectulu unei conjurațiuni contra mea.— Am greșitu ceva spunemu, ca potu curege greșeala, ca ...

 

Dimitrie Anghel - Fata din dafin

... o spuză lucitoare de stele se arăta de-a curmezișul cerului. Umbrarele se întunecau și minunatele flori înviorate de rouă îmbălsămau mai tare, ca și sufletele noastre după un plîns tăcut. Fîntîna cînta, și pe apa havuzului împresurat de teii înalți, sădiți laolaltă și crescuți ca niște frați gemeni, nuferii pali stăteau neclintiți, ca și cum o făclie trecută pe fața unei oglinzi ar fi lăsat -i cadă pe urmă picuri de ceară. Și noi, frații amîndoi, crescuți în farmecul poveștilor și lăsați în voia lor, cînd toți dormeau, ne furișam ... de scorburi, în care apele ploilor strînse luceau în nopțile de lună ca niște ochi misterioși. Spre el ne aținteam ochii la orice zgomot, așteptînd ca închisoarea de lemn se deschidă și albaștrii ei ochi luminoși lumineze întunericul. În haine albe de crin o îmbrăca fantazia noastră, un mac roș ca un potir plin de sînge trebuia poarte la piept și un galben trandafir în mină. Dar dafinul rămînea neclintit, murmura cînd bătea vîntul și arar se înfiora de un suspin ca ... lacrima stelei din infinit și pînă la stropul de lumină al licuriciului, mi-au luminat îndeajuns ochii. Freamătele împrăștiate care trec pe vîrfurile ierburilor plecate,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>