Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CURGE
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 520 pentru CURGE.
... George Topîrceanu - Lumină Lumină de George Topîrceanu Visează plopul, nemișcat în soare, Și umbra din el, neagră, îi curge la picioare... Un melc își taie drumul prin grădină De-a dreptul, ca un tanc de gelatină, Amenințând albine și furnici Cu patru ...
George Topîrceanu - Noapte în ploaie (Fragment dintr-un poem)
George Topîrceanu - Noapte în ploaie (Fragment dintr-un poem) Noapte în ploaie (Fragment dintr-un poem) de George Topîrceanu ...Mai sus, la poalele pădurii, Se-mbină umbrele-n coroană Și ca-n poveste se deschide În fața noastră o poaină: Mesteceni albi, cu ramuri goale, Pe margini codrul adormit Și-n raza lunii, risipite, Căpițe mici de fân cosit... Aici nu-i nimeni să ne vadă În pacea nopții-ncremenite, O, farmec negrăit de dulce Al sărutărilor oprite!... Dar un fior prin noapte trece. Șoptesc copacii îngroziți. Un tainic murmur, — ca o apă, — Coboară-n codrii adormiți. Vin freamăte nelămurite, Prevestitoare de furtună, Și nouri vineți, colo-n zare, Deasupra munților s-adună... Acum pe bolta răzvrătită Aleargă cum îi poartă vântul. În valuri negre luna moare Și umbra-ntunecă pământul. O, doamne! Ploaia-n noaptea asta Ne strică fără milă rostul. Dar colo jos, într-o căpiță De fân, găsi-vom adăpostul... Stăm bine-așa, sub bolta moale, Cu frunțile alăturate Ca doi copii cuminți. — Ne-mbată Mirosul florilor uscate. De peste deal abia s-aude Un ropot repede-n păduri, E ploaia... Pân’ la noi deodată Ajung răzlețe picături, Și tot mai dese cad. ...
George Topîrceanu - Păcatul (Topîrceanu)
George Topîrceanu - Păcatul (Topîrceanu) Păcatul de George Topîrceanu I Trist vâjâie vântul și crengile-ndoaie, În negură cântă al codrilor glas Și calul străbate, prin pânze de ploaie, Drum fără lumină și fără popas... Un fulger deasupra tresare o clipă, Se văd nouri vineți pe cerul cernit, Și pasărea nopții sălbatică țipă De spaimă, cu glasul prelung, ascuțit. Și țipătul jalnic răsună departe, Ecou-l repetă cu sute de guri. — Adânc răspândește o spaimă de moarte Plutind peste-ntinderi de negre păduri... Noaptea-i oarbă, vântul bate, Ploaia pică-n picuri reci, Fulgerele depărtate Dau lumină pe poteci. La apus, din vreme-n vreme, Tunetul departe geme, — Du-te, du-te, nu te teme! Noaptea-i neagră, — las’să fie, Că-ți arată drumul greu Doi ochi negri — și te-mbie Să te duci spre ei, mereu. Pentru ochii de cărbune, Iadu-n cale de s-ar pune, Spaima lui nu te-o răpune. Și de ploaie nu te plânge, Brațe albe când te-or strânge, Simți în vine foc, nu sânge! II Vuind prelung se-ntinde a clopotelor jale În pacea nopții negre. La vechea mănăstire, Chiliile — bătrâne zidiri medievale — ...
George Topîrceanu - Pastel (Topîrceanu)
George Topîrceanu - Pastel (Topîrceanu) Pastel de George Topîrceanu Din asfințit, de peste munte, Răsfrângeri roșii de amurg Se sfarmă-n licăriri mărunte Și-n Dunărea umbrită curg. Dar unda tulbure le-ngroapă Când, sub răchitele din vale, De-abia mai tremură pe apă Ca niște coji de portocale. Acolo jos, peste cununa Întunecatului boschet, Sclipește-n aer semiluna Din vârful unui minaret. Și parcă zugrăvit anume, Își culcă umbra până-n mal Ostrovul izolat de lume Ca un castel medieval. El pare-o navă fermecată Ce-a ancorat aici, sub munte, Minune îndelung visată De valul Dunării cărunte! A așteptat în nopți senine Strălucitoarea dimineață, Când din adâncul apei line S-a ridicat la suprafață Ca o grădină plutitoare Cu pomi și păsări împreună, Cu florile-i ce râd în soare Și noaptea tremură sub
George Topîrceanu - Singur (Topîrceanu)
George Topîrceanu - Singur (Topîrceanu) Singur de George Topîrceanu 1914 Cu cea din urmă rază ce tremură-n amurg, Se-ntunecă palatul bătrânului Habsburg. E noapte. Vântul toamnei aduce de departe Un freamăt de suspine prin sălile deșarte, Căci a pornit monarhul încovoiat și chel Oștiri din șapte neamuri să moară pentru el ! Făclia luminează fantastice vitraiuri Și-n umbra colorată ca umbra din seraiuri, În liniștea capelei pe-o treaptă-ngenuncheat, Cu fruntea-n mâini se roagă bătrânul împărat: — "Stăpâne, codrii urlă și râurile gem, Din fiece colibă se-nalță un blestem Și-n inima mea scurmă părerile de rău ! Stăpâne, slobozește de-acum pe robul tău..." Dar vântul geme-n noapte: "E prea târziu, bătrâne ! Pe țarinile noastre de-a pururi va rămâne Sinistră, ca o pânză de doliu, umbra ta. O, dacă El te iartă, noi nu te vom ierta !..." Tresare împăratul. Mișcând încet din buze, Încearcă să-și adune gândirile confuze... Dar două diamante strălucitoare curg Încet-încet pe nasul bătrânului Habsburg, Și-n liniștea solemnă, cum pică pe parchet, Par două lacrămi grele și mari — de
Gheorghe Asachi - Amorul fugar
... Sunt sumeți, străbat departe, varsă rază cu scântei. Mintea-i este șugubeață, vorba-i plină de plăcere, Alte-n gând și alte zice, rostu-i curge chiar ca miere. Dar îndată ce să mânie și să-nvită-a lui venin, De o barbară urgie ș-artifiții este plin. Niciodată ...
Gheorghe Asachi - Cântecul plăieșului moldovan
... n iarnă-a dat, A lui inimă n-o pierde De cându-i Carpat. Negru-i munte, verde-s salbe, Râul curge viu, Lui plăieș cu ițe albe Crește-un verde fiu. Între munți și codrul verde, De furtuni surpat, Plăieș român nu s-a pierde ...
Gheorghe Asachi - Capra, giunca și oaia, în companie cu leul
Gheorghe Asachi - Capra, giunca şi oaia, în companie cu leul Capra, giunca și oaia, în companie cu leul de Gheorghe Asachi Capra, oaia și o giuncă Cu un leu foarte cumplit, Care domnea în o luncă, Între ii s-au învoit În companie dineoare De a face-o vânătoare, Și precum li se cuvine Să se-mpartă între sine. Capra-n cursă ce-au întins Pe un cerb întăi au prins, Și a ei vânat îndată Cătră soții săi arată. Atunci leul, împărat, Pe brâncă au numărat, Zicând: De știu socoteală, Suntem patru la-mpărțală. Pre vânat apoi-mparte, Făcându-și dintăi o parte. Zis-au: Asta mie-o ieu, Pentru că mă cheamă leu, Partea a doua se cuvine, După drept, celui mai tare, Ș-asta cred c-o știți pre bine! Partea a tria o rădic Pentru că sunt mai voinic, Iar cu partea de pe urmă Socoteala ni să curmă: Pre cel ce brânc-a să-ntindă Îl zugrum și-l fac
... a agiuns Îndărăpt în lume nime, Cel ce de ursită-mpins, În aist fund s-a deștins ? Dar fiindcă-n corpul tău Curge-a bunilor mei sînge, Că cel ce cu Domnul-zeu Lucru-ncepe toate-nvinge, Lacului legend-a ști, Spre mirare-ți ...
Gheorghe Asachi - Leul și guzganul
Gheorghe Asachi - Leul şi guzganul Leul și guzganul de Gheorghe Asachi Cât se poate, se cuvine Fă altuia vre un bine, Că veni-va-ți multe ori D-unde n-aștepți agiutori, Precum vei vedea aice Din o fabulă ce-oi zice. Un guzgan, ce supt pământ I s-urâsă a sta mereu Zburdând iesă ca un tânt Și-ntră-n brânca unui leu Dar acest-au arătat Cuget chiar de împărat, Căci în loc ca să-l sugrume L-au lăsat să roadă-n lume. Însă astă bună faptă Mulțămită-i află dreaptă. Se par lucruri necrezute Un guzgan pe leu s-agiute! Din a sa pădure deasă Umblând leul ca să iasă, În o cursă-ntinsă-ncape Și cercând din ea să scape Muge, bietul, tot se urcă, Însă-n lați mai mult se-ncurcă, Încât acel domnitor Nicicum poate să-și agiute Dar întâi de vânător Guzgănelul venind iute, Pe rețeaua ce-l înoadă Nevoindu-să să roadă, Într-atâta-au distrămat Pănă pe leul au
Gheorghe Asachi - Painginii Painginii de Gheorghe Asachi Fabulă Vivat, neam industrios! Zis-au un paingin gros. Când în fabrica a sa Sub o streșină lucra. Sunt a noastre toate cele Pre pământ pănă la stele, Cât s-urzăște prin țărine Numai firul nostru ține. O, paingini, clas ales, Toate pentru noi să țăs; Musca, viespea și țânțari Ni sunt nouă tributari! Plini de astă fantazie, Fabricanți-n bucurie Nu-ncăpeau în a lor pele, Tot țesau subțiri rețele Și în cursă adunau Muștile care zburau. Când deodată o suflare Turbură acea lucrare, Încât ii ș-a lor vânat Cu urzirea s-au