Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru IATĂ ! UITE ! CÂND
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 431 pentru IATĂ ! UITE ! CÂND.
Petre Ispirescu - Voinicul cel fără de tată
... ca asta, fără să știe fata de bărbat. Frica ce le coprinsese pe amândouă era de nepovestit. - Ca ce o să zică tată-tău acum când va afla, se văieta dădaca, ce o să-i răspunz eu, când mă va întreba? - Cum o să mă înfățișez eu acum înaintea tată-meu cu borțul la gură, zise și fata, când numai unul Dumnezeu știe cât sunt de nevinovată? Și în adevăr că tată-său era un om aspru. Nu le-ar fi iertat o dată ... se topea d-a-n picioarele. Văzând-o zmeul așa searbăd și tot fără voieÂbună, se încumetase într-una din zile, pe când voinicul era la vânătoare, și o întrebă, dară se prefăcu că vorbește cu sfială: - Cum bag de seamă, stăpână, nu prea ți-e bine? - Nu ... are cine se duce să-l aducă. Și îi spuse o sumedenie de minuni ce făcuse leacul ce zicea că ar fi bun pentru ea. Când se întoarse de la vânătoare fiul ei, ea îi spuse că auzise de la sluga lor, cum că de va mânca mere din mărul roșu ... ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a V
... Acolo să bagă și s-afundă Unde văd că-i grămada mai mare Ș-unde-oamenii să-îmbulzesc mai tare. Cum oile blânde prin ocoale Când aulmă lupul pe de-aproape Ascunzându-și capetele sale, Care de care precât încape Între celelalte să vârește, Iar' de-apărat nici una gândește, Așa ... să nu vadă Cum turcii vin în chip de fortună, Hăi! pe dânșii-acuși, acuși să deie Și dulce viață să le ieie. [5] Dar' când sosi vrăjmașul în față, Toți la pământ căzând își plecară Grumazii și întinsără brață, Milă cerșind cu lacremi amară: ,,VĂ ileo, vai! (striga ei plângând ... rămânea neveste Cu mititei copilași în brață? Noi om pieri,-adevărat! dar' ele Or purta după noi lungă jele." Aici Neicul era să mai zică, Când Răzvan țiind ochi la povață, Cu bucurie glasul rădică: ,, Eta ! domnul măria-sa, față!..." [8] Căci cunoștea pe Vlad foarte bine, Măcar era-în hainele ... acuma să rădică Bucuroasă că-au scăpat de frică. Ci peste puțin întoarsă iară Bărbăția lor cea de după-ușă: Cât călăreții să depărtară Muntenești, iată, ca din culcușă Iepurii scorniți, așa ieșiră Uitându-și de frica ce pățiră. Toți apoi a să mira-începură Cum au putut ei ...
Ion Luca Caragiale - Cazul d-lui Pawlowsky
... împrejurare, a tăcut fără să fie autorizat a tăcea. Aceste sunt inevitabilele urmări ale greșelei d-lui Pawlowsky. Mărturisesc că alaltăieri, când am auzit că d. Pawlowsky a vorbit, am avut un moment de îndoială. Deși știrea era oficială, mai presus, prin urmare, de orice ... o regretabilă confuzie de nume. Au trecut două zile. Să spun că uitasem de tot în vremea aceasta de Pawlowsky, n-aș spune adevărul. Din când în când și foarte des, îmi revenea în minte: Cum dracu! Pawlowsky! nu crez! Pawlowsky e altfel de băiat.. Dar. În fine... Pawlowsky... Altă dată iarăși gândeam ... una ca aceasta din partea lui Pawlowsky; îmi ziceam: nu se poate; trebuie neapărat să fie vorba de alt Pawlowsky — cine știe ce Pawlowsky! Când însă ieri mi s-a confirmat că tot Pawlowsky acela este și mi s-a dovedit că Pawlowsky a vorbit ... cum se poate?... Pawlowsky!... îți spui drept, nu m-așteptam la asta de la Pawlowsky. P. S. Tocmai acum, am văzut cât eram de greșit când ...
Ion Luca Caragiale - O cronică de Crăciun...
... testele de hârtie?... Pentru ce, crude ursitoare, nu e-n stare și mâna mea seacă să toarne atâtea generoase torente și cascade de proză? Pe când fac tristele mele reflexiuni, intră, plouat ca un cățeluș lățos, tânărul și simpaticul nostru colaborator literar, pseudonimul Piccolino — un copil care a primit ... în casa părintească; la anul, termină liceul; e încă minor; dar ce talent! cu ce facilitate și personală apucătură îți aruncă rima ! L-am întrebat, când, sfios, mi-a adus întâia oară câteva poezioare, niște adevarate perle: “Enseigne-moi, jeune homme, oĂ¹ trouves-tu la rimeâ€� ?… El ... peste două săptămâni de la acestea: vine Crăciunul. În fiecare zi, îl întreb pe amicul Caracudi: — Dar cronica? — E ca și gata. — Când mi-o aduci? — Mâine. Tot așa de azi pe mâine, am ajuns marți în ajunul lui Ignat: poimâine dimineața trebuie să apară numărul... Materia ... că am rămas fără cronică de Crăciun — m-a-ncălțat!... Cârpaciul tot cârpacil D-abia a zburat gândul meu, și iată d. Caracudi... Cum îl văd: — Cronica! unde e cronica, nene? — E dată la tipografie. — Adevărat? — Pe onoarea mea!... Și zicând acestea ...
Constantin Stamati-Ciurea - Două primadone
... tinerețile trecute nu o dată este intereÂsantă, și junimea o ascultă cu plăcere. Vă ofer, așadară, și eu un episod din întâmplările mele, pe când cu drept de intrare frecventam culisele teatrului, cu timidiÂtate făcând curte frumușelei primadone Dunea Burakova, ce figura într-o trupă de actori lirico-dramatici ... fug prin culisă. Directorul (plesnind din palme) . Osândească-vă Dumnezeu, blestemaților, așa învățați voi rolurile! Unde-i Hamlet? Hei, tu! unde dracu te ascunzi? Hamlet. Iată-mă, dle director! (Iese din culisă.) Directorul. Unde umbli, rufosule, mai bine te-ai face sacagiu decât actor pe scenă! De ce nu înveți rolul ... o lună. (Către sufler) . Citește rolul lui Hamlet și Ofelia. Hei, Duneo, unde ești! — Eu sunt aici! răspunde vocea armonioasă a Dunei, iată-mă că vin! (Directorul se depărtează.) Actul III Scena I Hamlet (după sufler) . A fi ori a nu fi, de asta ... trăiască!... (văzând pe directorul că intră mânios pe scenă) . Să trăiască regele... ura! Directorul. Ce va să zică asta că strigați ca nebunii ura!... De când se strigă în Hamlet ura?!... Polonius. Hamlet trebuie să râdă cu hohot: ha, ha, ha!, dar noi am socotit să strigăm ura! Directorul. Văzut-ai ...
... furat. În mintea lui nu trăia deosebirea dintre un fapt și altul. O bestie. Ăștia nu pot intra în rândul oamenilor... Mă întorceam spre Iași, când, într-un sat, în dreptul primăriei, îmi ieși notarul cu jandarmul înainte și-mi spuse că, atunci chiar, se făptuise o rănire cu toporul. Eram ... odaie joasă, pe pat, lângă un străjer, sta dânsul. Într-un colț, în picioare, un om voinic fecioru-său; iar lângă cuptor, bătrâna nevastă-sa. Când am intrat, moșneagul s-a sculat în picioare. M-am așezat pe un scaun, l-am chemat lângă mine și l-am întrebat ... zdravănă. Eu i-am smuncit barda și i-am făcut o dată vânt. Și Dămian numai ce-a căzut moale la pământ... Eu, când am văzut așa, și cum eram singur, că nu mai era nimeni cu noi, am strigat la fecioru-meu, să vie, să-mi ajute să ... am lăsat să fie așa, că Dămian n-a văzut cine l-a lovit, că eram numai eu cu tătuca, și când i-a dat tătucăi o palmă, s-a și întors să fugă, și eu, cum eram cu barda în mână, că ...
Ion Heliade Rădulescu - Odă asupra aniversării de 2 sept. 1829
... da. A ta ivire fuse la cer îndestulare Și pe pământ îl puse în vecinică mirare. Trecuși, dar niciodată noi nu te vom uita. III Trufașa-ți auroră, eu fruntea-ncoronată, În mână cu măslinul, în slavă nainta, Ș-o nouă sărbătoare, în tabără cântată, Din cerul cel prea ... Unealtă vicleniei, arma mână străină, Și pământeanu-ajunse străin și călător. A! să lăsăm uitării pe cei ce se-ntrecură Să uneltească răul... iată-i! trecând, trecură Ca visurile nopții, ca pomenirea lor. VIII Ființa ta deșteaptă a noastră tinerime Și face să s-auză acel războinic ... zi rară, ce-n veacuri cu anevoie vine! Din ceruri mângâierea să fie ea ca tine. Sau tu ale ei fețe viind te împrumuți? IX Când semnul judecății va trâmbița mărire, Când vremea se va strânge din vecinicul său zbor, Când veacurile-ntoarse și stând în mărmurire Destinse vor răspunde l-al lor judecător Ș-orice minut atuncea va fi în cercetare, Zi ce renaști noroade ... nu lingușesc. Dar gurile gheenei ș-asupra ta scrâșniră Și vorbele din ele ca șerpi ne îngroziră De-nveninarea lumii... Himere d-osândit! O, cer! ...
Constantin Negruzzi - Oscar D'Alva
... războaie ș-a muntenilor plăcere. „Va veni o zi, strigară, ș-aceste strașnici fanfare Vor fi călăuz de luptă junelui nostru stăpân, Când va merge la izbânde p-a slavei naltă cărare; Deci în a lui sănătate s-împlem cupele cu vin!“ ... nopței. Cupa-mpregiur circula, Bea cu toți în sănătatea junelui și frumos mire,“ D-a lor glasuri zgomotoase boltele se răsuna Când deșeartă cupa plină, urându-i cu fericire. D-odată străinul sare; toți îl privesc în tăcere, Urarea moare pe buze fără glas, fără putere, Angus ... tu, bătrâne, măcar D-un fiiu nu-ți aduci aminte și uiți pre bravul Oscar?“ „Vai mie! răspunde-n lacrimi părintele întristat, Când Oscar mă lăsă singur inima-mi s-a sfărâmat!“ „De trei ani soarele îmbla a lui cale luminoasă ... știu, Poate n-a perit eroul, poate este încă viu.“ „Cine știe dac-aice la ospăț nu l-ați vedea Când acei ce scumpi îi fură al lui nume ar pomeni, Acest brav ostaș și june rătăcit poate va fi; A lui mai foc ...
George Gordon Byron - Oscar D'Alva
... războaie ș-a muntenilor plăcere. „Va veni o zi, strigară, ș-aceste strașnici fanfare Vor fi călăuz de luptă junelui nostru stăpân, Când va merge la izbânde p-a slavei naltă cărare; Deci în a lui sănătate s-împlem cupele cu vin!“ ... nopței. Cupa-mpregiur circula, Bea cu toți în sănătatea junelui și frumos mire,“ D-a lor glasuri zgomotoase boltele se răsuna Când deșeartă cupa plină, urându-i cu fericire. D-odată străinul sare; toți îl privesc în tăcere, Urarea moare pe buze fără glas, fără putere, Angus ... tu, bătrâne, măcar D-un fiiu nu-ți aduci aminte și uiți pre bravul Oscar?“ „Vai mie! răspunde-n lacrimi părintele întristat, Când Oscar mă lăsă singur inima-mi s-a sfărâmat!“ „De trei ani soarele îmbla a lui cale luminoasă ... știu, Poate n-a perit eroul, poate este încă viu.“ „Cine știe dac-aice la ospăț nu l-ați vedea Când acei ce scumpi îi fură al lui nume ar pomeni, Acest brav ostaș și june rătăcit poate va fi; A lui mai foc ...
Grigore Alexandrescu - Viața câmpenească
... și de mâhnire, De soarta mea ocolit, În rele ce mă-mpresoară, Ce gânduri, idei omoară, Duhul își pierde puterea: E greu să descrii plăcerea, Când sufletul e mâhnit. Însă a mea mulțumire Pentru a ta găzduire Eu tot nu o pot uita, Și cât va sta prin putință Voi pune a mea silință Adevăru-a imita; Măcar în vorbele mele Să pot să ... bucurie În dulci gânduri mă pierdeam. Simboluri de tinerețe, Fluturi cu vesele fețe Privirea mea o trăgea: Pe iarbă în depărtare Fluturele părea floare; Dar când umbletu-mi simțea, Insectele-amăgitoare Se-nălțau, găseau scăpare Aripile-și scuturând; Și eu c-o dulce mirare Vedeam florile zburând. Nori deși, negri, câteodată ... ncet desfăcând, Și-n munți, valuri aurite Norii umezi prefăcând, C-o privire-nflăcărată Lumea el o cuprindea, Și o mreajă purpurată Peste dealuri întindea. Când acea stea arzătoare, Aproape de-al ei sfințit, Părea a da sărutare Pământului ce-a-ncălzit, Și, mai întorcând o rază ... Slobod de griji, de dorințe, În cugetu-mi mulțumit, Slăvind o-naltă putere, Eu ascultam în tăcere Al multor mii de ființe Concertul nemărginit. Și ...
... căldura, dieta sau năvala n-o cheamă, dar nici o alungă. Vine, se duce cu pricină și fără pricină, se întoarce neașteptat, zboară sau clocește... când își alege prada... când o iade-a valma. Moldova a văzut holera de două ori și n-o mai uită... ea, care a uitat ... arată fizionomia popoarelor și se poate măsura puterea sufletească a omenirii. Atuncea se dezvelește dacă un popor îi dobitoc sau om. Așadară, pe când treptele ridicate ale societății fug, se vaietă, se înflanelesc, pe când doctorii lipsesc și spitalurile se închid, fizionomia obștii rămâne tot serioasă și neschimbată... ca fatalitatea... zeul cel mare al strămoșilor noștri...Dogma zisă a ... iar fiindcă mulținu cunosc acele zugrăveli, el se aseamănă cu un chip din altălume. Fiecare din noi făcea monografia tutunului, spunea ziua,ceasul și prilejul când începuse a deprinde puturosul nărav. — Eu — zicea maiorul — nici gustul, nici pilda, nici îndemnul vreunei femei nu m-au adus ... deosebire soldații și civilii,rugasem pe doctorul ștabului să-mi deie vreun leac, socotind și eu că ar putea fi vreun leac. Așa-i omul!...