Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE MARE
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 2071 pentru PE MARE.
Ion Luca Caragiale - Politică și delicatețe
... să le târguiască fără a spune pentru cine. Într-o zi, din conversația mai multor mușterii la țuică, află că seara e masă mare la cuconul Iancu X..., un chiabur foarte colțat, inițiatorul boicotului. Cuconul Iancu cinstea cu un mare dîner de gala pe un ministru și vreo doi-trei oratori din București, cari veniseră cu ocazia alegerilor să ție o întrunire publică. Cucoana lui cuconul Iancu e tot ... celebră pentru mesele-i de gală ca și pentru eleganța ei. Negustorul nostru tocmai în ziua aceea primise un mare taxid de prospătură și lipise pe geamurile mari ale prăvăliei: ICRI MOIU PRIMA - STRIDII PROSPEȚI - SOMONU DU RIHN ETC. Era duminică, pe la unsprezece dimineața: prăvălia gemea de mușterii, cari își luau aperitivul și mezelicuri pentru dejun. Un ungurean intră cu zgomot: - Câte parale icrele moi? Dar ... dau: icrele sunt arvonite de boieri. Ungureanul stă un moment la gânduri și pleacă. Peste vreun sfert de ceas, în timp ce icrele se vindeau pe capete, intră o jupâneasă, o băbuță bătrână, care, uitându-se în toate părțile, zice: - Sărut mâna, măiculiță; aici e băcănia a mare ...
Ion Luca Caragiale - Dascăl prost
... ați îndatora foarte mult și pe frate-meu și pe noi mai ales, pe mine și pe soția mea, căci în grija noastră am avut pe copil, dacă ați fi, nu indulgent, aceasta nu v-o putem cere, dar nici prea sever cu el, care nu știți câtă iubire vă poartă ... salutări din partea soției mele și din partea devotatului dv. Nicu Postolache senator" Halal de Pricupescu! zic în gândul meu, eu, care cunosc bine și pe nenea Nicu Postolache și moșia lui și gospodăria lui, și pe madam Postolache... în paradis îl invită nenea Nicu și consoarta! mâncare, băutură, aer, călărit... plus două sute de lei pe lună cel puțin... Oameni cu dare de mână! Dar nu mai vine Pricupescu!... Să citim mai departe: „Amice Pricupescule, Mâine încep la voi examenele ... Iar? — Secule! am strigat eu... Dacă e vorba de zbierete, apoi zbier și eu... Un băiat cu atâtea rude, cari ți-ar fi de mare sprijin... — Ești un prost! strigă Pricupescu. — Ba tu ești prost!... Mă-sa e văduvă, bogată, frumoasă și de familie mare... în loc să te iei cu binele, să te ia meditator!... Am strigat degeaba; a fost peste putință să-l scot pe
... La Moşi La Moși de Ion Luca Caragiale 1900 Vagoane de tramvai galbene și albastre, tramcare, trăsuri boierești, căruțe mitocănești și biciclete și lume multă pe jos... De pe atâtea strade și căi, ca de pe atâtea brațe ale unui fluviu uriaș, se varsă ca-ntr-o mare zgomotoasă, pe bariera de la capul podului Târgului de Afară, valuri peste valuri de omenire. Precum este greu să se mai întâlnească două picături de apă o ... sete, pe câtă vreme dumneaei sufere pe lângă astea și de foame. Când se oprește vagonul la Sf. Gheorghe, se face roșie, apoi galbenă și pe urmă simte o sudoare rece, și iar fierbințeală și iar răcește, și răsuflă greu, ștergându-se pe sub bărbia grasă, și zice: - Uff ! dacă stiam, mai bine luam birze! (că vorbește cam peltic). Teribelă căldură! mor! Vagonul pornește de la Sf. Gheorghe ... la adânci bătrânețe în mare fericire." - Ei, ass! țe să mai paț; dacă n-am pațit eu cât am fost zună! acuma, haber n-am! Pe urmă d. Mitică a tratat-o pe tanti cu două bărdace de floricele calde... Lăutari cu țambalul, și flașnete, și claranete cu toba ...
George Coșbuc - Izvor de apă vie
... Picioarele cu lanțuri, să nu-și strămute locul; Zăcea pe glii, aprinsă de sete, cum e focul; De-aprins, căci setea numai, grea sete ucidea Pe fata lui Crai-Sânger. și biata, cum plângea Vărsând din ochi albaștri de lacrimi mari o vale, Veni pe gând să beie din lacrimile sale, Și-a zis cu gemet aspru: Vai, Doamne, văd că-i scris, Să mor cum nu mai ... nici sălaș, Nici preoți; numai lupii, de sângiuri pătimași, Să-mi sfârtece cadavrul, și corbii duși de vânturi Să-mpartă-a mele oase pe-o mie de pământuri! Oh, Doamne! Tu ești mare, ești bun și-ndurător, Oh, nu mă lăsa-n umbra pădurilor să mor, De fiare sfâșiată. și plânge; precum plânge, Pe pălmi adună lacrimi și ca-n pahar le strânge Mai multe, tot mai multe; al ochilor potop Se varsă nebunatic în stropi, dar nici un ... a suspinat, Apoi bău din lacrimi. De-abia i-a lunecat În piept ultimul picur, de-abia se prăvălește Cel strop rămas pe palmă, când Lina și simțește, Că lumea ei se-ntoarce, că genele-i s-ating: Pe ...
Ion Creangă - Povestea porcului
... cea rea din pricină că nu aveau copii. Și, Doamne! tare mai erau doriți să aibă măcar unul, căci, cât era ziulica și noaptea de mare, ședeau singurei ca cucul și le țiuiau urechile, de urât ce le era. Și apoi, pe lângă toare aceste, nici vreo scofală mare nu era de dânșii: un bordei ca vai de el, niște țoale rupte, așternute pe laițe, și atâta era tot. Ba de la o vreme încoace, urâtul îi mânca și mai tare, căci țipenie de om nu le deschidea ușa ... Bune-s și acestea, măi babă; da' bună ar fi și aceea când ar avea cineva un fecior care să facă podul și să ia pe fata împăratului, că știu c-ar încăleca pe nevoie și, Doamne! mare slavă ar mai dobândi în lume! Când vorbeau bătrânii, purcelul ședea în culcuș, într-un cotlon sub vatră, cu râtul în sus și, uitându-se ... și acum... parcă văd c-am să rămân fără dânsul! Și, tot bocind ea, o apucă leșin de supărare. Iar moșneagul, de cuvânt; pune cușma pe cap, o îndeasă pe
... îl arăta căpitan; purta favoriți negri, lungi, mustăți bine răsucite; aceiași ochi sub fruntea-naltă. Atunci era însurat; o însurătoare din dragoste un roman. Furase pe fată de la tatăl ei, un boier cu mare vază; s-a bătut de trei ori în duel pentru nevastă; într-unul a ucis pe un călător neamț ce-i făcuse curte îndrăzneață; și-a stat închis. La urmă, dânsa, necredincioasă, l-a înșelat cu un ... cu chipul crunt, cu fruntea încrețită, stingher, fără zâmbet, pe locotenentul-colonel Stavăr, comandantul unui regiment de călărași ce pornea la Plevna așa se zărea pe dânsul... Niciodată nu s-a simțit mai mare ca în dimineața de primăvară când și-a încălecat calul și când, scoțând sabia ascuțită, știa că se duce la moarte. Și sub ... Calul căzuse, dar nu se putea ridica. Își amintea totuși că atunci se sculase repede, și, cu toate acestea, acum sta întins jos... Dar bine, pe ofițerul turc îl străpunsese într-o clipă, știa bine asta; dar acum acesta îl răpusese, îi apăsa genunchiul pe
Constantin Stamati - Cum era educația nobililor români, în secolul trecut, când domneau fanarioții î
... neneaca și să mai lase cititul. ( Către dascăl. ) Dacă citește mult sara, îl dor ochii, pentru aceea îl sfătuiesc să se ducă serile la preumblare pe ulița mare măcar că și dacă se duce mulțumirea lui este să dea tot ce are pe lângă sine la săraci și mai ales la bietele văduve, încât deosebit de 100 galbeni leafa lui pe an, de la băbacul său, și afară de aceea ce-i mai dau eu, apoi alaltăieri au venit acasă făr’ de șal, cu care era ... aceste sunt minciuni, nenecuță; și se vede că acest blestemat de tractirgiu prepune că aș fi fost eu, dar el, șonțul, spune minciuni, căci eu pe crucea mea mă gur că astă-noapte când citeam am auzit mare calabalâc pe la poarta noastră, și nu știu ce au fost pricina! CUCOANA: Nu-i nimică, drăguță, nu te supăra, că eu voi vorbi cu aga vărul ... cere cinstea de la șarlatanul de tractirgiu pentru năpasta ce-ți face... CUCONAȘUL: Dar mata să-i spui că pe tractirgiu îl cheamă Marcu de pe ulița mare ...
Paul Zarifopol - Recreația criticului
... această împăcare de mine rămâneam dus cu gândul pe uscatul care se dovedea încet ochilor mei de o culoare cenușie. Un fel de leșie secată, pe fața căreia cineva curățase de curând broaște țestoase. Numai că rictusul lucra tot mai adânc în colțul gurii, iar exuberanța animală tot mai stinsă îi ... semăna cu profesorul universitar dl Drăghiescu. Lisandru își citea în cioară... tot norocul cu care mica dobitoacă făcuse din viața lui, ca un accent circonflex pe o literă, un sunet neașteptat. Arta e stare supremă de atenție. Cuvintele pe care le-am copiat te seduc să iei seama cu voluptate; desigur pentru că cel care mi le spune a luat însuși seama ... stau, abil învelite, întâmplări violente: un asasinat din gelozie; o rănire cruntă într-un viol; omorul ridicol al unui bărbier care nu vrea să radă pe un moșneag întârziat în prăvălie de ajunul Crăciunului; moartea curioasă a unui bețiv care-și urmărește umbra în valurile mării. Apoi istoria unui ... Briciul Independenței e încadrată și comentată în compania câtorva englezi, într-un colț din Kent, iar asasinarea lui Tudor de Reske, ilustru poet ungur și ...
... fugit din Italia, am fugit pe coasta Dalmației, într-un oraș vechi, pe zidurile căruia vremea s-a scurs, de veacuri, ca apa pe o stâncă ce n-a putut-o clinti din loc. M-am dus în Ragusa. N-ai fost? Să te duci îndată ce ... Trebuie să vezi zidurile acelea mucegăite, pe care petele de rugină par niște ochi însângerați, și-n fața cărora parcă ai vrea să pari mai mare decât ceea ce ești în strâmta ta haină de om modern. Trebuie să calci pe treptele înguste, săpate în munte de cine știe ce mâini, să treci pe sub porțile întunecate și umede de răcoare, să privești din pervazul lor marea întinsă, să privești insula smălțuită în verde și să te lași încins ... cap toate amintirile grozave despre acești lupi ai mărilor. Vroii să mă ridic, să plec, dar, în aceeași vreme, uriașul se apropie, se plecă, luă pe Puiu în brațe și, în spaima mea, îl ridică cu furie de două ori până în tavan. Apoi îl sărută apăsat pe amândoi obrajii, îmi făcu semn să n-am frică și, în limba lui, ...
Vasile Alecsandri - Din albumul unui bibliofil
... în mâna lui. Stolnic mare cu obicei la zile mari și la veselii domnești, îmbrăcat în haină domnească, să vie înaintea bucatelor domnești; le tocmește pe masă înaintea domnului cu tipsiile; și dvorbitor întru acele zile. Comis mare ispravnic pe povodnici și pe toți caii domnești; merge înaintea domnului și a povodnicilor. Medelnicer mare cu obicei îmbrăcat în haină domnească la zile mari; dvorbitor la masa domnului; taie fripturile ce se aduc la masă. Clucer mare ispravnic pe beciurile domnești, pe unt, pe miere și pre colacii ce vin din orașe la născut. Sulger mare ispravnic pre toate oboroacele ce se dau la curtea domnească, și carne la slujitorii curții. Jitnicer mare ispravnic pe toate oboroacele de pâine ce se dau la curtea domnească și la slujitorii curții și la oaspeții ce vin din țară. Vameș mare ce ține schelele țării pentru vămi; are obicei să ducă dulceți și cofeturi în zile mari la masa domnului. - Ispravnic pe negustori. Șătrar mare pe corturi domnești și în oști și în alte căli (?) și purtător de grijă tunurilor. Ușer mare purtător de grijă tuturor solilor și tălmaci străinilor la județ. Armaș mare ispravnic și purtător de grijă pentru toți acei ce ...
Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Al. Macedonski)
... de poezii cu titlul: Cântecele unui greier. N-au apărut până acum decât prefața acestor cântece și o mică poemă: Cântă greierul. Am asemuit totdeauna pe bieții cântăreți ai țării noastre eminamente agricole, cu greierii pe care i-a imortalizat Lafontaine în celebra și egoista lui fabulă La cigale et la fourmi. În adevăr, poetul, mare sau mic, celebru sau necunoscut, imită în mod adorabil tactica nepăsătoare și dezinteresată a micuțului greier. El cântă pe chitara lui și viața curge pe lângă dânsul aprigă și tumultuoasă. În freamătul luptei pentru existență, cântecul lui monoton rămâne aproape fără ecou. Învingătorii vieții, ajunși pe culmi, îl ignorează sau îl disprețuiesc. El cântă înainte pentru lună, pentru florile tăcute și îmbălsămate ale primăverii, pentru marea frământată de vânturi, pentru pădurile ... de pata sângerie a macilor, pentru sufletele naive și smintite ale copiilor și ale nebunilor, și pentru lauda lui Dumnezeu care e prea mare și prea departe ca să-l audă. Dar într-o zi mâna îi îngheață pe coarde și serenada lui o risipește crivățul: Azi iarna-i bate în ferești, Și vântu-n goana simfoniei Parcă-l întreabă: unde ești, Trist cântăreț ...