Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SĂ TRĂIEȘTI!

 Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 1016 pentru SĂ TRĂIEȘTI!.

Ivan Andreievici Krâlov - Vulturul și paingănul

... Sumețul vultur de-aceste atunci mirându-se foarte: „O! Jupiter, au strigat, îți dau laudă, mărire! Cu cale de ai găsit, mie debilă zidire, -mi dai putere zbor acolo unde gândesc Și pe toți covârșesc, Și mă învrednicesc, Ca pot privi sub mine frumusețea lumii toată...â€� Și iată de pe o creangă un paingăn îi răspunde: „Tu ești fălos peste samă, iubite ... nici de un grăunte.â€� Vulturul ia sama bine și vede adevărat, Deasupra sa un paingăn ce mreaja și-au rășchirat, Ca când vrea perdea țese între vultur ș-între soare, Deci vulturul îl întreabă: “Acolo cum te-ai suit, Când nici o pasăre alta din câte sunt pe ... au îndrăznit? Iar tu, un vierme urât, Doar pe brânci de te-ai târât, Măcar că în locul tău eu așa n-aș fi făcut, mă înalț așa tare, de unde mai apoi vrând, mă scobor iar la vale în alt fel n-aș fi putut Decât cu grumazul frânt.â€� „Este drept ceea ce-ai spus, Paingănul ...

 

Emil Gârleanu - Musculița

... deschis, uitat acolo de către copiii sfinției-sale, un ceaslov vechi, scorojit și unsuros. O musculiță, cât o gămălie, strălucitoare ca un licurici, intră bâzâind, caute ceva dulce de gustat. Zboară încolo și-ncoace. Se uită prin străchini, se așază pe marginea unui pahar, se plimbă pe la icoane, ca ... aici, pe o margine, a dat tocmai peste ce căuta: o pată, zaharisită proaspăt, arăta că degețelul ce-și lăsase urma avusese grijă se înmoaie dintru-ntâi în dulceață. Musculița se pune pe ospătat; prăpădenie de lacomă ce-i! Numai din când în când prinde, cu ochișorul, roșul ... l aruncă, la loc, în dulap. Iar în mijlocul slovei roșii, musculița, strivită, se făcu una cu hârtia tocmai în clipa când, mai adormită, izbutise -și statornicească în căpușorul ei un gând: „Ce bine e trăiești și

 

Ion Creangă - Ivan Turbincă

... urmă, se uită înapoi și, când colo, vede un ostaș mătăhăind pe drum în toate părțile. — Doamne, zise atunci Sfântul Petre, speriat: ori hai ne grăbim, ori ne dăm într-o parte, nu cumva ostașul cela aibă harțag, și ne găsim beleaua cu dânsul. Știi c-am mai mâncat eu o dată de la unul ca acesta o chelfăneală. — N-ai grijă, Petre ... prin lume, atunci vii slujești și la poarta mea, căci nu ți-a fi rău. — Cu toată bucuria, Doamne; am vin numaidecât, zise Ivan. Dar acum, deodată, mă duc văd, nu mi-a pica ceva la turbincă? Și zicând aceste, apucă peste câmpii de-a dreptul, spre niște curți mari ... Las' dacă nu i-a da odihna pe nas, zise boierul în gândul său, după ce orândui cele de cuviință. Știu că are aibă de lucru la noapte. Acum vedem care pe care! Ori el pe draci, ori dracii pe dânsul!" Căci trebuie vă spun că boierul acela avea o pereche de case, mai de-o parte, în care se zice că locuia necuratul. Și tocmai acolo porunci

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de iunie

... voios rătăcești, zbori până la Lido în neagra ta gondolă, Cu fruntea luminată de-o sfântă-aureolă, Și plin de o iubire eternă, iubești! -ți pierzi orice iluzii, ș-amorul -ți rămâie Spre cer ca se-nalțe ca fumul de tămâie, Și-n nopți melodioase de august ori de mai, Nou înger, pe-aripi late, zbori până la rai! Puteai lângă Rachela, cu inimă deșartă, Dar nobilă prin suflet și nobilă prin artă, uiți a ta durere și vocea -i asculți, Și mult mai sus de secol, râzând de calomnie, te ridici deodată pe brațe de adulți, Vărsând în a ta urmă torente de-armonie, La care se-nchine dușmanii cât de mulți! Puteai, râzând de versuri la front aliniate, țeși o nouă pânză de rime zdruncinate, Și-ntr-însa amesteci real cu ideal, Făcând pe a ta Muză în clipă creeze Taverna-n care vinul curgă ca un val, Alături cu palatul în care viseze În mijlocul orgiei vrun nou Sardanapal! Pe Malibran, în care vibra melodioasă, A îngerilor voce din doma radioasă, Puteai s-o

 

Dimitrie Anghel - La fîntîna Medicișilor

... tău șubred, pe lîngă uriașa lui musculatură și spune-ți că, dacă, el, Zeu în lumea lui antică, n-a fost în stare -și înfrîngă durerile așteptării și ale geloziei, tu, un simplu om, îți vei pierde mințile, desigur ! Lasă apele curgă în voie ca vremile, păstrează-ți sufletul și crede-l că-i tare, convinge-te că trebuie fii un spirit al eternității și că partea asta individuală, care ne-a fost împrumutată fiecărui, trebuie existe de cînd lumea, că a trebuit mai sufere și se mai zbuciume și că ești dator ții seamă de el, nu-l lași înfrînt cu desăvârșire pentru viitor, pentru noua formă ce o va fi s-o reia în decursul vremei. Întoarce-ți ochii de ... căci el și-a dat ochii ca nu-și mai vadă durerile. Gîndește-te că ochii tăi sînt oglinzile în care ai răsfrîngi universul cu toate formele lui, și nu-ți jertfi pentru o singură formă. Întoarce-ți-i înduioșați spre vasta grădină unde acum nu rîde ... ...

 

Miron Pompiliu - Ultimul dor

... dacă din atâtea flori Nici una nu-mi rămâne, Un singur gând, un singur dor De suflet se mai ține... De n-am putut ca trăiesc De scumpul sat aproape, La cea biserica de lemn Când oi muri mă-ngroape. S-ascult prin somnul cel de veci Cetaniile sfinte, Ș ...

 

Ion Luca Caragiale - 25 de minute...

... bine, a luat haine d-acasă... în acest timp, directorul tremură de neastâmpăr. Al doilea clopot! Măriile-lor fac un pas înapoi pregătindu- se se suie... Directorul, asudat și înecat de emoție, s-apropie ție un discurs. Lui vodă: — Măria-ta!... nu plecați!... nu trebuie plecați!... D-abia al doilea clopot a sunat; n-a sunat nici măcar al treilea!... A! dacă ar fi ... palpitând cocoana către profesor. Directorul își introduce pe peron familia și strigă sever către macagiul care stă drept, cu mâna gata pe cureaua clopotului: — nu tragi!... Nu e voie suni! Măriile-lor n-au isprăvit încă; mai au treabă aici! Apoi către suverani: — Măriile-voastre, am onoare pentru ca vă recomand familia mea: consoarta mea, copiii mei, amicul meu! Și pe urmă către copii: — Sărutați mâna! Copiii se aruncă și execută ordinul. Măriile ... și tot nu se poate pune cu voia lui Dumnezeu; dar noi ăștia!... Dar acu te-ai făcut bine... Se vede... Fie, că frumoasă ești! nu-ți fie de deochi!

 

Ștefan Octavian Iosif - Cântecul despre preafericita izbândă de la Podul-Înalt

... ales Pe câțiva viteji, S-aștepte prilej În crâng nepătruns, De ceață ascuns, Dincolo de vad, Mai sus de Bârlad; Când o da el semn, -și facă îndemn, strige, urle, Din tâmpini și surle, Tobele bată În goană turbată, Ca zăpăcească Tabăra turcească, creadă că-n coaste Vine mare oaste. Iar domnul viteaz, Cel de-a pururi treaz, Pân-o prinde știre Turceasca oștire, Grabnic s ... Și așa a fost Gândul lui cu rost: Tâmpinele-au prins Sâ țipe-nadins, Tobele bată În goană turbată, Buciume și surle strige, urle, Turcii călăreți, Alergând orbeți, Cum au auzit, S-au și repezit, Dar de după pod, Ștefan-voievod, Pe neașteptate Le-a sărit ... i ieșise-n cale, I-a adus o salbă Din Cetatea-Albă, Însă la cocon l-a adus plocon Sabie turcească mi-o mânuiască, Și-un arc, -l deprindă De mic -l întindă... Iar la-mpărății A trimis solii, Tuturor spună Multă voie-bună, Precum c-a purces, De Domnul ales, Și s-a bizuit De a biruit Din ...

 

Ion Luca Caragiale - Baioneta inteligentă

... brav e că d. căpitan a venit odată la mine foarte bine dispus și mi-a zis: — D-le Iancule, știi că acuma ne-mparte și noă, la garda națională, dicorății pentru apărarea Independenții; știi că te pui pe listă. Eu, înțelegând unde vrea m-aducă d. Guță, i-am răspuns că eu n-am pretenție... am luptat așa, de dragul liberarilor. Dar d. Guță: — Trăiască ai noștri ... s-a furatără sumedenie... — Se prea poate, nene Guță; în vreme de război câte arme nu se prăpădesc! — Poate la alte cumpănii se fi făcut vrun abuz; dar la noi, nu-mi vine crez... Ei! da nu face nimica... Trăiască ai noștri, d-le Iancule! ...de ciocoi! Astfel, din pricina unei neglijențe a comenduirii am rămas ... ce am luptat atâta! Asta nu e drept! mi-am zis. Sunt sigur că lui Sarchiz cafegiul i-a dat. M-am dus -l văz. L-am găsit tot cu șorțul cunoscut și cu guturaiul cel vechi; amesteca martinică cu rio ca

 

Ion Luca Caragiale - O scrisoare pierdută

... e... decât tu nu ești băiat prost; o mai cârpești, de ici, de colo; dacă nu curge, pică... Las' că știm noi! PRISTANDA: Știți! Cum nu știți, coane Fănică, trăiți! tocma' dumneavoastră nu știți! TIPĂTESCU: Și nu-mi pare rău, dacă știi faci lucrurile cuminte: mie-mi place mă servească funcționarul cu tragere de inimă... Când e om de credință... PRISTANDA: De credință, coane Fanică, trăiți! TIPĂTESCU: Nu mă uit dacă se folosește și el cu o para, două... mai ales un om cu o familie grea. PRISTANDA: Nouă suflete ... și intru în curtea primăriei. TIPĂTESCU (interesându-se de povestire): Ei! PRISTANDA: M-am mai întors eu, dar închiseseră ferestrele și lăsaseră perdelele. TIPĂTESCU: Cine fie? Ce scrisoare? Nu pricep… Ghiță, eu trebuie mă duc la dejun, nu fac pe nenea Zaharia și pe Zoe m-aștepte. Ei nu dejunează fără mine, și nenea Zaharia nu iese înainte de dejun. Și mai ales cum e Zoe nerăbdătoare... PRISTANDA: Ce-mi ... desăvârșire, ș-apoi -l lucrăm pe onorabilul! PRISTANDA: Curat -l lucrăm! TIPĂTESCU: Stăi un minut până ...

 

Vasile Alecsandri - Oda ostașilor români

... Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume Dus pe Dunărea în Marea și din Marea dus în lume! Vin acum, la rândul vostru, v-aduc o închinare, Vin cu inima crescută și cu sufletul mai tare, Ca eroi de mari legende, vin vă privesc în față, Voi, nepăsători de moarte, disprețuitori de viață, Ce-ați probat cu-avântul vostru lumei pusă în mirare, Că din vultur vultur ... stejar răsare! De la domn pân' la opincă, duși de-o soartă norocoasă, V-ați legat în logodire cu izbânda glorioasă Ș-ați făcut ca pricepem a trecutului mărime, Măsurându-vă de-o seamă cu-a strămoșilor nălțime, Ș-arătând, precum prin nouri mândrul soare se ... de voi sunt mândru! simt acea mândrie mare Care crește cu mărimea unui neam în deșteptare. Mi-am văzut visul cu ochii, de-acum pot

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>