Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AVEA GRIJĂ
Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 410 pentru AVEA GRIJĂ.
Constantin Stamati - Domnia elefantului
... domnie, Și măcar că ei, firește, au multă înțelepciune, Sunt la trup mari, arătoși Și vârtoși, Însă, lucru de minune, Că acest principe-al nostru avea atâta prostie, Că bietele oi și capre, plângându-se lui odată Asupra lupilor aprigi că le jupoaie de piele, El au început îndată A ... luați Câte două piei de oaie, pentru care strâmbătate, De voi afla că o faceți, grozav veți fi pedepsiți. Câte o pielcică, însă, făr’ de grijă jupuiți; Și voi, oilor, să nu mai îndrăzniți Cu jalbe să mai veniți. Căci a mea milă domnească strâmbătate nu va face, Lăsând ...
Ivan Andreievici Krâlov - Domnia elefantului
... domnie, Și măcar că ei, firește, au multă înțelepciune, Sunt la trup mari, arătoși Și vârtoși, Însă, lucru de minune, Că acest principe-al nostru avea atâta prostie, Că bietele oi și capre, plângându-se lui odată Asupra lupilor aprigi că le jupoaie de piele, El au început îndată A ... luați Câte două piei de oaie, pentru care strâmbătate, De voi afla că o faceți, grozav veți fi pedepsiți. Câte o pielcică, însă, făr’ de grijă jupuiți; Și voi, oilor, să nu mai îndrăzniți Cu jalbe să mai veniți. Căci a mea milă domnească strâmbătate nu va face, Lăsând ...
George Coșbuc - Tulnic și Lioara
... de-ar trăi pământul oricât să mai trăiască, Alt domn așa ca dânsul nu cred să se mai nască. Era-mpărat puternic și mare nume-avea, O țară, cât o lume, toiagu-i stăpânea, Și oști avea din plinul, și-a gurii sale graiuri, Treceau poruncitoare pe zece mii de plaiuri, Căci mejdele lui Stâlpeș băteau hotar rotund: Din granița ... oi lânoase și toate cu ampror! Dar salba cea mai scumpă și-odorul din comoara Lui Stâlpeș era înger, tip blond, era Lioara, Căci Stâlpeș avea doamnă pe Lia și avea O fată, numai una, iar fata se numea Lioară, după gândul frumoasei doamne Lia, Cum tot dorea să poarte un nume ea cu fiia. De ... și frumoasă și-n vorbă ca vioara, De trei: ori, ba de șese, de zece ori Lioara Cu multa ei frumsețe pe mamă-sa-ntrecea! Avea doi ochi albaștri, ca ceriul, și avea Obraz rotund și rumen, și plete-avea bălaie Pe umeri doi lucerferi de-o nobilă văpaie Păreau că-i joacă tainic și-n jocul lor domol Aruncă văl de aur pe-al ... ...
Anton Pann - Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea
... s-a oprit a-l întreba De ș-a plătit datoria. Iar el îi răspunse: Ba! - Dar ce umbli fără grijă, când te știi că ești dator ? - Grija – zise el – s-o poarte cel ce este creditor. CÂND CERI ȘI NU ȚI SE TRECE ... o zi viind la Hogea un prieten i-a cerut Să-i dea frânghia de rufe, numai pentru un minut; - De n-aș avea, Hoge zise, vreo trebuință de ea, Ț-aș fi zis cu toată voia: poftim, frate, de o ia; Dar am să întinz pe dânsa, să ... crezi tu pe măgarul decât chiar cuvântul meu ? CASCĂ OCHII LA TOCMEALĂ IAR NU DUPĂ CE TE-NȘALĂ Murind lui Nastratin Hogea măgarul ce îl avea, Socoti cum să mai scoată din paguba sa ceva: Și așa tăind cu el capul măgarului celui mort, L-a-nfășurat pe deasupra ... vreme nici un câștig neavând Și în cea mai de pre urmă sărăcie ajungând Hotărâ să fure ceapă de la un al său vecin Ce avea destulă-n casă și nu da la vreun strein. Dar văzând Nastratin Hogea că el ușa o-ncuia, Plan făcu pe coș să intre noaptea ...
... stăpîni pe moșiÄ întinse, nu le aÅ pentru ca să-șÄ pĂ³tă petrece viața în rÄ•sfățare, ci pentru ca prin neadormită purtare de grijă să facă din ele grădinÄ de frumusețe, și nu celor ce stăpînesc marÄ averÄ, ci celor celor ce sciÅ să le chivernisĂ©scă bine li ...
Mateiu Caragiale - Sub pecetea tainei
... dânsa, se înfruptase din toate noutățile, răscoliseră împreună prin atât de bogata tolbă de amintiri. Cunoșteam slăbiciunea ce de-o jumătate de veac conu Rache avea de divina țață. Aducea, chiar când nu prea venea, vorba despre dânsa și nu mai înceta cu laudele și cu admirarea, la care știa că ... cu atâta stăruință și mai cercetător o femeie, ceea ce-mi fu cu putință fără să mă sfiesc, dânsa fiind ocupată numai de ceea ce avea în pahar și pe taler. Dar cu cât o priveam mai mult, vedeam la ea mai puțin. între două vârste, nici bătrână nici tânără, nici ... urâtă, nici înaltă nici scundă, nici grasă nici slabă, la trăsuri potrivită și fără vreun semn anume, nu chiar la modă și nu demodată, nu avea nimic, dar nimic deosebit. Ași fi urmat să o privesc totuși dacă femeia ar fi zăbovit, îndată însă ce își isprăvi ultima bucată de crenvirșt ... s-a răsgândit și s-a despărțit de tovarășul de drum, zicând că are de lăsat undeva o vorbă; pe urmă avea să ia tramvaiul albastru, 10, la Matache Măcelaru și să-i iasă poate lui Lică înainte; tramvaiul albastru trecea mult mai des decât cel roșu ...
Cincinat Pavelescu - Mama (Pavelescu)
... într-o zi discret, cum trăise, și mi-a îndoliat viața pentru totdeauna. Nu avusese, când se măritase, nici 15 ani, și n-avea, la moarte, nici 35. Viața ei a fost scurtă, ca un fulger care taie pe cerul posomorât un zigzag de lumină și se ...
... unică, și în nopțile senine, în prima tinerețe și uneori și astăzi, când mă simt singur, nedreptățit, nefericit, mi se pare că mă privește cu grijă și duioșie, aplecată peste o balustradă ideală din spațiile interplanetare. Timotin... Nu l-am mai văzut din Universitate. M-a recunoscut și a ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Neghiniță
... bătrână ce era. Și mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiașul ei. Și unchiașul, ba la pădure, ba la arie, ba la târg, iar baba sta singură cuc, că toată ziulica i-ar ... s-ar fi deschis nu s-ar fi minunat mai mult. Neghiniță era frumos ca o piatră scumpă; și era mic cât o neghină; și avea niște ochișori ca două scântei albastre, și niște mâini și piciorușe ca niște firișoare de păiajen. Bătrâna dădu să-l sărute. Neghiniță, țâști pe nas ...
Alexandru Macedonski - Raze Raze de Alexandru Macedonski Dacă raze de-astă dată voi s-adun cu-mbelșugare E că frunțile brăzdate de al grijilor făgaș Sub a razelor coroană află-o sfântă alinare Și să urle pasiunea nerozescului oraș. Cerurile pentru mine nu mai pot să fie stinse, Îmi vând partea mea de lume pentru partea mea de cer, Către ziua veciniciei zbor cu aripe destinse, Și să mă strivească soarta sub călcâiul ei de fier. Razele de astă dată îmi vor fi îmbrăcămintea, Tot ce am avut cu lumea de-mpărțit am împărțit. Iar de-mi las în urmă corpul, e că-mi duc nainte mintea Și să nu mă înțeleagă decât cine-a
... mele, și norodului părinte, Dragi mi-s luncile, dragi codrii, toate apele mi-s sfinte... Dar străjerul lor ș-a toate purtător de grijă cine-i? Cine-n pace duce greul bogăției și luminei, Și-n război cine-i viteazul fără slavă, fără nume? Domnul milostiv de-a ...