Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU ASCULTA
Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 835 pentru NU ASCULTA.
Ion Luca Caragiale - Smărăndița
... călduroase, aprinse, fierbinți. Copila avea ochii negri, negri ca mura de pădure coaptă, răscoaptă, cum e când e bună de mâncare, dulce și acră; dulce, nu să te leșine pe inimă; acră, nu să strepezească dinții, ci dulce și acră, acrișoară și dulceagă cum îi place și ursului, cât e el de ursuz și de nemulțumitor, s-o ... și apoi se uita la stăpâna ei și iar bea. Și Smărăndița zicea oftând: — Aide, Murgano, sora mea; aide acasă: ne așteaptă mama... Mama?... Nu!... ne așteaptă bătrâna!... Bătrâna? Nu!... Ne așteaptă... Doamne! Doamne!... ne așteaptă nenorocita! Și Murgana părea că înțelege, părea că pricepe, părea că pătrunde și-și tălmăcește limpede și pe de ... și a înveseli pe mama bătrână, cum înveseleș te raza caldă a soarelui câmpia roditoare. Smărăndița râdea acuma, dar mama ei Ilinca nu râdea; ea își întorsese privirile de la copila ei; ea nu vrea să se mai uite, să privească, să vază pe copila ei. Îi era teamă, îi era frică, îi era milă și o durea văzând ... adâncă a unei nopți fără nici o rază de lumină;ea vrea parcă să stingă de tot-de tot amintirea trecutului ei, ca să ...
Petre Ispirescu - Voinicul cel fără de tată
... pare că săÂl ia în unghii, și cu grai răstit, dojenindu-l, îi ziseră: - Cum de ai cutezat, spurcatule, să ne calci casa? Voinicul nu zise nici cârc! ci, aducând toroipanul, mai iute decât fulgerul, păli pe unul la dreapta, pe altul la stânga, de nu știură de unde le veni trăsnetul, și îi culcă la pământ. Și nici că se mai mișcară din loc, fiindcă îi lovise cu nădejde. Al ... el că nu poate da piept cu un asemenea viteaz, și se hotărî a-i purta sâmbetele. Voinicul de românaș, în dârdora luptei, nu băgă de seamă ce se făcu al treilea zmeu. Așteptă ce așteptă și daca văzu că nu mai vine nimeni, el se întoarse, luă pe mumă-sa, o duse în acele palaturi și se așeză acolo. Umblând din cămară în cămară, dete ... la ciute, căci până acum vâna numai păsărele cu lațul, și îi era cu greu. Ajunsese ca el să fie tare și mare în pădure. Nu era cine să-i stea împotrivă. De multe ori nu venea cu zilele p-acasă. Într-una din zile, zmeul ieși din pivniță și veni milogindu-se la muma voinicului ca să-și facă pomană ...
George Coșbuc - Perirea dacilor
... alese Cari la orișice popor Sunt apostoli ai mulțimii, Deci la vin de-a pururi primii. La cetatea Buridava Ei făcur-un meeting. Nu știu care-a fost isprava, Căci de-acestea nu m-ating. Știu că cinci senatul dete, Camera pe alții cinci Delegați, cu mândre plete, Bernevici având și-opinci, Să supuie majestății Plânsul țării și ... Rege mare! Mai cu-ncetul! Apa-i lucrul cel mai bun, După cum Pindar poetul, Popa Kneip și mulți o spun, Însă dacii, ca păgânii, Nu beau apă, nici să-i pici. Zic și ei, cum zic românii Cei ce-urmându-ne pe-aici De strămoși ne-or recunoaște: Apa-n ... vă place, Și cum vreți, așa voi face! Sar fruntașii daci cu ura! Să ia toți paharul plin, Căci aveau ca focul gura De când nu băură vin. Însă care cum înghite Dă să scuipe mai curând Și cu fețe-ngălbenite Se privesc pe rând, pe rând. Rege, asta-i vrăjmășie ... fruntași cu mândre coame! Asta-i bragă! Și se bea Și de sete și de foame. Mama dracilor s-o ia! Acest soi de băutură Nu ...
Ion Luca Caragiale - Inițiativa...
... să vie și să sugă țâtă atâtea lipitori declarate și clandestine, care trăiesc pe spinarea noastră, care, vai de capul ei! numa sufletul nostru știe!... Nu, domnule! până nu vine statul cu o lege nu mai merge!... Statul trebuie să se gândească serios! Acestea mi le debitează iritat amicul meu, nenea Stasache, unul dintre marii noștri agricultori. Eu, care nu ... zică, și d-ta ești d-ei cu inițiativa privată?... îmi pare bine!... Mersi! — Mă iartă, nene Stasache, zic; eu, să-ți spun drept, nu cunosc chestia, și... — Apoi, dacă nu cunoști chestia — mă-ntrerupe el și mai iritat — de ce te pronunți?... că toți dv. vă pronunțați fără să cunoașteți chestia... Nu, domnule!... Asta, nu noi, eu și cu d-ta; asta, statul trebuie!... înțelegi? — Înțeleg; decât eu ca publicist ce vrei să-ți spun decât că trebuie numaidecât ... s-atac chestiunea, iată că mă-ntâlnesc cu un eminent artist dramatic, un om plin de încredere-n sine, așa de plin că alta nimic nu mai poate-ncăpea. — Teatrul nostru național și literatura noastră dramatică au ajuns într-o stare proastă, domnule, foarte proastă... Statul nu vrea să se gândească serios! ...
... El a ieșit de după masă Îmbujorat de vin și-aprins. Și până să băgăm de seamă, Vântoasele-și făcură rost— Și dacă nu știu eu ce-a fost, Atunci eu nu știu cum mă cheamă! În curte el de vorb-a stat Cu doi flăcăi. Și vezi, deodată. Așa din vorbă așezată Gemu cu ... pământul știe; Dar spui ce-am auzit și eu — Că l-au văzut fugind orbește Se jură vameșul, de-i ceri, Și doar el nu-i copil de ieri Să nu-nțeleagă ce vorbește! —„Venea ca un nebun spre rău. Din jos de pod! Și cu mirare Eu stam să văd ce gânduri are ... în grabă, Trecând prin râu. L-aș fi strigat, Dar m-am temut că-i apucat Și-mi prind cu Necuratul treabă. Pe mal dincolo nu-l văzui Să-și tragă cizmele-n picioare. Fugea de-a razna pe răzoare Desculț, așa — de maica lui!" Vezi, nu i-au dat răgaz la multe! Și eu l-am tot rugat frumos: —„Să-mbraci măcar cevași pe dos". Dar parc-a ...
... armăsar, Dar el a ieșit măgar. Și așa, Cu vorbe îmbolditoare Îl atinge unde-l doare. De aceea niciodată Chelului despre chelie Să nu-i spui vro istorie. Și Cu pleșuvul cînd vorbești Tivgă să nu pomenești Și nici Să nu rîzi de măgar cumva, Că poate îl încaleci cîndva. Totdauna Gura care e-mpuțită Altui e nesuferită, Că dacă Mie-mi miroasă a floare ... nimic nu răspunse. Ea însă părîndu-i că nu auzise Între alte vorbe iară îi mai zise. Craiul și aceasta o-nghiți cu noduri, Ea nu-nceta însă de a-i da iar bolduri Și mai zise iarăși: — Ce ciudat îmi pare! N-am mai văzut încă astfel ... privească Și unul de altul fața să-și roșască. Bătrînul atuncea gura-și întremează Și învățătura astfel își urmează, Zicînd: — Copii tineri! rău să nu vă pară De această glumă ce-o fac astă-seară, Că, cît are omul în lume viață, Tot mereu învață și nu se învață; Și voi de aceasta aveți trebuință, Numai d-ați lua-o cu bunăvoință. Deși nu ...
... la rele de-a pururea urma-va, Cu sânge și cenușă pământul presura-va... Ferește-te de una, să te păzească ceriul, Să nu te-mping-un demon a spune adevărul. A spune: că nu-s vrednici decât de-adânc dispreț, Că pentru-o vorbă goală jertfești a lor vieți, Că-n tine nici îți pasă măcar de ... n numele mulțimii și-n fața tuturora, Venii să chem de trei ori pe rege-n gura mare Și dacă nici acuma din umbră-i nu răsare, Să-ți oferim coroana, căci legea ne prescrie Ca peste-un an nici tronul deșert să nu rămâie, Nici văduvă coroana de tâmpla cuvenită". Pe un tripod s-aduce cățuia aurită. Cu făclii stinse-n mână-n genunche cad oștenii, Iar preotul ... cu mițele de aur. Apoi târziu în urmă veni străinul oaspe Clădind pe Istru poduri  Dariu al lui Istaspe, Un rege, ce în lume nu-și găsea loc să-ncapă, În Dacia venise, cerșind pământ și apă. Și povestea bătrânul de neamuri curgând râuri, Din codri răsărite, ieșite din pustiuri ... ...
... lua de soție pe fie-sa, fiindcă așa lăsase cu sufletul împărăteasa și pentru că Dumnezeu chiar orânduise așa, deoarece la nimeni de pe lume nu se potrivise condurul răposatei. Numaidecât mai-marii țării ziseră fetei să se gătească de nuntă. Acum altă nevoie. Nici fata nu voia să ia pe tată-său de soț. Ea zise: - Unde ați mai auzit, boieri dumneavoastră, batjocură ca aceasta, să ia tatăl de soție pe ... nevinovăția și sfiala ce băgă de seamă împărăteasa la găinăreasă îi plăcu. Ea porunci bucătăresei să o ia mai de aproape, spre a nu cădea în gurile bârfitorilor. Nu trecu mult și împăratul cu împărăteasa și cu fiul lor fură poftiți la nuntă la un alt împărat. Ei se duseră. În ziua aceea se ... mijlocul horei. Bucătăreasa o certă că prea zăbovise. Ea își ceru iertare și se făgădui că altă dat nu va mai face așa. Fiul împăratului nu mai putea de inimă rea, că-i scăpase așa bucățică bună. După nițel timp, acest împărat fu iarăși poftit la o nuntă de împărat. Fiul ... împăratul la o nuntă a altui împărat. El se duse iarăși cu fiul său. Se ceru și găinăreasa în ziua aceea. Dară bucătăreasa
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira III
... colindă de trei ori, Și masa de cu seară mai grabnic o sfârșește, Decât în zi de praznic un popă liturghia, Nici somnul, nici odihna nu-l prinde ca pre alții. Pe când cocoșul cântă, el este-acum în târg, Chiar viața nu își cruță, unde câștig privește, Ș-abia sosind din China în altă parte pleacă. El nu se îngrijește de vârsta sa, de timp, De valurile mării nu-i pasă nicidecum. Cu părul alb și gârbov, cu nici un dinte-n gură, La marfa lui gândește, iar altă grijă n-are; Când cumpără ... a arătat, Și câtă iscusință de ager comandir A dezvelit acolo înfricoșând pre dușmani. Aici apoi pe-ntregul croiește la minciuni, Și nu găsești pe urmă-i o umbră de-adevăr. Dar unde se pot toate descrie cu-amăruntul? Nu sunt atâte fire în snopuri de grăunțe, Nu jură precupețul mai multe ori pe an, Nu fură de la ocă mai dese un crâcimar Scăpând de judecată și de globiri prin mită, Decât limbutul nostru înșiră la o masă. El nici ... Din care el se-ngrașă, sunt foarte lăudați. Nimic alt nu ...
... Vai de mine!... de-abia însurat ș-o și uitat cărărușa casei? SUZANA: Apoi, de când poruncile aieste nouă care curg pe nică, pe ceas, nu mai are cap omu să-și mai vadă bordeiul. Când îi la subprefecătură, când la cășărie... CATRINA: La cășărie?... la stână? SUZANA: Ba nu, fa, la sameșu cel cu cășăria. Ia păcate! CATRINA: Și tu rămâi cuc pe prispa casei. SUZANA: Și torc pân’ ce nu mai văd bine; dar voi? CATRINA: Noi? Nu mai înțelegem ce-o pățit oamenii noștri, că nu mai sunt ca mai-nainte veniți de-acasă. Spun lucruri de pe ceea lune. Mai ieri, bărbatu-meu era cu chef și se lăuda că ... el a fost supranumit Galuscus de Senatul Romei. În consecință, binevoiește, amice, a nu me porecli Gălușcă, mai cu seamă că nu pot suferi găluscele... nu-mi priesc. TOADER: Fie ș-așa, cucoane Gălușcă. GALUSCUS: Iar cucoane? V-am spus la toți aice, de când me aflu ca profesor în sat ... nu mai esist boierii, ...
Alexandru Vlahuță - Eternul cântec
... și iar mi-aud gândul Cum, notă cu notă, mi-l cântă în taină. Ce dulce-i... Îmi vine să plâng ascultându-l... De ce nu se poate o dată s-aștern Săraca și aspra cuvântului haină Pe-al gândului cântec etern! Ah, iată grădina... văd urmele mele Pe prundul aleii ... juru-mi, și cântecul moare. Nici farmecul celor dintăi micșunele, Nici zâmbetu-ți galeș, nici leneșu-ți mers, Nici crăngile albe-ndoite de floare, Nimic nu