Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE USCAT(NU PE APĂ)
Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 224 pentru PE USCAT(NU PE APĂ).
George Coșbuc - Un pipăruș modern
... păscălăul, Să nu ne mai audă răul! Vezi bobul est mai negricios? Arată drum și zile bune, Că vezi tu, bobul ăsta spune: Savinca ta nu ți-a fugit! Savinca ta s-a prăpădit, Umblând pe deal după căpșune. Dar om ești tu cu mult noroc! O poți afla ca scrisă-n carte, Vezi bine, că-i pe drum departe— E chiar la craiul Poloboc. Dar știi tu ce? Pleacă pe loc! Tot mergi spre răsărit de vară, Tot mergi, dar nu te mai opri, — Și când d-un deal te vei bufni, Oprește-te, căci ești în țară! Și-aici de nu vei isprăvi Nimic, ia un fuior, fă ață Și caut-un pom și—te acață!“ Achim pornește. Ars de foc Se duce, duce ... zup și rap! Și-n fel și-n formă preste cap, Cât sta biet Chim făcut suveică: Iar sfântul Soare — tunde-o neică Să nu-ți bat colbul din scurteică! Ei, hei! Dar cine bombarda? Chiar sfânta maică-a lui sfânt Soare! Zău! Flacără pe nări lăsa, Și-avea priviri răzbunătoare Și-n mâni avea un—hop-șa-șa! —„Ce!? Nu-ți mai stâmperi obiceiul Și ...
Grigore Alexandrescu - Viața câmpenească
... Zilele mi-a îndulcit, Este un câmp lat, ce are De vechi și firești hotare Un mal către răsărit, Iar către apus o apă, Ce saduri, grădini adapă, Ce udă țărmul setos, Și-n ramuri multe-mpărțită Curge mândră, liniștită, Pe patu-i cel nisipos. Casa pe-o muche clădită Singură câmpul domnind, De umbră neocolită, O vezi în aer albind. Să zic că a ei zidire E lucru cu ... că adevărat N-are nimic de mirat. Dar are, fără-ndoială, Tot ce e neapărat. Spre patru părți ale lumii Patru ferestre privesc, Și dacă pe tonul glumei Slobod îmi e să vorbesc, Al lor număr, micșorime, Cu a casei înălțime Atât nu se învoiesc, Încât ochiul ce le vede Cu lesnire poate crede Că se plătea altădată Vreo dajdie însemnată Sub nume de ferestrit; Măcar că nu ... câmp, locaș de plăcere, Eu mulțumit aș trăi, Liniștit și în tăcere, Ziua mea aș împlini. La binele ce îmi place, Și neamului meu doresc, Pe voi câți puteți a-l face Aș cerca să vă pornesc: Aș pune mica mea parte, Silința-vă lăudând, Isprava ...
Mihai Eminescu - Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle
... puținul noroc care îl dă o viață scurtă și chinuită, și eu nu am făcut nimic din toate acestea, ci te-am atras încă și pe tine în cercul meu fatal, te-am făcut părtașă urei cu care oamenii mă onorează pe mine. Căci acesta e singurul reazim al caracterului meu - mă onorează ura lor și nici nu mă pot închipui altfel decât urât de ei. Dar tu pentru aceasta nu trebuie să mă bănuiești, tu rămâi cum ai fost și scrie-mi. Tendința mea constantă va fi de a-mi împlini făgăduințele curând ... curiozitatea de-a ști ce se vorbește. O singură dorință am avut, dar dacă și oameni și împrejurări o fac să devină irealizabilă, nu voi fi eu acela care să impun unora, să siluesc pe celelalte. Toate merg, se vede, pe-un drum prescris de mai-nainte, asupra căruia puterea individului nu are nici o influență. Repetând rugăciunea să binevoiți a îngădui vro două zile până să vă pot trimite actele rămân cu tot respectul ... când a aruncat asupra fericirii noastre cea mai neagră injurie? Eu nu știu cum tu nu
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Paraziții
... în examene, dar acum sunt prea cuminte ca să mai râdă de mine niște profesori ignoranți și leneși. În marea luptă a vieții nu este o lege fatală a meritului care să puie pe fiecare la locul lui. Oamenii de diferite valori, închiși în societate, nu se aseamănă cu lichidele de diferite densități turnate în același vas. Da, mon cher , în natură știm de mai nainte care va fi deasupra și ... conduc pe oamenii cuminte, sunt pungași care împart dreptatea oamenilor cinstiți, sunt arlechini care legiferează pentru popoare serioase. Ei, ce i-a făcut pe nebuni, pe pungași și pe arlechini ca să se ridice și să domnească? Examenele? Universitățile? E altceva, Cosmine... e altceva... Este marea artă de-a nu roși de nimic și de nimeni! — Prea bine, șopti cu asprime Cosmin, făcând semn amicului său ca să vorbească mai încet, poate să ai ... dă femeie, casă și masă... Cosmin, de felul lui palid, se aprinse în obraji; tuși de câteva ori; răsuci o țigare; sorbi din ceașcă, deși nu mai avea cafea; se căută în buzunare fără a ști ce caută; scoase batista; o puse ...
Constantin Stamati-Ciurea - Testamentul și memoriul unui nebun
... Cine sunteți și ce voiți de la mine? mă adresai furios către dânșii. Însă comisarul poliției, ca și când n-ar fi auzit întrebarea mea, nu-mi răspunse nimic, ci, plecându-se, începu a se uita pe sub patul pe care adormisem. Apropiindu-se apoi de mine, mă întrebă: — Unde ai aruncat arma? — Ce armă? replicai eu, frământat de presupuneri. — Arma cu ... mă împușc: de osteneala și căldura ce am suferit în deÂcursul lungii mele călătorii în vagon, am sângerat din nas. Însă această neînsemnată întâmplare nu v-a îndreptățit deloc să intrați cu forța în odaia mea, și aceasta cu atât mai puțin, cu cât eu nu l-am chemat pe nimene. Purtarea d-voastre îndrăzneață voi denunța-o unde se cade. Iară ce s-atinge în special de d-ta, domÂnule, care căutai a ... în institutul orientaliștilor*. Ieșind din acesÂta cu diplomă, fu trimis ca misionar în Abisinia. Admirabila sa elocință teologică cuceri toate inimile, captivând chiar și pe Negușul Menelik. El ar fi putut face carieră strălucită, dacă nu ...
Titu Maiorescu - Poeziile lui Octavian Goga
... poporului, cari însă cîștigă deodată — pe lîngă valoarea și menirea lor normalâ — o însemnătate, am putea zice o iluminare și strălucire extraordinară, ce nu se poate explica decît din aprinderea luptei întru apărarca patrimoniului național. Românul din regatul maghiar vede în preotul său nu numai un propovăduitor al religiei, ci mai ales un apostol al naționalității ; în învățătorul și în învățătoarea sa („sfielnica, bălaia dascăliță") pe strejari cari îi păstreaza. comoara limbei și a istoriei românești ca o armă de apărare ; în plugarul, cu tăria și hărnicia lui, în ... unei admimstrații dușmane, o garanție a existenței sale etnice ; în lăutarul șl cîntărețul de la sat, în opoziție cu cel înstrăinat din oraș, pe omul ce-i însuflețește și-i răspîndește cîntecele naționale. Pe cînd la noi, în regatul român, nici preotul, nici învățătorul nu au misiunea specială de a apăra neamul în contra vreunei stăpîniri vrăjmașe, nici între plugar și tîrgoveț, între cîntărețul de la sat și ... Că eu beau să-mi stîmpăr doru. Parcă-i alta lumea, vere, Cînd ne zice Laie Chioru. Laie Chioru — bată-l Domnu ! — El nu ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VIII
... Șuvel după-un tufariu să trasă, Păpuc încă să-ascunsă într-o boartă A-unui fag, dar' nici alții să lasă Așa numai pe nedejdea moartă: Carii pe zios, carii pe sus, cată, Unde-ocrotință frica le-arată. Nu trecusă-un ceas și jumătate De când tabăra în somn apucasă, Când iacă vin din părțile toate Vaiete, strigări cu larmă groasă Și tocma-în ... nerăbdare, ca să le spun Ce feliu de vrăjmași sau tâlhăroi Au fost care-au făcut acel sun Și cine-au fost îndrăznețul care Pusă pe Drăgan întracea stare? Cu adevărat Omir ș-alții poeți De frunte-așa curund nu vă-ar spune, Dar' eu, care-s dintru lăeți, Nu precep atâta-îmbieciune, Ci voi povesti lucru cum este, Și vă-încredințăz că nu-i poveste! Îmblând o grămadă de gligani Încolea și-încoace prin păduri După hrană,-ajunsă la țigani, Și spăimântată de-atâte guri Vorbitoare, cu mare ... sta-în spinare. O, câte minuni face-o tâmplare! Iacă tocma-întracea-învăluială, Străjile s-aud strigând: ,,Stăi... care!... Care ești, măi!..." și gătând năvală, Nu de voie bună, ci de frică, Căci încă nu văzură nimică. [8] Dar peste puțin și ...
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cu carâta de sticlă
... băiatului părul măciucă în cap de frică, dară, aducându-și aminte de vorbele bătrânului, se liniști și privi cum săpă groapa, în care el puse pe tată-său, și îl acoperi cu pământ. După ce băiatul făcu precum îi zisese bătrânul, leul se duse în treaba lui și nu se mai întoarse pe acolo. Băiatul rămânând singur, rătăcindu-se prin desișurile pădurei, plângea și se tânguia de ți se rupea rărunchii de mila lui. Și, aducându-și aminte ... întrecu, că era deștept băiatul, iscusit și numai spirit, ca un român verde ca bradul și mândru ca stejarul. Toate bune. Numai de un lucru nu-și putea da el seamă. Că de ce adecă împăratul era tot trist și tânjea firea într-însul. Într-una din zile nu știu cum îi veni lui bine și prinse a-l întreba: - Împărate, zise el, toate bunătățile de pe lume ai, toți ți se închină ca la un mare împărat, ce ai la sufletul tău de ești tot fără chef și mâhnit? - Ei, dragul ... spuse calului cele ce află, și-l întrebă, că nu e chip a scoate pe fată din mâna zmeilor? Calul îi răspunse: - Ce ...
Mihail Kogălniceanu - Fiziologia provincialului în Iași
... cel franțuzesc, la cel nemțesc sau la cel românesc, nu-i nimică. El a auzit cântând din gură pe dl Bruker, din scripcă pe dl Stiulțer. El a văzut jucând pe dl Greceanu sau pe d [emoaze ]la Șiler. El a văzut dănțuind pe d [emoaze ]la Töhman sau pe d [emoaze ]la Dolores, spanioala cea cu ochii negri și frumoși. El a râs de comicul dlui Pelier. El a fost ... în ținut, nu se pot numi provinciali, ci provincializați , o numire care cât pentru mine o urăsc mai mult decât toate poreclele din lume și pe care, pe sfântul meu, n-aș vroi a o avea. Mai bine aș prefera să car apă pe la jidani, să fac cărbuni, să lucrez la drumuri publice, să fiu pus peste arături, decât să fiu numit provincializat: fui, ce scârnav nume! Țăranii ... mai mică glumă ce aș putea face asupra unei stări de oameni asupra căreia razimă toate sarcinile, afară de cele folositoare, și care ne hrănește pe noi, leneșii și trândavii orașelor. Fericiții acestei lumi, care au un venit de zece mii galbeni pe ...
Vasile Alecsandri - Chirița în provincie
... Neneacă... las’ să mă sui și eu pe cal. CHIRIȚA: Ce face?... ca să te trântească?... ba nu, Gulița mamei. GUGULIȚĂ: Pe mata cum de nu te trântește? CHIRIȚA: Eu am învățat la Ieși, la manejărie... (În parte.) Numai eu știu câte bușituri am mâncat... d-apoi dă!... dacă-i moda ... ar da Dumnezeu să mi se împlinească gândul... aș da de șepte sărindaruri. SAFTA: Ce gând, soro? CHIRIȚA: Ah! cumnățică, să mă fac isprăvniceasă!... alta nu doresc pe lume!... Isprăvniceasă cu jăndari la poartă și-n coadă. SAFTA: De ce nu?... Te-i face și d-ta ca alte multe... Doar a izbuti el frate-meu la Ieși unde l-ai trimis... CHIRIȚA: Așa ... drum... trebuie să vie negreșit astăzi... și să-ți aducă veste bună. CHIRIȚA: Să te-audă Dumnezeu... Atunci să vezi, soro, căpățâni de zăhar... să nu poți dovedi cu dulcețile... SAFTA: Iaca pozna, că eu mi-am uitat belteua pe foc... și m-am luat cu vorba... CHIRIȚA: Nu-i nimică... o belte mai mult sau mai puțin pentru o isprăvniceasă... nu ...
Petre Ispirescu - Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat
... ca zăpada; mustăcioara abia mijea, de parcă era o umbră pe buza lui cea de sus; dară apoi ochii? Avea niște ochi, neiculiță, de băgase pe toate fetele în boale. Când era la adăpatul vacilor, fetele care de care se întrecea să-i dea pricină de vorbă; dară el nu băga pe nimeni în seamă; se făcea ca nu pricepe ce vor ele. Pentru aceasta ele ca să arate că nu le pasă de nebăgarea lui de seamă, între ele, îl porocleau cu numele de Făt-Frumos al satului. Și de unde să nu fie așa! El nu se uita nici în dreapta, nici în stânga, mergea cu vitele la pășune și treaba ieșea din mâna lui mai cu asupra decât din ale ... la cele douăsprezece domnițe, fete ale împăratului, când vor ieși din casă spre a se primbla prin grădină. Aceste domnițe erau ursite să nu se poată mărita până nu va găsi cineva care să le ghicească legătura ursitei lor și să facă pe vreuna din ele ca să iubească pe cineva. Ursitele lor le dăruise cu patima jocului. Erau nebune după joc și ...