Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MĂ
Rezultatele 1721 - 1730 din aproximativ 2131 pentru MĂ.
Grigore Alexandrescu - Trecutul. La mănăstirea Dealului
... sa, P-a Dâmboviței vale oștiri de s-or ivi, Ai luptelor cumplite părtași ei vor mai fi. Eu în copilărie iubeam să mă opresc Pe dealul mănăstirii, și-n vale se privesc Mărețul turn, trist martor l-al nostru trist apus, Ș-a cărui origină în ...
Grigore Alexandrescu - Uliul și găinile
... să ne jertfești.“ — „O! eu știu foarte bine cuvîntul ce v-am dat, Și ce fel m-am jurat. Dar cînd mă juram asfel, eram legat, supus, Acum însă sînt slobod și vă vorbesc de sus.“ Eu d-aș fi fost găină nu l-aș ...
Grigore Alexandrescu - Umbra lui Mircea. La Cozia
... se întind, se prelungesc, Ș-ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi al mănăstirei în cadență îl izbesc. Dintr-o peșteră, din rîpă, noaptea iese, mă-mpresoară: De pe muche, de pe stîncă, chipuri negre se cobor; Mușchiul zidului se mișcă… pîntre iarbă să strecoară O suflare, care trece ca prin ...
Grigore Alexandrescu - Un ceas e de când anul trecu
... pari un silf ce vine pe raza unei stele, Din sfere luminoase, din aer bălsămit Apoi, negură deasă lumina-ntunecează; Fantome de-altă lume șoptesc, mă înconjor; În fiecare șoaptă o muncă înviază, În ochii-mi se confundă trecut și viitor. Căci știu eu viitorul... el nu poate să fie Decât ...
Grigore Alexandrescu - Un preot cuvios
... e gătit De moștenire lor." - "O! dacă e așa, răspunse mulțumit Acel spoveduit, Nici o grijă să n-ai, cuvioșia-ta; Căci bunul Dumnezeu de mă
Grigore Alexandrescu - Vulpea liberală
... de ești asfel?“ o întrebară toate. „Îmi e rău de aseară, îmi e rău cît se poate, Și cu trebile țării să mă lăsați în pace. Craiul știe ce face; El nencetat gîndește la al obștii folos. Adio! sînt bolnavă: m-am înecat c-un os.“ ...
... de-acum. Iar de găsești pe vreun ibovnic Ce plînge, tu să nu mi-l lași; O, mîngîie-l, precum pe mine De-atîtea ori mă
Heinrich Heine - Ce tristă mi-e inima...
... face la stînga-mprejur. Cu flinta la soare se joacă Și-i fulgeră-n mîini acea flintă; Salută, o pune la umăr... Aș vrea să mă
Heinrich Heine - Frumos e pe lume...
... rîd fericite cîmpiile-n floare, Și tremură-n roua bătută de soare, Și-i tot veselie, și-i tot sărbătoare, Și totuși spre groapă dorința mă
Heinrich Heine - Furtuna (Heine)
... tumultul de vînturi ! Uraganul se sparge-n gigantic delir De sunete oarbe ! Eu însă prind lămurit în auz O dulce-aiurire de harfă; Un cîntec mă cheamă răzbind sălbatec, Nespus de duios, dureros de nespus, Și glasul acesta-l cunosc... Departe, pe țărmul stîncoasei Scoții Se-nalță turnul castelului sur Dasupra ...
Heinrich Heine - Păduri și cîmpuri se-nvesmîntă...
... flori, — s-a desprimăvărat... Voioasă ciocîrlia cîntă Sus, în văzduhul fermecat. Tresare inima-mi pustie Din toropeala-i de mormînt, Și tu mă faci, o ! ciocîrlie, Să plîng încet, și trist să cînt... Ea-mi strigă gingaș din tărie: — ce tot îngîni acolo-ncet? — un cîntec ...