Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE CÂND
Rezultatele 1771 - 1780 din aproximativ 2262 pentru PE CÂND.
Mihai Eminescu - Atât de fragedă...
... mai zâmbi! A ta zâmbire Mi-arată cât de dulce ești, Cât poți cu-a farmecului noapte Să-ntuneci ochii mei pe veci, Cu-a gurii tale calde șoapte, Cu-mbrățișări de brațe reci. Deodată trece-o cugetare, Un văl pe ochii tăi fierbinți: E-ntunecoasa renunțare, E umbra dulcilor dorinți. Te duci, ș-am înțeles prea bine Să nu mă țin de pasul tău, Pierdută ... iert, Spăși-voi visul de lumină Tinzându-mi dreapta în deșert. Ș-o să-mi răsai ca o icoană A pururi verginei Marii, Pe fruntea ta purtând coroană - Unde te duci? Când
Dimitrie Bolintineanu - La o rondurelă
... Dimitrie Bolintineanu - La o rondurelă La o rondurelă de Dimitrie Bolintineanu Păsărică trecătoare Ce eterul străbătând, Legănată pe-aripioare, Vii din patrie cântând, Te salut cu bucurie Pe acest pământ străin, Unde nimene nu știe De-s voios sau de suspin! Numai ție, drăguoară! Îți voi spune dorul eu Depărtat de țărioară, Nu ... o dată În pământul fericit. Iară noi prin țări străine Plângem țara ta cu dor, Triști de ale ei suspine, Însetați d-al ei amor. Când în țara-nstrăinată Încă te vei înturna, Vino, dragă, înc-o dată Pe ai tăi a cerceta. Însă la a ta privire De-ar fi unul mai puțin, Nu-ntreba de-a lui ...
... George Coşbuc - Din adâncimi Din adâncimi de George Coșbuc Din adâncimi fără de margini A răsărit pe cer o stea; Și triști, nemișcători de-a pururi Aprinșii sori priveau la ea. De la-nceput, de când e lumea, Izbită ea prin spațiuri reci Să duce-ntr-una, să tot duce Și să va duce-n- veci de veci. Să scuturau, gemând ... alunge-ai frigului fiori. Și să uitau cu jale-n drumul Pierdutului drumeț acum— O, de-ar putea și ei vreodată S-alerge-n veci pe-același drum. Căci ei de la-nceputul lumii Stau solitari în gol așa, Și-n lungul cel de veci al vremii Ei tot pe-același loc vor sta. Dar nu știau că steaua-n treacăt Își plânge-amarul ei noroc, Că, de-obosită, pizmuiește Pe
Alexandru Macedonski - Rondelul opiumului
... Alexandru Macedonski - Rondelul opiumului Rondelul opiumului de Alexandru Macedonski Fumându-și opiumul uitării Pe rogojini din pai de-orez, Fo-hi, spre piscul aiurării, E dus de visul lui chinez. Scăpat de chinul zbuciumării, Senin ca după-un meterez ...
Mihai Eminescu - Oricare cap îngust
... cu sine se împacă. Eu am un singur, dar iubit tovarăș, Și lui închin a mele șiruri iarăși, Cântarea mea, de glorie săracă. Când dulci-i ochi pe linii or s-alerge, Va cumpăni în iambi turnata limbă: Ici va mai pune, dincolo va șterge. Atuncea ea în lumea mea se plimbă, Cu ...
Antim Ivireanul - Alte învățături trebuincioase
... și-i veți ispiti; pentru că vin mulți din Țara Ungurească și din Țara Turcească și dintr-alte locuri depărtate și să însoară aici și pe la locurile lor au mueri, sau muerile au bărbați și lăsându-i au fugit, sau sunt a treia cununie și vin aici pentru ... au împreunat (zice), omul să nu desparță. Ce de va fi de despărțit să să trimiță aici la scaun, pentru ca să să facă despărțeala pe pravilă. 5. Nice un preot, carele nu va avea voe de la arhiereu, să nu cutĂ©ze a ispovedui (fără numai la nevoe ... șapte taine a le săvârși, să nu ia plată vânzând sfintele, că să aseamână Iudei, precum iarăși am auzit că fac mulți. Și când îi chiamă cineva să priceștuiască bolnavi, au să botĂ©ze prunci în grabă, nu vor să meargă, ce să lenevesc și cer plată multă, puind ... ispoveduiască și să să cuminece după obiceaiu. Și cine ar avea bolnavi în casa lui să nu aștĂ©pte să-i cuminece la ceasul morții, când le / piiare graiul, ce de cu vrĂ©me, până sunt în fire, să chiiame pre preot, ca să-i ispoveduiască și să-i cuminece. Că ...
Mihai Eminescu - Pentru păzirea auzului
... cu ceară urechea, să se culce, La glasul de sirenă adormitor de dulce, Ș-astfel putut-a numai corabia-i s-o poarte Pe lângă a lor ostrov aducător de moarte, DorÄ› pază și șie, urechei, înțeleptul, Cu gândul să-și ferească și inima și pieptul. Căci ... La cânturi desfrânate ei ascultau cu haz, Se îmbătau de patimi, se îmbrăcau cu-atlaz Și numai în odihnă și-n desfătări de rând, Culcați pe sub umbrare, trăiau ei putrezind În dulce lenevire și nu erau destoinici S-asculte glasul aspru al trâmbiței războinici: Hrănindu-și nălucirea cu gânduri moi ... de pasări. Ba-mpătimit se poate să fie omul oare Pentru jivine-adesea și necuvântătoare. Onorie-mpăratul mai mult iubea acușa Decât cetatea Roma  pe Roma cățelușa. Mai mult decât pe oameni, inimi împătimite Iubesc flori, iubesc pasări cu penele-mpistrite. Sunt oameni cari vecinic cu oameni nu se-mpac. Și Xerxes se-ndrăgește mai iute ... de orice ochi obraznic, Străjeri el pune-n poartă, epitrop pune paznic. Iar despre-un alt se spune că mult au îndrăgit P-un chip pe care singur cu mâna-i la cioplit: Sărută,-mbrățișază el propria făptură Și l-ale ei genunche-și dă sufletul
Gheorghe Asachi - Amorul fugar
... Gheorghe Asachi - Amorul fugar Amorul fugar de Gheorghe Asachi Cecrcând Vinerea odată pe Amorul fugător, Zicea: Dacă oarecine întâlni-va pe Amor, Vagabond acel e fiu-mi, care umblă-n rătăcire, Al meu este mic fugarul; cine-mi dă de dânsul știre, Va lua o sărutare ... l așază în străine mănuntaie. Un mic arc în mână duce și din micu-acela arc Nevăzute la vedere mii săgeți tot se descarc. De pe umăr i s-anină, pe cordele aurite, Cucura ce este plină de săgeți foart-ascuțite De respect lipsit Amorul, de mustrări netemător, Chiar pe mine, a lui mamă, mă încruntă multe ori. C-un cuvânt, el e sălbatic, purure-i plin de trufie, Mai ales spr-altor ... în a lui spaimă ca să-i dați vreo mângâiere, De-ți vedea cu mii suspinuri vărsând lacrimi de durere; Feriți cursa lui când râde, trageți-l făr-a-l scapa, Apărați-vă de dânsul, de-a voi a săruta; Sărutare-i este ...
Ion Luca Caragiale - Un interview
... Bine; dar vedeți d-voastră aș vrea să aflu cauza bolii ? D. Fleva. N'o pricepi ? Află tânărule, că e legea jandarmeriei, acest groaznic jug pe grumajii poporului; mai este apoi legea clerului, această îngenunchiare silită a preoțimii dinaintea pomenii ministeriale... Reporterul ... Dar ilustre Cleone... pardon ! cetățene, voiam să ... să-mi spuneți, cam în ce fel s'a declarat boala ?... unde suferiți ?... D.Fleva. Vai ! În Cameră s'a declarat... când s'a citit legea Maximului. Mă întrebi, unde sufăr ?... Mă doare la inimă, tinere, pentru sfâșiarea, sdrobirea... Reporterul ... Un cuvânt ilustre cetățene: cam ... vrea să avem onoarea a anunța noi întâi această fericită știre... D.Fleva. Când mă voi însănătoși ?... Regele știe... Mă voi însănătoși, tinere, când, sub loviturile cari le va da poporul suveran, care are toate drepturile, ceata asta de ciocoi, de tâlhari, de sugrumători reacționari, cari vor să dărâme ...
Alexei Mateevici - Cântecul clopotului
... Alexei Mateevici - Cântecul clopotului Cântecul clopotului de Alexei Mateevici O, clopote! Frumos mai suni, Când credincioșii îi aduni La locul sfânt de rugăciune, În cer cântarea să le sune... În zile mari de sărbătoare, La răsărit ș-apus de soare ... Se suie, ca tămâia,-n sus, Ducându-se în cer... Ce dor nu duce, Ce poate inima s-apuce? Și jalea inimii zdrobite, De toți pe lume părăsite, Și bucuria mulțumirii, Și arzătoarele dorințe De mântuire, pocăință... Un cântec sfânt, frumos nespus, Le suie toate-acestea-n sus, Și când arama-n ceruri sună... A noastră inimă răsună... O, clopote! Frumos mai suni, Când credincioșii îi aduni La locul sfânt de rugăciune, În cer cântarea să le sune... O, sună dar prin munți și văi, Să vie-nchinătorii tăi ...
Constantin Stamati - Stejarul singuratic
... Constantin Stamati - Stejarul singuratic Stejarul singuratic de Constantin Stamati Pe un șes neted, ce dezvelește Pajiște vie cu mii de flori, Pe care crește și înverzește Un stejar mândru mai pân’ la nori, Dar el e singur, tovarăș n-are Nenorocosul ca vai de el!!! Chiar ca ... soare tot câmpul arde, Supt ștejar umbră, pajiște, flori, Dar supt el n-are cine să cate Repaos, ticnă, zefiri, răcori. De năpădește vifor vreodată Pe călătorul cel rătăcit, El tot aiurea adăpost cată, Nu supt stejarul cest părăsit. Doar din tâmplare vro turturică De șoim gonită au năzuit Și-n ... au părăsit. Stejarul falnic un soț dorește Fie și frasin* ce orice vânt Cu a lui frunze se hârjonește... El însă cere soț pe pământ. Oh! și copacul are rea soartă Să crească singur, singur supt cer. Apoi dar omul ce suflet poartă Amar trăiește fiind stingher. Eu sunt ... de amor, Dar mă înșeală, și-ntr-o minută Îndrăgesc iarăși alt trecător. Ah, nu vreau aur, nu vreau nici cinste, În zadar toate sunt pe