Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru PE EA

 Rezultatele 1791 - 1800 din aproximativ 2249 pentru PE EA.

Ion Luca Caragiale - Plagiatul Zola-Bibescu

... La DĂ©bâcle. Se știe metoda — noi am zice mania, dacă n-ar fi interesată — marelui scriitor francez de a îngrămădi pe o țesătură simplă, pe o intrigă foarte banală, o colosală garnitură așa-numită “documentarăâ€�, pe care o învârtește, o răsucește, o răstoarnă pe toate fețele, o multiplică așa că, dintr-o povestire ce ar putea, cu tot aparatul cuviincios, să încapă în patruzeci de file, el reușește să ... care să se facă onoare izvorului prețioaselor date. Dar Zola a luat în întregimea lor pagine întregi, mărginindu-se a schimba pe ici, pe colo câte o vorbă, cel mult câte o propoziție; a luat imaginele telles-quelles și le-a transpus într-o deosebită ... aspru judecat și pedepsit de opinia publică. S-a făcut un zgomot asurzitor în toată presa europeană; ziarele continentului și insulelor au aplicat pe rând lui Zola execuția paralelelor. N-avem loc a reproduce mai mult decât următoarea mustră — trecerea cuirasierilor pe puntea plutitoare de la RĂ©milly: Bibescu: ...Droits sur leurs Ă©triers, enveloppĂ©s dans leurs grands manteaux blancs, les cuirassiers passent silencieux; ils semblent ...

 

Mihai Eminescu - A fost odat-un cântăreț

... a pomenit, Cu ochi albaștri râzători, Cu părul aurit. Și cântărețul o iubi Și sara prin grădini Când luna tainic străluci I-o spuse tremurând. Ea-l ascultă și-i zise-atunci Cu glasul apăsat: ­ În veci nu pot să fiu a ta, De n-ăi fi împărat ... dus colo, colo, La cel castel măreț, Unde ca luna-i străluci Amoru-adânc și drag. Dar vai! când intră-n salele Mărețe, nalte, reci, Pe-un sarcofag întins văzu Copila ce-a iubit. Ca ceara palidă era Și, moale, părul blond Sta resfirat, amestecat Cu aurul vergin. Și ... încet și lin. ,,Atât de mult am suferit Dureri, mărirea grĂ© Și astfel toate s-a sfârșit Și-ntreb: de ce? de ce?" Ea auzise cum că el Murise-n bătălii Și de durere ea

 

Ștefan Octavian Iosif - Fîntîna vrăjită

... oarbă. Și tot șoptind, și tot vrăjind, Aruncă bobii-n sită. Se-ndoaie plopii vîjăind, Și noaptea e sosită. Și tot vrăjind, și tot șoptind, Ea face-un semn cu mîna — Din plopi foi moarte se desprind Și clocote fîntîna. Legate-s apele de-acum, Ea-n umbră stă și-așteaptă. Un călăreț trudit de drum Spre cei doi plopi se-ndreaptă. Spre gura însetată el Găleata o apleacă, Bea apa ... descîntată el, S-aruncă-n șea și pleacă. Dar nici doi pași nu face-n drum, Stă roibul, sforăiește, Și două brațe-l prind acum Pe călăreț în clește. Se apără cu suflet stîns, Și luptă, și se zbate, Dar vrăjitoare-l ține strîns Și-i călărește-n spate. Cu pintenii ... Suflați asupră-i de trei ori Și faceți sfînta cruce, Căci la fîntîna dintre plopi Stă baba blestemată, Și nu dezleagă zece popi Ce leagă ea

 

Alexandru Macedonski - Lewki

... aduc un corp în zdrențe și un suflet sfâșiat. II Seară palidă, și-n ceruri, ochi de îngeri plini de raze... Adierea își ascute fremătările pe stânci, Se iuțește, se-ntremează, mișcă unda și-i dă brânci Până ce-n galop o pleacă de-a-n călare pe talaze. Și, ca orgă colosală, geme tot, — se vaită tot... Izbucnește-o disperare strigătoare către astre, Ce zâmbesc din pacea naltă a tăriilor ... renfășură treptat... Simt prea bine, buna zee că e-n zarea depărtată,... Marea cântă și-nflorește, iar din unda spintecată E Diana ce-o precedă pe talazul fermecat. Și vibrează cer și apă... — Fire, om și providență, Sunt din nou iar bunătate, — imn din veacul legendar, Și din trunchiul ... ghirlandat de roze albe... Alabastrul frunții sale întrunește crini cu nalbe Ce-n potire hieratici poartă mistice-mbătări. IV Lună! fin e însă tortul de pe fusul tău de aur, Și divin e sentimentul ce măriți cu valul roz, Când zefirii cântă-n sistru, ori în flaut de rogoz Cu magii ... viu mărgăritar Sub stelara radiere a zâmbirilor de Sfinge, Dar, din vreme-n alta, strigă și se vaietă Syringe În imensa dezolare de

 

Alecu Donici - Lupul la pieire

... Lupul la pieire de Alecu Donici Un lup noaptea, vrând să intre tiptil la vro oierie, Nimeri din întâmplare tocmai într-o câinărie. Simțindu-l pe sur aproape, câinii toți s-au întărtat. Lătret, urlet, hreamăt mare, ca în iad au ridicat. Înarmați cu puști, ciomege, Vânătorii se grăbesc care dincotro ... lor iuțeală Dau pe unde pot năvală. — Nu lăsați, băieți! le strigă un vânător mai bătrân. Dați lumină! Dați lumină! Să-l prindem viu pe păgân!" Un alt scăpără îndată Și, când la gard: ce să vadă! Lupul cinchit într-un colț, Cu ochi crunți, cu păr pe dos, clănțăia din dinți la toți. Dar văzând că nu-i de șagă, că pieirea-i s-au ales: — Oameni buni! le zise. Stați ... ești sur, dar eu sunt alb și-n deprindere-mi rămân Ca cu lupii să mă-mpac, Când de piele îi dezbrac, Și prind de pe

 

Cincinat Pavelescu - Ftizica

... Cincinat Pavelescu - Ftizica Ftizica de Cincinat Pavelescu Ce jalnic în suflet străbate Fiorul de frunze uscate Pe bietul bolnav ce din casă Ascultă cum toamna se lasă.  C. P. Cu ochii mari și supți de boală Privește lacul spre apus, Copila care ... Sfâșietor o tuse seacă, Spre mama ei s-apleacă blând, Și-ngână-n lacrima ce-i pică:  Eu n-o să văd cu voi zburând Pe

 

Vasile Aaron - Istoria lui Sofronim și a Haritei cei frumoase

... Ioaninei răsfățată luncă     Și dintră oricâte Miletul fecioare     Cu minte înaltă, fire zburătoare.     Dintră toate câte Ținutul avea,     Cea mai iscusită, alta nu-i ca ea,     Aristef Județul n-avu multă grije     Trudind oareșcare talant să-i câștige.     Talanturi frumoase îi dădusă firea     Și cum nu-i lipsisă nice iscusirea,     Ajunsă ... Ochișorii negrii, fața rătunjoară,     La căutătură flacără și pară.     Sprincenele încă negre și-nghinate,     Tăcând despre alte daruri de sus date,     Să creadă întocma Platon pe sine     Ca Orfeu la cântec sau doar și mai bine.     [.............................................................]     Zărind-o, ce rod și ce folosire?     Dorul, para, focul, ațâțat în fire.     Cu toate ... are,     Coată să-ți spui adevărul     Măcar să mă storc ca mărul,     Să iau orice pedepsire,     Să ard în foc cu cumplire,     Să fiu jertfă pe altare.     Să fiu fiarălor mâncare     Sau să merg în izgonire,     Să rabd orice prigonire:     Mi-ai venit în prăvălie,     Mi-ai dus a mea ...

 

George Coșbuc - Nedumerire

... Eu o floare mi-aș fura Și-aș purta-o-n sân, o cruce! Când s-ar veștezi, m-aș duce Să te fur apoi pe tine; Nimănui nu te-aș mai da! Mai așteaptă! Cui dai biruri, Dac-aștepți ce ți-e iubit? Să zic da, nu-mi vine bine ...

 

Miron Costin - Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace

... atunce, ficiorul craiului șvedzăscÅ­, iară hatman mare era Zamoyschii. VădzindÅ­ lĂ©șii c-au pus Bator de la sine domnÅ­ în Muldova și o scriia pe atunci lĂ©șii Muldova că ieste Crăiei Leșești soțiie, după niște legături ce făcusă lĂ©șii cu Ștefan-vodă cel Bun la Colomiia și mai ... clătirea lui Caazi Cherei-soltan la Muldova, cu rușine a fi socotindÅ­ să lasă pre domnÅ­ la sminteală, pus de dînșii, și era pe atunce și Crăiia LĂ©șască în virtute, au orînduit și ei pre Zamuyschii hatmanul, cum spune Hronica leșască, mai multÅ­ de 7.000 de călări ... Sol de la leși să margă la Împărăția Turcului pentru întăritura păcii. Iară despre partea hanului era aceste ponturi: Steagul și tuiurile să le dea pe mîna lui Ieremii-vodă și de la Împărățiia Turcului să scoată dirĂ©s de domnie neschimbată în dzilele lui, ce-i dzic ei pe limba lor barat. Și să iasă din pămîntul Muldovei hanul pănă în patru dzile cu oștile lui. Și așea obîrșindu-să pace, hanul întăiÅ­ au ...

 

Mihai Eminescu - De-aș muri ori de-ai muri

... țin acum în brațe. Privire în privire și sân la sân trăim, Și gura ta-mi surâde, și ochii tăi mă-nvață Când ținem fericirea pe sân cum s-o iubim. Dar de-oi muri vreodată, copilă gânditoare, Crezi c-o să-ncet din stele mai mult a te ... L-oi sămăna-n flori palizi și-n stelele de foc, Cânta-te-aș ca și râul cel scuturat de spume        În nopți ce stau pe loc. Și aș primbla durerea-mi pe mări necunoscute, Prin stânci ce stau în aer, prin munți cu cap de fier, Prin selbele bătrâne și prin pustii tăcute ­        Prin nourii din ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Mihai și ucigătorul

... încă o mărește. Capul se expune. Domnul, gânditor, Cu aceste vorbe varsă al său dor: — ,,Crima când se face chiar spre-al nostru bine, Ea rămâne crimă, merită asprime, Cela ce o iartă este vinovat Pe cât cel ce-o face este degradat. Cela ce în umbră pe vrăjmaș omoară. Dumnezeu și omul insultând, coboară. Piară ucigașul! Voi înmormântați Pe

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>