Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN MAI MULTE RÂNDURI
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 478 pentru ÎN MAI MULTE RÂNDURI.
Gheorghe Dem Theodorescu - Tudorel
... De haraci Nu m-am scutit, Ș-am rămas sărac lipit. Mătură hambarele Prin toate colțurile Și, de-i găsi făioară, Să mi-o cerni În sitișoară, S-o frămânți În lăcrimioare Și s-o coci La țâțișoare, C-am să plec Din țară-n țară Ca s-ajung, Din sat în sat, Până-n târg La Țarigrad, La cinstitul de-mpărat, Și la el să jeluiesc Că nu-i chip să mai trăiesc. Și Voichița, d-auzea, Lacrămile Că-i curgea; Hambarele Mătura, Făioară Că-mi găsea, D-o turtică Mi-i făcea; În lacrămi o frământa Și la țâțe I-o cocea, Și în traistă I-o punea. Tudorel mi se gătea, Pe Voichița Săruta, Iar sărmana, Vai de ea, De foc mare leșina. Soacră-sa îmi alerga, Apă ... Le-am vândut, Și haraciul Mi-am plătit, Să mă văz cortorosit, Cu măicuța odihnit. Am plătit cât am putut, Dar de bir n-am mai avut, Ș-am venit să jeluiesc, Să mă lași să sângeclesc, Că n-am hal să mai trăiesc! Împăratul, d-auzea, Nici mai mult că-l ispitea, Ci din gură-l întreba —De-ai venit să jeluiești, Unde vrei să sângeclești? Ori în Țara Românească, Ori în
Anton Holban - O moarte care nu dovedește nimic
... seară... dar și la sărutul rece de la urmă... A evoluat poate? Însă mi-aduc aminte de mărturisiri tandre care s-au petrecut în ultimul timp. Și apoi mai sunt atâtea probe care se contrazic în timp, sau, chiar cu înțelesuri inverse, se suprapun. Ca să fiu sincer, nu pot afirma nimic. Cu cât mă gândesc mai mult cu atât se multiplică detaliile și văd mai puțin clar. E dureros că sufletul omenesc este așa de lipsit de consistență. Și cu groază văd că se poate ca Irina să fi luat ... între ele. Dădeam fiecăreia aceeași importanță generală de culoare, mișcare și zgomot. Din imaginea tuturor trei se întregea o singură ființă nouă. Decât să aleg în parte, preferam jucăria întreagă. Cu vremea am auzit cum le cheamă. Maia era mai blajină, mai umilă. Dudu surâdea fără întrerupere cunoscuților și necunoscuților, strecurându-se grațios prin mulțimea care se grăbea întotdeauna să-i facă loc. Irina era mai greu de definit. Odată s-a așezat, singură, în apropierea mea. Gătită într-o rochie de mătase scurtă, îi ieșeau picioarele subțiri, interminabile, pe care și le legăna pe rând, fără sfială, ca o persoană care n-ar simți nici cea ...
Vasile Alecsandri - Iașii în 1844
... români, partea bogată și privilegiată, și lupta necontenită între ideile vechi și noi nu era nicidecum tipărită pe fața capitalei noastre cu vro câțiva ani mai în urmă. Atunci ea purta o fizionomie mai mult orientală; însă de când spiritele au început a se dezveli la razele civilizației, o mare prefacere s-a ivit în toate, o schimbare repede s-a săvârșit atât în gusturile, cât și în obiceiurile acelei mici părți a societății românești de care am pomenit. Hainele lungi și largi au dat rând straielor mai strâmte ale Europei; șlicul s-a închinat dinaintea pălăriei; ciubotele roșii și galbene au dat pasul încălțămintelor de vax; divanurile late s-au ... dacă n-aș ști că ea se atinge numai de o mică parte a societății românești; căci țăranii, care, slavă Domnului! alcătuiesc cel mai mare număr, nu și-au părăsit niciodată obiceiurile, nici limba, nici portul, deși tristele întâmplări ce au trecut peste țară au apăsat mai mult asupra lor. Cuvintele acele însă ale bătrânului m-au adus a gândi la deosebitele caractere ce au trebuit să aibă Iașii în urma deosebitelor prefaceri prin care au trecut locuitorii lui și au trezit în
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
... tot învie, Ce dă direcțiune, ce apără, prevede. Speranța e busola, e harta; el o vede, O cercetează, știe de este de temut. Foc! foc în cală! strigă și totul s-a pierdut! Atuncea comandantul răcnește cu tărie, Și vocea-i se aude tunând în vijelie. Toți câți mai au putere comanda lui urmez. Conrad se află-n fruntea acelor ce lucrez. Parvine să pătrunză el cel dintâi în cală Prin flacări și prin fumul ce flacăra exală. Vâslașii îl urmează; el tot a-mbărbătat, Iar pompele jucară și vasul a ... bine tu găsești, Încât să n-ai putere, curagi să părăsești O vale de durere, de lacrimi, de-ntristare Pe care rătăcirea-ți le face mai amare, Pe care dulci iluzii cu raze le-nvelesc Cum p-un deșert de moarte miragele plutesc Și fac mai crudă setea ce sânul tău încinge Când mincinoasa rază din ochii tăi se stinge. Regreți aici în viață plăpândele cununi De glorii, câștigate prin prostituțiuni, Prin sânge, prin trădare? Regreți tu calomnia Ce lângă poarta vieții, a-ți vesteji junia ... a strălucit. Locașu-ambițiunii, palatul cugetării, Al patimii, puterii și-adesea al trădării; Aici se prosternară atâtea frunți regești, Aici se umiliră puterile lumești,
Ion Luca Caragiale - Grand H%C3%B4tel "Victoria Română"
... vechiul lor prieten" vreo deosebită emoție. De la gară trec prin niște uliți triste: miroase a scăpătare și părăginire. Asta mă indispune și mai mult. Să plec cu trăsura 'nainte, pe-ntuneric și pe un drum necunoscut? Nu! mai bine să rămân aici o noapte; am nevoie de repaos; să dorm fără clătinătură, fluiere, clopote și mai ales fără impresii mirifice de la Paris. Tocmesc trăsura pe a doua zi la patru și trag la "Grand HĂ´tel Victoria Românăâ ... stins de oboseală, să-și lingă rănile și să se vaiete discret de durere. Somnul se capătă mai ieftin decât hrana și deocamdată i-e mai trebuincios: truditul trup se încolăcește binișor, închide ochii triști și adoarme oftând greu din afund. - Toată intervenirea mea acum în favoarea animalului este zadarnică. Degeaba raționez eu de sus de la fereastră, că nu le e permis unor oameni ai autorității să turbere liniștea nopții ... stăpâna cațelului. Alerg la fereastră. Nu se mai văd ceasurile la foișorul de foc; lumina de-n-dărătul cadranului s-a stins; dar mai sus de foișor, arde clipind ...
George Coșbuc - Coloana de atac
... și plecat Și ne-am făcut cu toții cruce: Ei, ducă-ne-n ce foc ne-o duce! La vale,-acum, pe râpi curând Un rând e mort, mai moare-un rând. Cad bombele-n pământ și scurmă Și altele mai vin pe urmă; Ca grindina și plumbii cad, Se-ntunecă și-i vai ca-n iad! Și-un plumb veni cumplit cu zborul Și fără ... de-a dura. Ieșim apoi, ca duși de vânt, Pe fața negrului pământ. Pe lături ne-ntărim șireagul: Și iat-un căpitan cu steagul În fruntea noastră drum făcu: Ura, băieți, acu-i acu! Roiesc turbați pe zid păgânii, Sub zid se-ndeas-orbiș românii Și-aruncă scări, răzbesc prin ... a pus, Dar șapte turci pe el săriră, Și șapte săbii-l și loviră, Și-al optulea, un turc bărbos, Izbi turbat de sus în jos În piept cu patul puștii, fiara Și-atunci pocnind se rupse scara Și bietul căpitan căzu Pe spate-n șanț, și-atâta fu. Căci s-adunau ... Și fum de pușcă, să te-neci. Și ce-am văzut atunci minune Și-n groapă morților voi spune! Nici chip de-acu să mergi ...
... IV 5 V I CURRICULUM VITAE Puțin ne pasă cine-i, al cui, și cum îl cheamă. El a trecut liceul cu cea mai slabă notă, Apoi s-a făcut actor. Dar fața-i idioată N-a încântat pe nimeni, cel mult pe câte-o damă. A-ntrat apoi în oaste și-a stat, cum bag de seamă, În lazaret trei toamne, pus bine de-o cocotă. Ieșind, a scris novele, dar n-a scris bun o iotă; Apoi s ... sunt oricum lucru mare Și-apoi, o știi tu însuți, n-ai nici un sentiment. Că ești naiv, n-ai formă, e rău, dar tot mai trece Și nu-ți imput nici limba, dar gustul ah, a fost În drept să zică lumea, că ești prea gol, prea rece! Încolo versuri bune, cam rari și fără rost Din unsprezece versuri de n-ai fura ... și-a slovii? Și morcovii-s dactilici! Curat caricatură. Tu zici că fur citate? Dar toți măgarii fură! Și nici nu-i furt: în dogme oprescu-l blagoslovii! De ...
Mihai Eminescu - Mușatin și codrul
... iezește; Ea s-adună și tot crește, Se iezește-n mândru lac Ale cărui ape tac, Iar copacii umbră-i fac, Pe deasupra frunza deasă În adânc apa veghează Iar stejari din mal în mal Pe deasupră-i se prăval, Vârfuri sprijin deolaltă Și îmi fac o boltă naltă, De vârfuri ei se-mpletesc Și în umbră stăpânesc Și în vecinică răcoare Undele-s scânteietoare. Dintr-un mal la celălalt A căzut un trunchi înalt, Mi-a căzut de-a ... el. Cum venea la vânătoare, Purta arcul pe spinare, Tolbă de săgeți el are; Cu lungi plete pân-pe spate, Dar la frunte retezate. Copilaș în haine strimte, Ușurel mi se mai simte; De ochește-o căprioară, Șoimul pe deasupra-i zboară; De-și întinde mâna-n sus, Șoimu-n palmă i s-a pus ... dor de ducă, Și deși mi-așa de jele De plânsul măicuței mele, Eu m-aș duce, m-aș tot duce, Dor să nu mă mai apuce. Și m-aș duce-n cale lungă, Dor să nu mă mai ajungă. În zadar în ...
... Emil Gârleanu - Grivei Grivei de Emil Gârleanu E bătrân. Înțelege că-i bătrân, că-i netrebnic, că cele câteva zile ce i-au mai rămas sunt o povară pe capul tuturora. De când s-a și îmbolnăvit, nu-l mai strigă nimeni, nu-l mai mângâie nici o mână, nu se mai întoarce spre el nici o pereche de ochi. A slujit cu credință. Douăzeci de ani, vară și iarnă, în curtea aceasta a trăit și a păzit-o. În nopțile de toamnă, cu ploile repezi și pătrunzătoare, în nopțile de iarnă, cu vifornițele năprasnice, el nu stătea în cușca lui; suflând cu greu, încordându-și mușchii, căci era vânos, tăia troianul, cutreiera toate colțurile grădinii și, lătrând, dădea de știre că nu e ... lui, se târî și, când ajunse, îi linse picioarele, ca și cum și-ar fi luat rămas bun. Apoi închise ochii și, încolătăcit, așteptă. Așteptă mult. I se făcuse milă stăpânului?... Bubuitura nu curmă liniștea ogrăzii. Și astăzi simți că nu mai are mult. Și parcă-i părea rău să închidă ochii în curtea ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Epistola II
... Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Epistola II Epistola II - Către versurile mele de Antioh Cantemir traducere realizată de Alecu Donici în colaborare cu Constantin Negruzzi (1844) Văd că vi s-a urât, versuri, de-a mai sta în închisoare Și în umbră de ani zece; văd că vrând să vedeți soare Slobozenie îmi cereți, înșelându-v-a gândi Că la cititorii veseli primire veți ... le plăcere, folosință și zăbavă, Vouă vă va face cinste, mie laudă și slavă. Deși știu că prin aceasta în idee ne-amăgim Vă slobod în pace, mergeți; ați vrut să ne despărțim! Când din mână-mi mână-ți trece, veți vedea c-aveam dreptate Să vă țin în întuneric părăsite și uitate; Veți vedea c-a noastre gânduri foarte lesne s-amăgesc; Mulți pentru dorința slavei nasurile își julesc! Încât floarea ... Vor răspunde că în viață nu sunt ceasuri de prisos Și că din scris și din versuri nu iese nici un folos. Zavistea veninoasă va mai găsi pentru mine, Că pe vechi și noi autorii am prădat fără rușine Și că în limba rusească tot acele am bârfit, Ce latinii și francezii mult ...
Garabet Ibrăileanu - Amintiri din copilărie și adolescență
... mi-a lăsat impresia de ceva neînchipuit de frumos și nobil -- și misterios. Când a fost gata casa noastră, ne-am mutat în ea. Era o casă nouă, cu un balcon lung, care suna ca metalul, nu știu pentru ce, când mă plimbam pe el, mai ales când umblam bocănind cu călcâiele pe scânduri. Prin grădină trecea un pârâu lat de-o palmă. Pe lângă grădină, trecea un pârâu mai mare. Din dosul casei, peste pârâu, un deal drept, care mi se părea că atinge cerul. În stânga un deal lung, pe care umblau vitele, ca niște gângănii pe un perete. În dreapta câmpia, cu o pădure în fundul zării. În față satul. Aici, la Poiana lui Iurașcu, am cunoscut întâi natura. Cea dintâi amintire de lună o am de aici. Veneam într-o seară cu ... pe care le vedeam întâia dată și care produseseră asupra mea o mare impresie și anume de ceva măreț și (iarăși) misterios. Țin minte că în toate impresiile mele de-atunci intra în cea mai mare parte misterul. Fânațul, unul dintre cele mai ...