Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CE ANUME
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 278 pentru CE ANUME.
Vasile Alecsandri - Cucoana Chirița în balon
... poartă pintre public, strigând din timp în timp: Alune prăjite! șeapte de-o para! SCENA I PUBLICUL, MOGHIOR, NĂUCESCU, DESPA, HAZLIU, PANGLICĂ,VÂNZATORUL, [CHIRIȚA] COR Ce minune! ce drăcie! Parcă-i din poveste, zău! A ajuns omul să fie Mai ușor decât un zmeu. Nu-i destul că el pe lume ... a fost să mai fie! DESPA: Taci, frate, nu te mai mira așa cu gura căscată, că te-or crede bucureștenii scăpat din tufe. NĂUCESCU: Ce tufe? Ce tufe, Despo?... Dar n-ai citit ziarul de astăzi? DESPA: Care? că-s multe de toate ca semința de ardei. NĂUCESCU: Ziarul cel cu... VÂNZĂTORUL ... năucule? NĂUCESCU: Nu d-ta, cocoană... Despa... Despa. (Despa se supără.) Taci, soro, că-i în stare să ne sară-n cap. (Tare) Cocoană Chirițo, ce-a zice soțul d-tale când a afla?... CHIRIȚA: Zică ce-a vrea; am otărât să mai văd și alte lumi, nu tot asta de la noi, și m-oi ascensiunearisi chiar de-a ... a metamorfozat. CHIRIȚA: El te-a metaformozat? Bată-l norocul, amoraș! Îi cunosc și eu drăciile și renghiurile etcetera și cele multe! Dar ...
Titu Maiorescu - Observări polemice
... și cu un cuvânt, că era "un bărbat genial și ciudat în felul său". Despre cel dintâi din aceste adjective nu vedem probe în citările ce urmează, dar cel de al doilea se explică. Căci ni se înfățișează întâi un psalm, care începe așa: [2] Într-o seară a "Junimii ... Alecsandri despre Pralea. Pralea locuia în Iași pe șesul Bahluiului lângă mănăstirea Frumoasa. În odaia lui își alcătuise un pat mișcător, scânduri atârnate la părete, ce le tot schimba după direcția soarelui și pentru care își bătuse câțiva pari în zid după punctele geografice. Pe lângă acești pari se mai aflau ... și noaptea ți-am strigat la grele, Intre-ți înainte a mea rugă, bunul: Urechia ți-o pleacă rugii mele, unul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cu cei ce-s în groapă socotit fui troinic, Om neajutatu-s între cei morți volnic, Depărtați de mine ai mei cunoscuți, Au-mă de ură și rămâi ... 76 de pagini din Lepturariu . La pag. 402 începe traducerea lui Democrit cu următoarele versuri de introducere ale domnului Scavinschi: A lui Democrit ce vesel întâmplare comicească De Regnard alcătuită în limba cea gălicească, Dar astăzi este tradusă întru această rumână Seminarului central din Mon. Socola ca să ocupe ...
Calistrat Hogaș - La Pângărați
... ți-oi spune, când mă gândesc să dau ochii cu Stratonic, mai-mai că mi se taie pofta de Pângărați. — Am auzit și eu ce-i drept, că Stratonic, egumenul de la Pângărați, e un călugăr zgârcit și hursuz, dar, mai la urmă, ce avem noi cu zgârcenia, cu hursuzlucul și cu toată mutra lui popa Stratonic? Eu vrau să văd Pângărații și-atâta tot. — Atunci să mergem ... tari spre înlâmpinarea restriștelor de tot soiul a vremurilor de atunci. Atât de înalt, de puternic și de neclintit e brâul de ziduri ce încinge locașul sfânt al lui vodă Lăpușneanu. Când soarele sta să apună, cotirăm la dreapta pe drumul de țară ce duce spre Pângărați, și nu scăpătase încă după piscurile păduroase ale munților Străjii când, obosiți de drum și colbăiți, intrarăm înăluntrul mânăstirii prin poarta înaltă ... urcarăm alta, cotigirăm prin câteva săli singuratece și largi, străbăturăm toată lungimea unui cerdac de la al doilea rând, cotirăm la dreapta prin alt cerdac, ce făcea unghi ca cel întăi, și ajunserăm la stăreție. Un băiețaș frumos, ca de doisprezece ani, îmbrăcat foarte curat țărănește, ne ieși înainte și n ... ...
Mihail Kogălniceanu - Ștefan cel Mare în târgul Băiei
... în adâncul văilor, în orașe și în sate, în palaturi și în bordeie, pretutindene numele său se pomenește cu mândrie și recunoștință de tot acela ce se zice român. Locuitorul ce nu știe rugăciunea duminicii, îți va spune toate isprăvile sale; și, ce este mai mult, va atribui lui tot ce-i pare curios, mare, vitejesc și chiar neînțeles în pământul nostru. Orice cetate, orice zid, orice val, orice șanț, întreabă-l cine le-a ... și a trebuințelor sale, iubirea patriei mai mult decât a tronului său și, în sfârșit, și acele virtuți private, acea umilință ce raportează toate isprăvile nu sieși, ci Dumnezeului atotputernic, acea blândețe ce trage inima supușilor, acea dărnicie ce vine în ajutorul fieștecărui lipsit și pătimaș. lstoria a patruzeci și șapte de ani a domnirii sale dovedește prin vii fapte ... aceste lăudări, Ștefan cel Mare răspunsese prin o cumplită năvălire făcută în Ardeal, mai ales în țara secuilor (1461), și prin luarea cetății Chilia (1462), ce era dată maghiarilor de către Petru vodă, fiul lui Ștefan v [oie ]v [od ], în recunoștință de ajutorul ce ...
Ion Luca Caragiale - Câteva păreri
... fie acesta un gușat, fie cel mai rafinat artist, are o coardă întinsă, gata să sune, așa ca să-l mulțumească până la un grad ce s-ar putea numi fericire, la contactul unor anumite împrejurări. Gușatul, mâhnit cine știe de ce, moțăie seara pe prispa colibii, cu ochii jumătate închiși, cu figura gravă, care n-ascunde, poate, nici un gând. Atunci, în față-i se ridică ... cuvânt, pentru că n-are talent. Lipsa de talent este incapacitatea de a găsi formula de comunicare intelectuală exactă a simțirii ce ne-a produs-o împrejurările materiale. Pe această cale, deși de ocol, credem c-am ajuns aproape de dezlegarea primei întrebări. * După mișcarea ... simpli agenți brutali de iritare. Arcușul l-am văzut; coarda desigur a sunat — uitați-vă la figura iluminată a omului. Ce folos însă? Ea singură s-a auzit pe sine, fiindcă a sunat îngropată în adâncuri ascunse; calea de acolo până la ... calea eterată cu solemnitatea cu care curg valurile cântării acesteia? Dar Sonata s-a terminat. Să lăsăm să se stingă dulce emoția înaltă ...
Vasile Alecsandri - Mihu copilul
... când în când Aude sunând, Codrii răzbătând Un mândru cântic, Cântec de voinic Ș-un glas de cobuz Dulce la auz, De cobuz de os Ce sună duios. Și iată, și iată Că Ianuș deodată Tresare și sare Și zice-n glas mare: ,,Voi, vitejilor, Haraminilor! [9] Ian stați ș-ascultați ... n urmă-i vuiește, Codrul clocotește De un mândru cântic, Cântec de voinic, De-un glas de cobuz Dulce la auz, De cobuz de os Ce sună frumos! ↑ În locul acestor două versuri o variantă zice: "Păunaș de codru, Vătăjel de lotru." Înțelesul cuvântului lotru nu e bine cunoscut. Unii ... deosebite numiri. În munții dinspre Ardeal e numită flintă și-n alte localități durdă. ↑ Românul e înzestrat de natură cu un spirit de observare ce l-a făcut a caracteriza în puține cuvinte neamurile străine cu care s-au găsit în relații. Trebuie să adăugăm însă ... arată vârful în multe din zicerile sale. ↑ Înțelesul cuvântului haramin este necunoscut. ↑ După letopisețele vechi, harța era în timpul războaielor începutul luptei, ceea ce numesc francezii escarmouches d'avant garde . Oștile aveau hărăți sau hărțași care făceau atacul dintâi pentru ca să-l silească pe dușman a-și
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra esteticii metafizice și științifice
... lui, pentru a ilustra ignoranța mea în chestia esteticii platoniene, ne aduce exemplu pe un individ care nu știa cine e Shakespeare, atunci ce poți să faci decât să întrebuințezi propria frază a dlui Maiorescu: ,,Ce poți să faci cu asemenea lucruri? Le constați și treci mai departe." Să trecem și noi mai departe și să ajungem la fondul articolului. Dar ... tocmai pentru ziua solemnă a biruințelor noastre împotriva turcilor. În articolul întâi ni se zice, în sfârșit, că interesele lumii zilnice n-au ce căuta în artă, că poetul trebuie să ne transporte în lumea curată a ficțiunilor și că chiar patriotismul n-are ce căuta în artă ca patriotism ad-hoc, în al doilea ne laudă pe Alecsandri, zicând între altele: ,,șovinismul gintei latine și ura contra evreilor el ... unei ațâțări nervoase care se petrece într-un organism individual, într-o persoană." La acest pasaj din articolul meu, dl Maiorescu face următoarea întâmpinare critică: ,,Ce curioasă observare face aici dl Gherea! De ce adică ar fi neexactă expresia: ,,emoțiune impersonală"? Fiindcă toate emoțiunile se petrec într-o persoană și prin urmare nu pot fi decât personale? Dar după
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Domnița Voichița
... țarul de la Mosc; iar papa Sixt, cu-al sanctității lui har îl laudă deplin, numindu-l "Prinț al libertății" Și- "Atlet al neamului creștin"! Ce oare încă de la soartă Și altceva ar mai fi vrut că umblă-atât de abătut de parcă-o mare grijă poartă? Ce nouri îi întunecară mândria lui de voievod? Ce gânduri negre oare-l rod? La Soci, pe-a Radului fecioară În lupte-a prins-o un aprod. Și-acum, Domnița ... Dar în priviri livide Se-ascund răzvrătitoarele scântei. Ci nu sta întristată... Doar să vrei Și poarta temniței se va deschide! Lermontov: Vecina În vremi ce sunt demult purcese, pe-un câmp paraginei lăsat, ai Genovei negustorese feciori cetate-au înălțat. Dar nu știm nici de ce-o zidiră, nici pentru cine și nici când. În ea muntenii locuiră, apoi s-au pripășit pe rând din lumea-ntreagă toți fugarii de-un ... tine eu te voi! Arată-te îndurătoare cu ale mele suferinți! Ți-aștern și slava-mi la picioare Și falnicele-mi biruinți — dar tot ce-a fost urât odată uitat rămână în vecii. Îți cer cu inima curată, Voichițo, Doamna mea să fiii Voichița: Măria-ta,
Vasile Alecsandri - Românii și poezia lor
... românesc unul din neamurile cele mai înzestrate cu daruri sufletești! Ce puternice simțiri se deșteptaseră atunci în noi, la dulcele și sfânt nume de patrie! Ce entuziasm măreț ne cuprinsese la falnicul nume de român! Cât eram de veseli; cât eram de fericiți atunci! Îți aduci și tu aminte? În ceasurile ... care ies noaptea din morminte și din pivnițe pentru spaima copiilor nesupuși? Care nu a râs și nu râde încă ascultând întâmplările țiganilor ce și-au mâncat biserica sau a jidanilor prin codrul Herței, sau a sârbilor pe malul Dunării, sau a nemților ... poștă românească cu opt cai? Caii aleargă cât le apucă piciorul; postașii chiuiesc cât îi ține gura, pocnind necontenit din harapnice, și căruța sau caleașca ce coboară văile, trece podurile, suie dealurile cu repejunea drumului de fier... din Austria. Tot drumul e un vârtej spăimântător în care călătorul are prilej de ... sufletul de bucurie! cum îi crește inima în piept ca frunza în pădure! cu câtă mulțumire el cată la noua podoabă a naturii ce acoperă locul nașterii sale, cu câtă veselie el vede luncile înverzite, câmpiile înflorite, holdele răsărite! Românul se renaște cu primăvara! El întinerește cu natura, căci ...
Radu Greceanu - POVESTE DE JALE ȘI PRE SCURT asupra nedreptei morți a preacinstitului Costandin Cant
... coconii săi nimic pre el nu osebiia. Iar nu cu alte ficlenie-i, răpiri și meșterșuguri, Cum el apoi s-au arătat, cu multe ficleșuguri. Ce încă pre el să nevoia ca să-l înbogățească, Căci îl știia că e sărac și vrea să dobândească. Și nebuniile ce făcea, toate i le tocmiia, Și mai vârtos rușinile i le acoperiia; Și cu totul să trudiia trebile ca să-i facă, Ca el să ... cu multa nevoință! Că atunci el de ar hi lipsit, n-ar hi luat domnie, Nici tată-său n-ar hi scăpat atunci den pușcărie. Ce după ce au mersu în țară, au fost cu vrednicie, Și cu vreme au ușurat țara de datorie. Că sfiatnic bun lui îi era, și bun învățătoriu ... înnapoi, la țară să dusese. La satele-ș să preunbla, cu lunile el șădea. Așa pustiul iubiia, ca și o turturea. - Eu, zice, am bătrânit, ce mai voi eu în lume? Că părticiaoa ce mi-au fost, eu mi-am luat dăn lume! Nu-m trebuiaște boerie, nici să fiu la curte, Feciorii miei că vor sluji domnului, la ...
Vasile Pârvan - Datoria vieții noastre
... în ziua de 3 noiembrie 1919 De la o zi la alta popoarele trăiesc prin munca, mereu aceeași, a celor mulți. Singura oboseală ce și-o dă sufletul omului simplu e de a păstra cât mai neschimbat meșteșugul din bătrâni, care îi dă - după meseria ce o are - hrana. Și memoria populară e foarte precisă: unele procedee își au începutul lor, identic cu forma de azi, în epoca preistorică. Continuitatea civilizațiilor ... muncitorimii. Dar marea erezie a creării de genii prin fabricile de cultură, care sunt Universitățile și Academiile, începe a pierde din ce în ce teren. Cu foarte mare părere de rău Pontificii înțelepciunii dogmatizate încep să recunoască neputința lor de a crea altceva, decât niște docili papagali ... actualul război. O universitate nouă, în anul de la nașterea Domnului următor imensului faliment etic al concepției materialiste despre lume și viață e, dacă cei ce au întemeiat-o își dau cât de cât osteneala să gândească asupra rostului ei, un fapt de însemnătate nu numai locală, ci mondială. Într-adevăr ... ...