Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CE PĂCAT
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 513 pentru CE PĂCAT.
Vasile Alecsandri - Constantin Negruzzi (Alecsandri)
... anterielor boierești. După boierime veneau breslele negustorilor și ale meseriașilor, lipsite de orice drept municipal, însă foarte exploatate de funcționarii Agiei și Eforiei. Singura prerogativă ce le mai rămăsese consista întru a prezenta domnului la Anul Nou o pâine mare și sare. Aceste bresle au dispărut sub vălul năvălitor ... sub biciul plumbuit al nazârului, vânduți la mezat ca pe vite, despărțiți cu violență de părinții și de copiii lor, schingiuiți crunt de unii proprietari ce se intitulau creștini cu frica lui Dumnezeu, puși în obezi, în zgarde de fier cu coarne, purtând zurgalăi!... Țiganii asupra cărora puternicii zilei exercitau dreptul ... anuale. Însă adevăratele principii ale moralei lui Cristos erau destul de negrijite. Mituirea, departe a fi considerată ca un delict sau ca un păcat, cum se zicea atunci, intrase adânc în obiceiuri, grație corumperii de moravuri lățite în țară prin fatala domnire a fanarioților, și producea, pe ... s-ar trezi din morminte toate nenorocitele victime care au pierit în schingiuri aplicate lor fățiș, ne-am înspăimânta de acel nour de umbre sinistre ce au rămas nerăzbunate! Și însă... oamenii care comiteau acele delicte și crime nu erau răi la suflet, nu erau cruzi în natura lor, ci, din ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Vornicul Iancu Moțoc
... românul, mai crescut la minte, Tot mereu să-ndure baterea de joc, Nu-l mai amăgește, meșter la cuvinte Meșter la cuvinte, agerul Moțoc. Cel ce-nstrăinase țara prin domnie În străinătate cată ajutor; Însă chiar străinii sfarmă cu urgie Sfarmă cu urgie pe ciocoiul lor. "Iancule! îi zice solul din ... murdară, palma de stăpân! Mulți tirani zdrobit-au ș-o să mai zdrobească Ș-o să mai zdrobească puiul de român. Nu-i aci blestemul ce mă urmărește; Vai, cu mult mai groaznic e păcatul meu! Moartea cea mai cruntă nu mă pedepsește Nu mă pedepsește îndestul de greu! Când românul ...
Alexei Mateevici - Hristos și Samariteana
... apă venise. Băutură-au cerut Fiul Cel Omenesc. I-a fost mare femeii mirarea: ,,Cum așa? — a răspuns — în ce ură trăiesc Samaritenii cu voi?! Nici se văd, nici grăiesc, Și Tu ceri, ca să-ți sting însetarea!" Samaritenei așa i-au vorbit Iisus: ,,Când ... așa a-ntrebat pe Hristos: ,,Văd că n-ai nici un vas pe la Tine. Au mai mare Tu ești decât sfântul strămoș, Ce ne-a dat-o pe veci moștenire? În vremi vechi, păscând turma-ntr-acești munți stâncoși, El aicea găsea hodinire". Și Hristos i ...
Vasile Alecsandri - Însura-m-aș
... Vasile Alecsandri - Însura-m-aş Însura-m-aș, însura, Nu știu soacra ce mi-a da? Coșarca cu fusele, Costrețul cu mâțele? Însura-m-aș, însura, Nu știu ce fată-aș lua Să fie de om bogat, Rău mi-e teamă de-un păcat! Ea mi-a cere lumea toată Făr-a se gândi la plată, Și mi-a cere piei de zmeu ... la cinstiți socri mari! cum trăiți? cum vă aflați?" Socrii răspund: ,,Mila Domnului, ne aflăm bine; dar și dumneavoastră seama vă dați: pe la noi ce căutați?" Vornicul se închină și zice: ,,Noi cum umblăm și ce căutăm, seama bine ne dăm, frica nimănui nu purtăm. De unde venim știm, și unde mergem cunoaștem, că noi suntem soli împărătești, oameni buni, dumnezeiești ...
Alexei Mateevici - Lumina cea de seară
... cea de seară Lumina cea de seară de Alexei Mateevici Ia spune, frate: lumina când se țese Cu întunericul în blânde nopți de vară, De ce-ntr-a noastre firi, pe-aripi de seară, Cresc rugăciuni, de noi neînțelese? Și focul lor, întocmai ca o ceară, Ne arde firile ... Ș-aprinde-n noi credințele curate, Ce fac ca toată patima să piară; Umblăm atunci, ca umbre ușurele, Și alte lumi vedem în depărtări, Uităm păcat și vrajbă — toate cele; Și luminați, zburăm-n acele țări, Cari sunt în zare, mai presus de stele, Spre Cel Ce
Ion Luca Caragiale - Făcătoare de minuni...
... astăzi încă se mai vorbește în toată Florența, și care trebuie povestită, fiindcă-n adevăr e mare. Un gentilom dintr-o strălucită familie florentină, după ce avusese o stare însemnată, pe care o prăpădise în întreprinderi nenorocite, căzuse într-o cumplita sărăcie. Ceea ce adăoga la mâhniciunea lui era și împrejurarea că se afla omul la bătrânețe împovărat de două copile destul de coapte, care trebuiau numadecât măritate, și ... altul, s-au dat în vorbă. Unul a povestit celuilalt cât de îndatorat se știe el cătră sfânta icoană, care, din sărac prăpădit ce era mai nainte, l-a ajutat să se ridice frumos, din atâtea pomeni ce i-a trimis; că, afară de banii ce-i are strânși și ascunși acasă, mai are și două sute de pistoli de aur cusuți în fundul pălăriei. Celălalt, din partei, a mărturisit ... poruncit să se tipărească povestea aceasta, firește fără numele gentilomului, și să se-m-partă la lume în toată Florența... Aci se isprăvesc foile răzlețe... Păcat! Totuși rămâne adevărat ce am spus, că omul nu trebuie să desprețuiască cele mai de nimic lucruri. Iată ...
Vasile Alecsandri - Moțul și secoiul
... Alecsandri MAGHIARUL Moțule, Măi hoțule! Nu tot trage-n carne vie Și mai trage-n cea pustie. Nu tot bate-n pieptul meu Că-i păcat de Dumnezeu! ROMÂNUL Puiule, Secuiule! Ce cați tu la noi în munte? Lance-n coaste, bardă-n frunte, Ori un plumb vrăjit în piept, Să te duci în rai de-a ...
Paul Zarifopol - Introduceri la ediția critică I.L. Caragiale, opere
... abatere obraznică și proastă de la adevărurile bine hotărâte, era, probabil, mai întâi un semn firesc al energiei unui talent care se simțea sigur pe ce apucase odată să știe și refuza cu superbă îndârjire orice i se părea măcar o umbră de obiecție la cele hotărâte ca bune și învățate ... Ibsen ori al lui Strindberg, aproape ca și cum ar fi fost, și ei, niște stâlpi ai progresismului român de la 1860. Era o obstinație ce nu se mai poate înțelege ca rezistență a cunoscătorului de meserie. Așa s-a făcut ca arta lui să fie în ... imagina relativitatea ei istorică. Pentru filologii viitorului depărtat, când se vor sili, după cum le e meseria, să închipuie, în scheme și fantasme fragmentare, ceea ce trăim noi astăzi și am trăit ieri și deunăzi, consemnarea gândirii și simțirii noastre, a acestora care am fost contemporani maturi ai lui ... natură cuprind o caracterizare exactă a metodei sale. Din metoda clasică face parte și construirea nu rareori călăuzită de intenții didactice, vizând ceea ce numea el, la bătrânețe: înțelepciunea poveștilor și proverbelor orientale. Din cea dintâi tinerețe, Caragiale s-a interesat cu dragoste de Anton Pann. Construirea ...
Cincinat Pavelescu - Căința domniței
... Cincinat Pavelescu - Căinţa domniţei Căința domniței de Cincinat Pavelescu Visătoare sub marama ce-i umbrește fața albă, Stă domnița rezemată de pridvorul din grădină Și, cum doarme voievodul într-un jeț, ea-ncet suspină, Pe când luna-i ... negri ai trimisului străin Ce-i sărută mâna caldă în smerită-ngenunchiare; Din a genelor clipire toată patima-i tresare, Ca un vifor ce pândește-n pacea cerului senin. Dar mândria, care-ngheață para sângelui domnesc, Ce de veacuri dă vlăstare tronului moldovenesc, Frânge visul ei în clipa năzuinței spre păcat... Și-ntr-o lacrimă-ngropându-și fericirea-ntrevăzută, Pe când doarme voievodul somn de griji neturburat, Biruită de căință, ea s-apleacă și-l sărută ...
Alexandru Vlahuță - Scrisoare cătră un bătrân
... lăuntric vede lumea mult mai clară. Ah, și mari lucruri grăiește gura pregătitei groape, Și-nțelept trebui să fie cine stă de ea aproape! Iată ce gândesc când trece un bătrân pe lângă mine, Și când văd pe fața-i blândă ieroglifele divine, Ce-a săpat, în treacăt vremea, ca pe-o obeliscă vie! Mi se pare că într-însul văd un zeu: Ah, cine știe Ce ... bătrâneți El a răbdat vijelia nestatornicei vieți! Tot așa gândeam de tine când văzutu-te-am întăi, Pân-a nu ști ce acopăr prefăcuții ochi ai tăi. Azi, când te cunosc, ce cuget, de voiești să știi, ascultă: E ciudat s-auzi o gură-mbătrânită că insultă. E ciudat să vezi moșneagul hărțăgos cătând pricină Lumii și ... noi împrăștiind, Purtând vecinic în privirea lor văpăile iubirii, Așteptând, ca pe un oaspe drag, clipala adormirii, Suferind de suferința și de plânsul tuturor, Dușmanului ce-i hulește tinzând mână de-ajutor. Vai! Dar cui spun eu acestea? Ție, care n-ai idee Că în oameni pus-a Domnul ... ...
Petre Ispirescu - Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul
... ei ceea ce ne-a rămas. - Iată-ne aci și noi, iată-ne aci. Și ieșiră de după coșul bordeiului și mâncară. După ce se sculă tatăl copiilor, vitrega întrebă pe copii cum a nemerit de s-au întors. Iară fata îi povesti tot ce făcuse, și cum se ascunseseră după coș, daca ajunseră acasă, de frică să nu-i bată. Pasămite ei se luase după dâra de mălai ce ... după ce mai șezu nițel, zise moșul să o scoată din spuză că s-o fi copt. Fata se supuse; dară cam cu îndoială. Când ce să vedeți d-voastră? scoase o pâine albă ca fața lui Dumnezeu. Pasămite moșul acela era chiar Dumnezeu, fără însă să știe fata ceva despre ... iară se sui într-un pom nalt, se uită într-acolo și văzu bine că sunt case. Și dacă îl întrebă fata, el spuse ceea ce văzu. Și plecară și merse voinicește până ce ajunseră drept acolo. Când colo, ce să vază? niște palaturi ca de domn: era sălășluința unui zmeu; intrară, dară nu văzură pe nimeni. Atunci se pune fata și scutură, și deretică ... ...