Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CUVÂNT CU CUVÂNT

 Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 699 pentru CUVÂNT CU CUVÂNT.

Cincinat Pavelescu - Apologia dracului

... să-nvingeți bezna, a flăcării lumină, V-am dat și fier, și aur, și regnul animal, Știința, dacă este, prin mine e regină Cu sceptru imortal. Voit-a să vă-mpingă de sus, în adâncimea Noptoasei neștiințe, prin orișice mijloc, Dar eu v-am smuls urgiei spărgând ... lumina inspirării Și-n sufletu-i avânt? Eu, eu vibrez în toată ființa revoltată, În geniul ce-nfruntă batjocura mereu, Eu, eu sunt Cain, monstru cu mâna sângerată, Și eu sunt Prometeu. În Shakespeare ce creat-a o lume ideală, În Dante, Goethe, Schiller și-n câți au strălucit ... veți fericiți. Veniți! a voastră frunte înalțe-se trufașă, Veniți! din nou clădi-vom un Babel colosal; Veniți! vom reîncepe o luptă uriașă Cu veșnicul rival. Degrab, încoa, e timpul asaltului din urmă; Eternul început-a să tremure de-acum; El simte că domnia fatală i se ...

 

Antioh Cantemir - Șoarecul de țară și cel de oraș

... Să nu cunoști a lumii plăcere și dulceață. Asemene cuvinte au fost pre de ajuns; Căci șoarecul de țară, de vorba lui pătruns, Cu oaspele-mpreună, ieși din borticică, Și preste noapte merse cu pază și cu frică În târg la un palat Tot în mătăsărie și aur îmbrăcat. Din masa de cu seară sta coșnițele pline Cu fărmături gustoase de pre la țări străine; Deci târgovățul falnic pre șoarecul țăran Îndată îl cinstește cu niște parmezan, Îl pune pe covoare... când iată zgomot mare La ușă se aude, și preste așteptare C-un om în casă intră un câine ...

 

George Coșbuc - Flăcări potolite

... gândea. Într-un târziu el a-ntrebat, Privind așa pe deal, răzleț:         â€”„Departe-i până-n sat? Să nu vă fie cu bănat:         Întreb, că sunt drumeț." — „Când ești voinic, ți-e dealu-ntins Ca șesul ici... dar pentru noi         E drum cu dinadins." Și-au stat tăcuți, că i-a cuprins         O jale pe-amândoi. Și iarăși a-nceput cuvânt Străinul, tremurat și rar,         Uitându-se-n pământ: — „Am mai umblat pe-aci...dar sânt         Amar de ani, amar! Știam și oameni..." El ... în fundul ei. Apoi el scoase tremurând Din traista-i un cuțit de-oțel,         Și, dus așa de-un gând, Strângea cuțitu-n pumn, câtând         Cu-atâta drag la el! Mult timp în mână l-a-nvârtit. De patruzeci de ani purta         Cu el acest cuțit: Era pentr-un dușman menit —         Ce dulce gând era! Și-acum... acum e de prisos! Și-ncet cu-ncetul desfăcut         Din pumnul strâns vârtos, Spre-adâncuri, vâjâind în jos,         Cuțitul a căzut! Tovarăș, drag! de patruzeci De ani, ai fost viața ...

 

George Coșbuc - Ideal

... a pus Privirile-n pământ. Aș vrea, ca și la-ntorsul meu, Să fii aici să-mi dai să beu Iar ea, tot nemișcată stând Cu ochii-n jos, și tremurând De lupta ei, târziu și greu Rosti sfioasă: Când? Și mâine poate... Mai târziu... Ori peste-un an! Nici eu ... O, dă-mi toiag! O, cât ești de frumos și bun Și cât îmi ești de drag! Dar n-a venit!... Și ea cu zor Oprea din drum pe călător, Râzând cu hohot îi spunea Povestea ei; apoi plângea: Ei l-au văzut, dar ei nu vor Să-i spuie ce făcea? Pe unde-i el? Nu ... măcar O dată! Ah, e gând amar! Dar sus, în lumea-n care trec, Al meu va fi el iar! Iar sfânta Vineri o privea Cu milă, Uite! zise ea Un veac de om tu așteptând Robit-ai fost de-un singur gând De-ai fi știut tu, draga mea, Acestea ... i lumea-n care pleci!. Și sfânta Vineri s-a plecat Spre moart-apoi, i-a sărutat Închișii ochi: Te depărtezi Cu ...

 

Gheorghe Asachi - Elegie scrisă pe ținterimul unui sat

... ziua întru care-a răposat. Poate că sub astă țărnă este-o inimă-ngropată Care-avea în cursul vieței fantazie înfocată, Suflet bun, cu direptate, ce prin sfatul înțelept Patriei ar fi fost razim prin cuvinte și cu piept. Îns, aleu, lui nu-i lucise a științelor făclie Și talantul de preț mare i s-a stâns din sărăcie ... cotunului Franclin, Ce a patriei ș-a științei purta-amorul sânt în sin. Cufundat în astă groapă poate zace vrun Milton, Cu asemene ambiție poate vreun Napoleon! Dacă fulgerul și schiptrul prin ei nu sunt înfrânate, De n-a cântat a lui Adam ... nepot al meu vrodată, întru duiosul său rost, Văzând un mormânt mai proaspăt va să-ntrebe: cine-am fost? Va răspunde-atuncea poate un păstor cu veche frunte: L-am văzut în multe rânduri, când se lumina, la munte, Cum pe iarba-nrourată mergea-n pas înaripat, Ca Ființei rugi s ... văi-nflorite Aici între-a morței colnici întâmplarea te-a condus, Al tău pas un pic frânează, vezi ființe înmiite, Ce

 

Mihai Eminescu - Archaeus

... înțelepciunea lor consistă în cuvinte, în cojile unor gândiri pe cari memoria lor le păstrează. Căci o gândire este un act, un cutremur al nervilor. Cu cât nervii se cutremură mai bine, mai liber, cu atâta cugetarea e mai clară. La ei acest act, prin care cugetarea străină să se repete întocmai în capul lor, nu se 'ntîmplă , pentru că ... din zile stam fluierând la fereasta deschisă, era zăpadă și frumos afară, când iată văd trecând un bătrân c-o manta lungă în spate și cu pălăria cu marginile foarte largi. Il văd intrând la Corabia lui Noe . Corabia aceasta este o crâșmă unde se găsește vin unguresc bun. Acolo aveam și eu ... probleme. Condițiile a orice posibilitate sunt în capul nostru. Aicea sunt legile ciudate cărora natura trebuie să li se supuie. Aicea-i timpul cu regulele lui matematice , aicea spațiul cu legile geometrice, aicea cauzalitatea cu necesitatea ei absolută, si dacă le ștergi acestea ... și un somn adânc le șterge pentru câteva oare ... ce simțemânt ni rămâne pentru acest interval al ... boschete, cu temnițe , cu actori, cu

 

Vasile Alecsandri - Peneș Curcanul

... astă-vară Ca să scăpăm de turci, de jug   Sărmana, scumpa țară. Așa ne spuse-n graiul său   Sergentul Mătrăgună, Și noi ne-am dus cu Dumnezeu,   Ne-am dus cu voie bună. Oricine-n cale ne-ntâlnea   Cântând în gura mare, Stătea pe loc, s-adimenea   Cuprins de admirare; Apoi în treacăt ne-ntreba   De ... De boambe, de șrapnele. În ziori găsit-am pe-amândoi   Tăiați de iatagane, Alăture c-un moviloi   De leșuri musulmane. Sărmanii! bine s-au luptat   Cu lifta cea păgână Și chiar murind ei n-au lăsat   Să cad-arma din mână. Dar ce folos! ceata scădea!   Ș-acum rămăsese Cinci numai ... răspuns:   â€žAmin! și Doamne-ajută!“ Apoi la fugă am împuns   Spre-a turcilor redută. Alelei! Doamne, cum zburau   Voinicii toți cu mine! Și cum la șanturi alergau   Cu scări și cu fașine! Iată-ne-ajunși! ... încă un pas.   â€žUra!-nainte, ura! ...“ Dar mulți rămân fără de glas.   Le-nchide moartea gura! Reduta-n ... “ Doi frați Călini, ciuntiți de vii,   Se zvârcolesc în sânge; Nici unul însă, dragi copii,   Nici unul nu se plânge. Atunci viteazul căpitan,   Cu ...

 

Grigore Alexandrescu - Lebăda și puii corbului

... Grigore Alexandrescu - Lebăda şi puii corbului Lebăda și puii corbului de Grigore Alexandrescu Lebăda odată-aflase (Însă cum se întâmplase, Nu pot să vă dau cuvânt) Cum că într-un colț de lume, Într-un loc cu mare nume, Și pe un frumos pământ, Niște păsări osândite, Corbi de câțiva ani numite, În primejdie trăiesc. Lebedele au din fire O ciudată presimțire ... ne arată Din vultůrul cel slăvit. Și adesea ne vorbește Că din suflet se silește A ne da slava dintâi." Lebăda strigă cu jale: Sunteți pe a morții cale, O, voi ai corbului fii! Dar al vostru sec părinte Cum nu și-a adus ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a IV

... mândră măiastră, Voinicii zăuitându-și de toate Bea, mânca, juca, ședea-în fereastră; Parpangel fĂ¡tĂ¡-și găsi nu poate; Florescul povestea ca nainte Străinului cu ceste cuvinte: ,,Iar când sosiră la locul unde Grecul știea că-s mrejile-întinse Ș-unde Hamza cu oaste să-ascunde, Atunci, ca nește pârjoale-aprinse, Iacă zece mii de turci să scoală Și lovesc pe munteni cu năvală. Iară logofătul cu sumeață Sprânceană lăpădând fățărie: ,,Nu-ți fie (zise) de mir, nici greață, O, Vodă! Iepurii iacă-îmbie Pă câne să să dea legat, iară Mieii ... dând semnul de năvală La oștile-în ascuns pregătite, El cu garda sa de-aci să scoală Și-în șireaguri bine-orânduite Lovi pe turci cu-atâta iuțime, Cum cade tunetul din nălțime. Și cum povoiul, pe țĂ rìnă coaptă Căzând, cu năpraznă-într-o clipită Strică truda plugariului dreaptă, Și iacă, zace gios cutrupită Toată țĂ rina, ș-în loc de grâne Numa năroiu și baltă ... iarba răsărisă, Iar' codru noao frunză apucasă; Din toate părți turcimea trimisă S-adĂ¹nă:-o parte pe mare-în vasă Alergând spre Țara Romănească, Cu totul acuș' s-o jefuiască, Iar' o parte duce ...

 

Cincinat Pavelescu - Ocultă

... Cincinat Pavelescu - Ocultă Ocultă de Cincinat Pavelescu Adună un tragic mănunchi Din toate durerile tale Și-n noapte, pe munte, -n genunchi, Cu florile mistice-n mână, Sub cerul de lună și jale Cuvinte de rugă îngână! Eu, Doamne, atâta îți cer: O rază din nalta-ți dreptate ...

 

Cincinat Pavelescu - În munți (Pavelescu)

... Cincinat Pavelescu - În munţi (Pavelescu) În munți de Cincinat Pavelescu Cu buclele blonde și ochii adânci Copila pribeagă se duce spre stânci. Și toamna pictează-mprejuru-i decor, Pădurea de aur cu frunze ce mor. Copilă bălană, eu nu știu să-ngân Cuvinte frumoase ce-n suflet rămân! Dar poate, iubita, ea nici n-a știut ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>