Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN GÂT
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 317 pentru DIN GÂT.
... S-a hotărât în urmă să-și deie ortul popii. S-a spânzurat! Dar bietul rămase paralitic, Că l-au tăiat din ștreanguri, și-atunci ștergându-și stropii P-obraz, și-a dat de petic, fondând un ziar critic. II VIZITE Vrei tu să fii ... gustul ah, a fost În drept să zică lumea, că ești prea gol, prea rece! Încolo versuri bune, cam rari și fără rost Din unsprezece versuri de n-ai fura tu zece! Ce dracul! Furi întruna și furi așa de prost! IV DOC. X Trei zile-a stat ... vin numaidecât Cu altele, că-n urmă de știi să-njuri, te ține Că și eu știu! și-aibi grije că-ți sar odată-n gât
Grigore Alexandrescu - Memorial de călătorie
... adevărurile poeziei (cu toate că proza este asemenea de minciunoasă, cu osebire numai că minciunile celei dintâi mângâie inima și înalță sufletul, iar ale celei din urmă sunt amare și păgubitoare), mă hotărâi în fine să scriu voiajul meu în limbajul dlui Jourdain, și începui astfel. Din copilăria mea auzeam vorbindu-se de mănăstirile de peste Olt, de poziția lor, de munți înalți, de peșteri minunate, și simțeam un fel de rușine ... și oștirea lui, ce credea la metemsicoz, au înviat negreșit sub forma acelor insecte, ca să ne pedepsească, căci nu puteam crede că cercam aceasta din partea armatei lui Traian, care n-ar fi avut nici un interes să-și facă o glumă din repaosul nostru, pedepsind fără milostivire pe nevinovații și debilii săi strănepoți. A doua zi, foarte de dimineață, ne grăbirăm a închina ... era sărbătoare să lipsească el de la biserică, și nu era ocaziune în care să nu declame împotriva tiranilor lui Moise I. După moartea acestui din urmă, și după luptele interne din Transilvania. "Tiraniile" de care vorbește Alexandrescu sunt uciderile de boieri din ...
George Coșbuc - O scrisoare de la Muselim-Selo
... Blestemele și plânsul, Că noi i ne-am ținut de cap Și-ntrarăm după dânsul. Și i-am făcut, măicuță, vânt! L-am scos detot din țară, Măcar stătea pe sub pământ Și nu ieșea pe-afară. Și-am prins și pe-mpăratul lor, Pe-Osman nebiruitul, Că-l împușcase-ntr ... nu e chip Că vodă nu mă lasă. Dar uite, nu e nu știu cât O lună chinuită, Și-o să te strâng de după gât, Măicuța mea iubită... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Așa mi-a spus Ion să-ți scriu, Iubească-ți-l pământul! Și-am tot lăsat, pân-a fost ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Văduvele
... Se întâmplă, câteodată, și mai altfel de cum gândești. Nici lene, nici prostie, nici răutate să nu fie la mijloc, și totuși sare omului țâfna din senin, din iarbă verde. Ba că s-a gândit la cutare lucru când a zis cutare cuvânt; ba că a tras ... — Și ce socotești d-ta, leliță, c-aici adică să nu fie nici o potriveală? Ce, dumitale ți-ar părea rău ca să facem din două curți una, din două mese una mai mare, și lighioile noastre, toate la un cârd, să aibă și stăpână ca să le răsfețe, și stăpân să le poruncească ... a avut la cin-să vadă! — Apoi să ne vedem cu bine! zise mama Iana și, înfigându-și șorțul în brâu, se dete repede din vârful dudului. — S-auzim de bine, răspunse uscat mama Ghira, apoi, ca și cum și-ar fi adus aminte de demult, îngână sfios și ... îi mângâia cu ochii și cu cuvântul. Irina depăna. Și barem n-o întrebă ce face. De-a dreptul la târn. Îl smulse din ...
... să vedem: se găsește? Eu iar tac; el, văzând că nu zic nimica: — Adică dumneata zici că... nu se găsește. — Ba nu! zic; din contra. — Din contra? care va să zică, și dumneata ești de idee că se găsește? În sfârșit, ajungem acasă la nenea Stasache. Madam Panaiotopolu, mai nostimă decât ... Mișu — îmi cumperi la Anul Nou. Dar Stasache se uită lung la Mișu, apoi, cu un aer foarte ciudat: — Cel... ce ai la gât?... briliant? — Da. — Unde ai găsit-o? — Ce să găsesc? — Piatra. — Care piatră? — Briliantul, frate. — Îl am cadou, nene ...
Mihai Eminescu - Basmul ce i l-aș spune ei
... am cătat; În cărarea tăinuită, Prin dumbrava înverzită, Ori prin codrii cei de brad, Lângă cântul de izvoare, Printre stâncile de fier Ce străbat norii din cer, Într-a peșterii răcoare, Într-a nopților mister. Te vedeam cu a mea minte; Și acum când te ...
... pădure, Nempacat nimic, chir lupul, ce e-al oilor fior, După instinctul ce natura dădu cestor creature, Negăsind o rezistență de pe câmp, au chiar din stână, Zugruma și înghițea oaia cu ciolane și cu lână. Cunoscută-i astă soartă ce domnează pre pământ, La ea oamenii și toate animale-s ... sălbatică De guvern avea o formă, precum cronografii zic, Parte aristocratică, iar parte democratică, Și-n congres când chema legea, neputând toți merge deci, Trimiteau din sânul turmei deputați pe-ai lor berbeci. Doară nu c-ar fi berbecii de natură alt popor, Căci și ei ca și confrații născuți fură ... mandat, De care să nu s-abată pe a lor coarne au giurat. Așadar la o poiană într-o zi s-au adunat Din cotunurile țărei deputați de toate trepte, Și-n secrete comiteturi și-n complect au debatat Diferite combinații și proiecte înțălepte; Dar în cursul a ... cu starea d-astăzi de foloase în izul practic. Drept aceea, ascultați-mă! Eu espune-voi acum Alt proiect, pre care-l rumăg nu în gât ce-n capul meu, Cum că el să se adopte nu mă îndoiesc nicicum. Parlamentul fără crieri ni conduce foarte rău, Că de nu să ...
Dimitrie Bolintineanu - Aprodul Purice
... sunt robi ei înșiși l-a lor slăbiciune, Cum vor face liber un popor în lume? Popolul acela este ca sfârșit, Este cel din urmă: e la robi robit. Căci întotd-auna un popor se face Mare ori nemernic, celor mari cum place. Și să știi, aproade, că vor ...
... Temnicierul meu a plecat chiar acuma; el era o mângâiere mare pentru mine; îmi povestea mereu la basme în felul Halimalei , și fiecare din povestirile sale, adunate în multîncercata sa viață, cuprindea axiome din morala orientalilor. În ziua dintâi, când ne-am văzut, el, trăgând din ciubuc, îmi zise în chip de mângâiere: "Nu te mâhni; toate acestea vor trece. Supărarea nu este de nici un folos... la astfel de împrejurări ... înfățișau. 26 februarie . Primesc dimineața vizita directorului teatrului... Mai întâi mă felicită asupra succeselor dobândite în seara ajunului... îi răspund că el nu pricepe nimica din ale teatrului și că viitoarea mea bucată nu va fi, desigur, jucată în prăvălia lui de pehlivani . Zicând acestea, îmi dau pe gât cafeaua, iar dl director, cu poruncă de la ministru către dânsul, mă roagă să-l împrumut cu bucata . Nu văd nici o greutate într-aceasta ... fie nici înfumurat, nici slugarnic". — "Lasă-te pe mine, îi răspund; știu eu seama; dacă va fi vorba despre bucata mea, eu nu ies din această dilemă; ori este cenzură, ori nu este!" Mă sui cu aga în trăsura lui și mă pune la dreapta, drăguțul! Nu-mi aduc aminte ...
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cu părul de aur
... apă și trase cu o prăjină sicriașul la margine. Când deschise, ce să vază în el? Un copilaș ca de vro două luni; îl scoase din sicriu și cum îl luă în brațe tăcu. Acest copil avea un baier atârnat de gât. Și, dacă îl luă, văzu că într-însul era o scrisoare, o ceti și află că copilul de față este lepădat de o fată mare ... și zânele îndată se întoarseră acasă. Daca văzură că argatul lipsește și hainele nu sunt la locul lor, se luară după dânsul; și-l urmăriră din loc în loc până ce, când era să puie mâna pe dânsul, el trecu hotarele lor, și apoi stătu. Cum îl văzu zânele scăpat, se ... stăpânul său. Împăratul avea trei fete: și așa multă grije îi dase trebile împărăției, încât uitase de fete că trebuie să le mărite. Într-una din zile, fata cea mai mare se vorbi cu surorile ei ca să ducă fiecare câte un pepene ales de dânsa la masa împăratului. După ce ... acasă. Făt-Frumos, argatul de la grădină, văzând că și grădinarul se dusese cu alaiul, chemă calul, încălecă, se îmbrăcă cu un rând de haine ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de decembrie
... zilele curg. Nici urmă de ierburi, nici pomi, nici izvoare... Și el naintează sub flăcări de soare... În ochi o nălucă de sânge — în gât Un chin fără margini de sete-arzătoare... Nisip, și deasupra, cer roșu — ș-atât Și toți naintează sub flăcări de soare. Și tot fără ... curg. Și tot nu s-arată năluca sublimă... Și apa, în foale, descrește mereu... Când calul, când omul, s-abate victimă, Iar mersul se face din greu și mai greu... Cu trei și cu patru, mor toți plini de zile, Dragi tineri, cai ageri, și mândre cămile. Și tot nu s ... aruncă pe leșuri cu ciocuri deschise, Cămile, cai, oameni, cad, pier, se răresc... Doar negrele paseri mereu se-nmulțesc Și tot nu s-arată cetatea din vise. Cetatea din vise departe e încă, Și vine și ziua cumplită când el, Rămas din toți singur, sub cer de oțel, Pe minte își simte o noapte adâncă... Când setea, când foamea, — grozave la fel, Pe piept, ori pe ... Cu pasuri ce-n fundul de zări o răpesc, Și albele ziduri, lucesc, — strălucesc! Ca gândul aleargă spre alba nălucă, Spre poamele de-aur