Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru E
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 2670 pentru E.
Ion Heliade Rădulescu - La Schiller
... viață moartă, precum ș-o moarte vie; Ci este și viața ce nu mai are moarte. Unii prefer pe una, și alții-și aleg alta. E tristă-a omenirii fatala, cruda soartă! Prin chinuri și privații, și lupte, și amaruri, Și deziluzii crude, pațiență-adamantină, Prin forță,-asalt eroic ... Al cerului imperiu și vera libertate. Mult suferiși, o, Schiller, și luptă avuși mare! Căci lungă e durerea, și fericirea scurtă! Și strâmtă și spinoasă e-a cerului cărare! Și greu, inert e corpul! greu dreptul la viață! Du sarcina, o, suflet, du corpul după tine, În sus, pe calea strâmtă, cu filii, cu consoarte; Te luptă cu ... i glorie, onoare — te-mpilă de ultragiu; Dă-i patrie, dă-i nume, că el te-expatriază; Dă-i adevăr, dreptate — calomnia ți-e parte. E orb și-i dai lumină? el vede câte n-ai; E mut și-l faci cu limbă? te mușcă ca vipera; Dă-i viitor, viață, că-ți ia el și trecutul; Realță-l pân' la ceruri ... Ș-a omului unire. Onoare la profet! Și repetiți în horuri, prin mii de miriade, Germania întreagă, America, Anglia; Răsune tot pământul oriunde ...
Ion Heliade Rădulescu - Mihaida
... planuri, al doilea Elie Ce pe un car de flăcări s-avântă către ceruri Să-nveste majestatea c-o frunte radioasă! Nu poate sta eroul, e drept la orologiu... E mult până la ziuă! ci poate napoiază! Și trece la fereastră să caute afară. O aură ușure îi mângâie-ncet fruntea Și părul îi răsfiră ... la cugete române. Pe loc el se îndreaptă, se crede față-n față Cu însăși providența, al cărei ochi l-ațintă, Prevăzător îi spune că e deschis asupră-i Și răsărit-a ziua . E ora rugăciunii; Eroul îngenunche și-nclină a sa frunte. În rugă totdauna tăcută-i era buza, Și inima sa numai se exprima fierbinte ... cauză îl face Târgoviștea să lase, Vezi în istorie viața eroului. Să vie toată noaptea? ș-atâta neastâmpăr A mă vedea îndată?... Mi-e foarte necesariu Cu el a mă-nțelege. Păstorul ce veghează Când turma e-n pericol, și prințul ce nu doarme Când îngenunche țara, din ochi își cunosc păsul, Nici unul nu e iudă... Se cere-aci unire, Bărbați a te încrede, făcuți a te-nțelege... Mult poate chiriarhul cu viața cuvioasă...
Ion Luca Caragiale - Conu Leonida față cu reacțiunea
... Parol... Par egzamplu, eu... EFIMIȚA: Pe lângă pensie ? LEONIDA: Vezi bine; pensia e bașca, o am după legea veche, e dreptul meu; mai ales când e republică, dreptul e sfânt: republica este garanțiunea tuturor drepturilor. EFIMIȚA ( cu toată aprobarea ): Așa da. LEONIDA: Și al treilea, că se face și lege de murături. EFIMIȚA: Cum ... se face mai curând republică, soro ? LEONIDA: Hei! te lasă reacționarii, domnule ? Firește, nu le vine lor la socoteală să nu mai plătească niminea bir! e aproape de mintea omului: de unde ar mai mânca ei lefurile cu lingura? EFIMIȚA: Așa e... da'... ( reflectând mai adânc ) un lucru nu-nțeleg eu. LEONIDA: Ce lucru? EFIMIȚA: Dacă n-o mai plăti niminea bir, soro, de unde or să ... strigăte mai distincte, și încă o dată ) EFIMIȚA ( se deșteaptă și se ridică-n pat, privind cu nedumerire către ușe și întrebând cu neastâmpăr ): Cine e? ( pauză ) Cine e? ( pauză; sare din pat, aleargă repede la ușă și o încearcă dacă e bine încuiată, asemenea la fereastră, și se-ntoarce mai puțin îngrijată să se așeze iar la loc, făcându-și o cruce ) Cine știe ce-oi ...
... ngreuiază; Adormind astfel cum șade, Fusul din mână îi cade; Doar prin somn mișcă piciorul, Ca să-și legene ficiorul. Focu-n vatră se potoale, E-o căldur-așa de moale Și sub candela smerită Ea adoarme zugrăvită; Iar cămașa stă să-i cadă De pe umeri de zăpadă, De pe ... Fruntea pe ei să ți-o culci. Adormise-așa frumos Cu-a ei mâni lăsate-n jos, Sub o candelă smerită Pare că e zugrăvită. Cum dormea cu ochiu-nchis, Ea visă un mândru vis: Un părete-a stat să cadă, Nu mai e defel zăpadă, Codrul tremură-nfrunzind, Izvoarele-ntinerind Și ea vede mândru tei Ce umbrește casa ei, Că-nflorea bătut de vânt Cu crengile la pământ ... Â Luminatelor stăpâne, Nicăieri nu-i copilaș Așa blând și drăgălaș, Nici în lume, nici în țară, Că-i frumos din cale-afară, Drag îmi e ca o minune, N-am cuvinte a o spune, Geaba caut și gândesc, Nu știu să le potrivesc. Nu-i dați daruri trecătoare ... și pe pământ. Pe copil se pleacă zâna, Peste el și-ntinde mâna: Numai tu vei mai avea Ce nu are nimenea, Că acum ți- ...
Paul Zarifopol - G. Ibrăileanu: Studii literare
... cercetate unul lângă altul: Tolstoi, Agârbiceanu, Dostoievski, Brătescu-Voinești, Proust, Marcel PrĂ©vost... Este obiectivitatea în plin, sau, cu un cuvânt mai potrivit în materie: e un amestec fericit de generozitate cu dreptate. Mie, cel puțin, îmi pare indispensabilă o generozitate nesecată, pentru a prepara un așa de substanțial ... oare, în necrologul asupra marelui critic, Anatole France a scris vorbele: îl navait pas lesprit literaire? Memoriul acesta introductiv al dlui I. nu e de citit, ci de studiat. În el e dezvoltat unul din cele mai fundamentale capitole din teoria artei literare; este în definitiv un magistral tratat de metodă. Împreună cu nota, atăt de completă ... a specializat în studierea unui scriitor: un Eminescu-Forscher în cea mai apuseană semnificare a cuvântului. Și filologic, și literar, dl I. e aici autoritate. În două foarte deosebite feluri se studiază versificația. Cel mai vechi și mai obișnuit constă în inventarierea curat fonetică a structurii ... mi-ar mai rămâne de spus despre Dicționarul numelor proprii mie, în a cărui sarcină cade editarea lui. Mă gândesc însă că mi-e comod și plăcut, în definitiv, să mă îndatorez la dl I.
Paul Zarifopol - Introduceri la ediția critică I.L. Caragiale, opere
... arta lui să fie în adevăr o artă veche. Unele părți din publicul românesc actual se grăbesc a o numi învechită. Această grabă e un simptom bun pentru caracterizarea acelui public. Pentru Caragiale ea probează, cred, numai că fondul și direcția satirei sale irită foarte rău, e deci încă foarte vie. E greu totuși a tăgădui că procedările lui artistice sunt adesea vechi, în înțelesul de: perimate. Socotesc că, printre oamenii astăzi în viață, sunt ... și Pătrășcanu. În afară de înrudirea ideologică la Caragiale, ca și la dl Negruzzi, micii-burghezi sunt văzuți cu optica boierească procedarea artistică, clasic tipizantă, e aceeași. Dar unde la vechiul și spiritualul junimist era notare diletantică, adesea rudimentară, e, la Caragiale, execuție artistică: de la schițele din Claponul apare caracterizarea intensă prin dialog, care dă povestirii relieful și iuțeala aceea unică. Pe Caragiale l ... la stângăcie poate, viziunea fantastică a poetului, cu splendidul ei pitoresc și mitologic, și cosmic, cu mișcarea măreț înceată a faptelor, e, poate, mai aproape de narațiunea pură decât scenele strânse sub accente scurte ale celorlalți doi. Cu toate deosebirile, povestitorul Creangă ...
Ion Luca Caragiale - O vizită la castelul %E2%80%9EIulia Hasdeu%E2%80%9D
... zidărie de coloarea marmorei trandafirii; pe dînsul se reazimă două scări de fier ușoare, cari suie la brîul interior al donjonului, unde de jur împrejur e o galerie metalică. În partea din spate a stîlpului, împotriva ușii de intrare, e o scară, care suie la celelalte două. In rînd cu galeria, deasupra stîlpului pe care se reazimă scările, este un pod susținut de ... mi-a arătat proprietatea fiicei sale, să-mi spuie multe, multe... * Felul său, mai bine zis, stilul ospitalității la castelul „lulia Hasdeu" e cu totul d303ebit: un amestec de grandseigneur, naiv, savant, patriarh bătrîn și tînăr artist. Atmosfera întreagă e plină de bunătate — bunătatea însăși, d-na Hasdeu — și plină de scîntei de spirit — spiritul însuși, d. Hasdeu, — plină de frumusețe ... frumoși, prin frumusețea supremă a părului alb. O așa ospitalitate e o mare favoare, o adevărată binefacere. Tot timpul dejunului, ilustrul meu amfitrion e un izvor nesecat de învățături adinei și de glume seînteietoare — o activitate de spirit în adevăr prodigioasă. Cercetări filologice și istorice, experiențe și comunicări ... ...
... de Paris. Fugânda vedere vi s-a împrăștia în o așa pestrețire, și veți socoti că Bucureștii serbează vreo mare întâmplare. Dar nu e nimică, aceasta e zilnica îndeletnicire a românilor, carii în toată seara viețuiesc la una din asemene primblări. Ce măreață uliță e Podu-Mogușoaei. Câte case de piatră cu două rânduri, acoperite cu fier sau cu draniță. Această uliță, prospectul Nevei de București, taie prin tot târgul ... teatrală, clubul și rădiul magaziilor de lipsca ticsite cu feluri de mărfuri: toate aceste pe un încungiur de trei mile. Dar ce viață, ce activitate e în București! Iată legănându-se merge un boier cu barba netedă, care însemnează mărita lui treaptă; preste albastrul antereu e încins cu brâu roșu, benișul e roșu și șlicul sur. Iată mișcânda lăcomie de bani, factorii evreiești. Iată țiganii pe jumătate goli și desculți. Iată moldoveanul ce și-a muls ... trăsuri nu pot trece alăturea. Și ce să căutați Dvoastră prin mahalale? Uitați-vă mai bine la Dâmbovița ce curge prin mijlocul Bucureștilor. Ea nu e lată nici adâncă, și apa-i are asemănare cu zoile, dar are și nisip de aur, și pentru dânsa ...
... cu atât mai mult în Siberia, încât sunt aici pe temeiul unei legi care nu are ființă... Dar, ce să zic! Nici partea mea nu e tocmai de lepădat, căci iată-mă cu puțină cheltuială preschimbat în jertfă politică... suferind lipsuri, bântuit de exil și de arbitrar, cine mă va putea ... mi mai aline urâtul, atunci cat pe fereastră și ochii mei se ațintesc pe o bisericuță umilită, care de două sute de ani, de când e înălțată, a văzut multe, și care și ieri și azi a stat la câte o înmormântare... ieri un unchiaș... azi un ... vorba, acolo-i și fapta... Peste trei zile însă, vizirul fu mazilit și altul veni în locul său. Ei! Spune-mi acuma, rogu-te, nu e mai bine să-și caute omul singur mângâierea?..." N-am de fel ce face; să mă primblu nu pot, căci prea e vremea rea... singurele-mi petreceri sunt de a trage tutun, de a mânca mult și mai cu seamă de a ... director, cu poruncă de la ministru către dânsul, mă roagă să-l împrumut cu bucata . Nu văd nici o greutate într-aceasta; știu că bucata ...
Ion Luca Caragiale - O scrisoare pierdută
... numai datoria; dar de! nouă copii și optzeci de lei pe lună: famelie mare, renumerație mică, după buget. TIPĂTESCU (zâmbind): Nu-i vorbă, după buget e mică, așa e... decât tu nu ești băiat prost; o mai cârpești, de ici, de colo; dacă nu curge, pică... Las' că știm noi! PRISTANDA: Știți! Cum să ... nenea Zaharia și pe Zoe să m-aștepte. Ei nu dejunează fără mine, și nenea Zaharia nu iese înainte de dejun. Și mai ales cum e Zoe nerăbdătoare... PRISTANDA: Ce-mi ordonați, coane Fănică? TIPĂTESCU: Să-mi afli ce scrisoare e aia și de cine e vorba. PRISTANDA: Ascult, coane Fănică. TIPĂTESCU: Dacă s-ar putea să punem mâna și pe firul ăsta, — nu doar că mi-e teamă de intrigile proaste ale lui Cațavencu, — dar n-ar fi rău să-l dezarmăm cu desăvârșire, ș-apoi să-l lucrăm pe onorabilul ... ZAHARIA TRAHANACHE, GHIȚĂ PRISTANDA, apoi TIPĂTESCU și ZOE TRAHANACHE (intră prin fund, fără să ia seama la Ghiță, care se ridică repede la intrare. Trahanache e mișcat) : A! ce coruptă soțietate!... Nu mai e moral, nu mai sunt prințipuri, nu mai ...
Ion Luca Caragiale - Cronici teatrale
... s-a dat la București Lucia, și de câte ori s-a dat Lucia la noi nu se mai poate număra: nu e cucoana de mahala, nu e ștrengar de uliță care să nu cunoască întreaga partițiepe de rost. Și apoi, unde mai pui flașnetele! flașnetele, flagelul capitalei tânărului nostru regat. Sâmbătă seara ... opta: „Fericiți cei fuduli de urechi, că aceia n-aud flașnetele!â€� Asta e partea grozavă a capodoperelor populare și ieftine! Mi-e rușine, dar trebuie să mărturisesc că pe mine multe capodopere de soiul Luciei, de care sunt infectate toate răspântiile și toate clavirele din mahalale, mă ... la vreo zece minute de încercare în plus peste vremea cerută de tempo obligato al partiturii. Dar nu face nimica, nu-mi pare rău: când e vorba de așa încercări naționale, fiecare e dator să se sacrifice — chiar Donizetti. În condițiile în care s-a deschis stagiunea aceasta, este aproape peste putință cuiva, după părerea ... franțuzește, după mai multe texte, cam în românește, o piesă-antichitate — cum ar zice elegantul Gionîn stilul lui tigheluit— și o operă bufă franțuzească... E ...