Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI CU SEAMA
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 414 pentru MAI CU SEAMA.
... părăsită! Atunci când dumneta ești tânără, nurlie, Și poți închinători avea încă o mie. CUCOANA ZAMFIRIȚA Vă mulțumesc de sfat, iar eu așa nu sunt; Mai bine să mă-ngrop de vie în mormânt! Pentru aceasta eu vă fac și rugăminte Să spuneți tiță-me acum, mai înainte: Că cu postelnicul eu nu mă pot uni. ZOIȚA (într-o parte) Un guralei așa din casă ne-a goni. CUCOANA MĂRIOARA Apoi la mine ... așa de răul lui s-au dus și de acasă. POSTELNICUL Apoi ascultă-mă, să-ți spun eu, jupâneasă; Așa obrăznicie de-acum să nu mai faci, Că te voi învăța cu gura să mă taci. ZOIȚA Asemene știință nici dumneata n-o ai. POSTELNICUL Pricini de supărări poftesc să nu-mi mai dai. Și cum de îndrăznești să-ți bați de mine joc? Atâta numai, zău, tu ai acum noroc, Că pe stăpâna ta eu foarte o ... au cei mulți a mea învățătură, Sau sunt asemene ca mine buni la gură?! De mine dascălul grecesc se tot mira: Nici altul mai isteț la dânsul nu era. Ținerea mea de minte și duhul ...
... mulți cârciumari, care știuseră cum să vie la întrunire. De la cele dintâi vorbe ale conului Tase, urletele ridicau acoperământul. În mijlocul tuturor, un sfrijit, cu mustața lungă de părea înnodată pe după urechi, își șuiera mereu cuvintele: Șuuș cu Tașe! Șuuș cu conul Taașe! Dar Năstrate ridica brațul: Tăcere, și gurile se închideau câteva clipe. Cu alte vorbe, cu alte întorsături, conul Tase ajunse tot acolo: tot ei, nimic ceilalți. Și iarăși simți de la o vreme că poate cuvânta așa un ceas, două ... întrebuința și pe dos dacă nu ți-e de ce-or zice alții. Se potrivi bine în redingotă: — Așadar, iubiții mei prieteni, un lucru mai am să vă spun, și anume: drept semn al buletinelor noastre de vot, drept semn al biruinței noastre am ales Steaua. Cu ea să țineți, cu steaua cea bună, care veghează mereu, strălucitoare, deasupra partidului nostru; cu Steaua să țineți, căci fiecare dintre noi, o știți, avem câte o stea, care ne adumbrește din înalt cu raza ei cea norocoasă; cu Steaua să țineți, căci atunci când dânsa apare, cerul rămâne senin, norii se duc. De steaua noastră să vă călăuziți, dar, fraților, cum magii s ... Puneți-le dar cruce și lăsați-i.
Dimitrie Anghel - Povestea celor necăjiți
... omul și abia ce putea să încropească după multe trude și necazuri câțiva bani, că o năpastă și da peste el, de-l lăsa și mai sărman ca mai înainte. Dar toate astea nu-i abăteau puterile, căci sădise, se vede, Dumnezeu într-însul viață de prisos ca să poată suferi mai bine. De la un timp și-a dat el cu gândul că poate locul unde i se nemerise să stea și să muncească e blăstămat. Și luându-și ce bruma îi mai rămăsese, se mută cu sărăcie cu tot aiurea. Dar nici acolo nu-i fu mai acătărei. În sfârșit, toate i se înturnau împotrivă, până ce la urma urmei se hotărî să-și încrucișeze mânile pe pept și să aștepte moartea ... o risipă de fiori albe căzu peste neagra lui sărăcie... Și atunci băgă de seamă că vremea se premenise afară și că lumea era frumoasă, mai mare dragul s-o privești. În grădină râdeau flori, prin dumbrăvi se îngânau cucii, grâele săltate înverzeau câmpurile, viile înveseleau colinele, în sfârșit, o bogăție ... ca pe o pernă albă înfățată de curând. Noroc însă că după atâtea năcazuri, după zilele trudite, Dumnezeu a lăsat și negrele nopți cu
Panait Istrati - Ciulinii Bărăganului
... cântând: Codițele fetelor, Cât codița iepelor! Ciulinii de care vorbesc aici apar de îndată ce se topește zăpada, sub forma unei ciuperci, un zbârciog. În mai puțin de o săptămână, dacă e cald, ei năpădesc pământul. Asta e tot ce Bărăganul poate să îndure pe spinarea lui. Mai îndură și turmele de oi, care sunt lacome de acest ciulin și îl pasc aprig. Dar cu cât îl pasc, cu-atât crește, se rotunjește mereu și ajunge să atingă dimensiunile unei damigene mari. Atunci oile nu-l mai pasc, îl lasă în pace, căci înțeapă groaznic. Știe să se apere, buruiana dracului! Ca și buruiana omenească: cu cât e mai netrebuincioasă, cu atât știe să se apere mai cu înverșunare. Dar ce siguranță avem noi despre ce e trebuincios sau netrebuincios pe pământ? Atât timp cât ialomițeanul se zbate, se încăpățânează să smulgă țelinei ... în pânza asta nesfârșită de apă crăpceanul, carasul, știuca mișunau în așa hal că până și pisicile se ghiftuiau pe malul bălților. Se pescuia, atunci, cu cazanul. Mană cerească, ce mai! Bărbați, femei și copii, goi până peste genunchi, cu traista după gât, se-mprăștiau în trăgători, înaintând cât mai ...
Ioan Slavici - Semitismul (1908)
... consumă în sbuciumare necurmată, și de aceea în lumea ariană singură stăpânirea de sine e socotită drept virtute și oamenii sunt stăpâniți de gândul, că cu cât trebuințele îți sunt mai puține și mai mici, cu atât ești mai ferit de nevoi, deci și mai capabil de fericire. Spiritul semitic a pătruns încetul cu încetul la toate popoarele, care au primit cultura dela asrieni ori dela fenicieni, și în secolul al șaselea înainte de Htistos, când elinii poenesc în ... de margini îi cuprinde pe atenienii însetați de plăcerile viețuirii. După felul de a vedeĂ al arienilor moartea e trecere spre o existență mai ferită de sbuciumări, și socotindu-se în ajunul morții, arienii să pregătesc desfăcându se de cele trupești pentru această mai binecuvântată existență ca Socrat, care, osândit la moarte, așteptĂ în liniște și stând de vorbă cu iubiții săi clipa, în care aveĂ să beie păharul de otravă. Atenienii, desbrăcați de firea ariană, s'au aruncat cu ochii inchiși în cel mai desgustător desfrâu: așa țineau ei să se bucure de puțina viață ce le mai
Alecu Russo - Contra latinizanților ardeleni
... Ț., limba organului, domnii ceilalți vorbeau limba "foaiei" pentru minte, animă etc. România a zis: limba scrisă a început la români cu reforma religioasă, și când limba se găsea formată și înfășurată cu limbile megieșilor slavoni. România , după Petru Maior, a zis: limba romană e de viță romană , iar nu latină , și este mai mult decât o greșeală a predica latinirea: este un anahronism; prelungit anahronismul este un pedantism ridicol, și predicătorii anahronismului se cheamă pedanți. România ... noastre chestii de persoane, de a face din aceste persoane fenomene naționale, când persoanele ne sunt prietene sau sunt tot dintr-un sat cu noi, este o slăbăciune cunoscută a coteriilor politice, științifice și literare. Dar tocmai pentru că Termenul "ideologii" este folosit aici cu sensul de idei fantastice, fără suport real. Toată românia a început deodată a fi o coterie, pedantismul s-a încuibat ... la bunuri și la folosuri - precum românii se despart în români ortodocși și români catolici, vor fi și români israeliți; și patria va câștiga fii mai mulți. Exclusia nu are simpatiile noastre, și am văzut, ...
... sunt încă Și-or fi în neamul românesc! Căci rupți sunt ca din tare stâncă Românii orișiunde cresc. E vița noastră făurită De doi bărbați cu brațe tari Și cu voința oțelită, Cu minți deștepte, inimi mari. Și unu-i Decebal cel harnic Iar celălalt Traian cel drept Ei, pentru vatra lor amarnic Au dat cu-atâția dușmani piept. Și din așa părinți de seamă În veci s-or naște luptători, Ce pentru patria lor mamă Vor sta ca vrednici următori, Au fost eroi, și-or să mai
Dimitrie Anghel - Mama (Anghel)
... A rămas ceva departe, o fășie de viață, care a trebuit să te urmărească atunci cînd m-ai născut pe mine, de nu mai am eu astîmpăr și nu mă pot împiedica să visez. Fără de preget, gîndul meu arde și mă chinuiește; apropierile cele mai ciudate se fac într-o clipă ; simțiri ce nu le pricep mă încearcă ; lucruri ce nu le-am bănuit îmi par firești și o sete ... cine să se întoarcă, mînele mele spre cine să-și întindă deznădejdea. Și tu erai duioasă, mamă... Puținele cărți ce au rămas de la tine, cu pagini însemnate pe margini, spun că ți-era drag să visezi, povestesc că te-au încîntat și pe tine vorbele sonore și ritmata cîntare a ... și mie, hărăzindu-mi putința de a mă înduioșa și de a-mi aduce aminte de toate. Aci însă am fost mai aproape de tine. Muezinul, ce iese în cerdacul minaretului cînd se face cerul violet spre seară, mi s-a părut firesc și cunoscut ... mi-au spus întotdeauna mai mult decît semnul crucei. Albele moschee m-au fermecat și m-au atras la pragul lor ; tristele și neîngrăditele cimitire, ...
Cincinat Pavelescu - Vulturul și vrabia
... Cincinat Pavelescu - Vulturul şi vrabia Vulturul și vrabia de Cincinat Pavelescu Cu ciocul tăios ca o sabie Din zbor un vultur a răpit, Pe stânca-i de granit, o vrabie. Ea umilită i-a ... destul de prost. Vulturul i-a răspuns: Așa-i! Însă nevoia te învață: Când n-ai ce vrei, mănânci ce ai! În comparație cu-o rață, Desigur, nu ești un deliciu, Mâncând un fel așa sărac Tu îți dai seama că eu fac Destul de mare sacrificiu! În maiestatea ... sătul... Și-acum te-nghit că-mi ești sub gheară. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La oameni, tot ca și la fiare, E lege dură ca o sabie: Pe cel mai
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ioan Vodă cel Cumplit
... a fi ascultat pe ilustrațiunile profesorale de la Berlin și de la Paris, fie-ne permis nouă a avea o mândrie mult mai modestă: noi am auzit pe Bălcescu. Mai întâi de toate, în curs de mai mulți ani îngropându-mă în biblioteci și arhive străine și naționale, strănsei în sudoarea feței grămezi de material, în legătură directă cu obiectul acestei cărticele. Apoi supusei indigesta proviziune la trei scalpeluri de artă: critică, perspectivă și colorit. Scopul criticii este de a dezmormânta adevărul ... mai este, spectatorul urmărește cu fiori cum se prevale una după alta majestoasele creațiuni ale stinsului geniu, pân'ce un funest întuneric înfășură tot orizontul. Mai rămâne o speranță: învierea morților! Atare fură principiele criticii și ale perspectivei noastre: judecați înșivă dacă am fost în stare sau, mai bine, dacă avui noroc de a le ținea credință. Încât privește coloritul, știu atâta, că inima simțea în adâncul său ceea ce scria ... Shakespeare, începe povestirea prin o lungă digresiune despre Adam și Eva. Suntem mai discreți: scriind istoria lu Ioan-vodă, ne mărginim a arunca ...
Antim Ivireanul - Învățătură la noemvrie 8, în zioa Săborului sfinților îngeri
... legați cu lanțuri grĂ©le pentru căci păcatul îi face robi diavolului. Aici vine micul acela netrĂ©bnicul preot și cu un cuvânt al lui, cu un: Ertate să-ț fie păcatele, face la sufletele păcătoșilor mai slăvite lucruri decât acĂ©lia ce aț auzit mai sus; dezleagă legăturile păcatelor, vindecă ranele, îi curățĂ©ște de tina păcatului, îi mântuiaște din mâinile diavolului, îi prietenĂ©ște cu Dumnezeu, îi face de petrec cu îngerii. Acuma dară și acest mic, cum vă să pare? Socotiț să aibă pre pământ pre altul mai tare decât el? Dară ce zic: pre pământ, nici în ceriu, afară din Dumnezeu, nu are micul acesta asĂ©menea lui în putĂ©re. Și ... pe preoții noștrii carii în toate zilele aduc, nu închipuirile, ci adevărul, nu umbrele, ci acelaș trup și sânge a mântuitoriului nostru, Dumnezeu. Cu cât mai vârtos decât Melhisedec iaste acesta asĂ©mene cu fiiul lui Dumnezeu? Cu adevărat, nu poate afla mintea gânduri, nici limba cuvinte, pentru ca să vădească măririle acestor mici. Și cu