Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SARI PE LOC
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 375 pentru SARI PE LOC.
Grigore Alexandrescu - Ucigașul fără voie
... am lăsat, Și simt chinuire atât mai amară, Cu cât a mea soartă eu n-am meritat. O noapte fatală! o noapte cumplită! Pe patu-mi de trudă dormeam obosit: Era despre ziuă: soția-mi iubită Ședea lângă mine... un vis, vis cumplit! Văzui: în bătrâne păduri depărtate Părea ... pustiuri abia luminând. Apoi deodată în nori se ascunse, Și lipsa ei dete cumplitul semnal: În spasma nespusă ce-atunci mă pătrunse, Văzui trecând moartea pe palidu-i cal. Schelet de-altă lume, cu forme cumplite, Rânjind, către mine privea neclintit: În mâna-i uscată, în unghi ascuțite Ținea o femeie ... groază atunci deșteptat. Soția-mi lipsită de-a vieții suflare Zăcea... capu-i tânăr era sfărâmat! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De-atunci zile multe și nopți osândite Pe fruntea-mi trecură! eu nici am simțit A lor osebire; vedenii cumplite Și țipătu-acela în veci m-a-nsoțit. Răsună ...
George Coșbuc - Jertfele împăcării
... numai; cu ochii tăi frumoși Tu vreai să-mbeți, copilă, bărbații-ntunecoși Cu plete lungi pe umeri, cu bărbi ce te-nspăimântă Puternici ca mânia pe care ei o cântă Cu glasuri răgușite, când pleacă la război! De ce zâmbești ? Aruncă cununile de foi Și pune diademă pe fruntea ta senină ! Ce-ți. pasă dac-ai noștri la alte legi se-nchină ! O, de-ai vedea tu Roma cu turnurile ei, Cu lume ... peste piept Cu brațele-amândouă. — „lubite, nu te teme, Te apără Hiltruna !" Și strâns de fată gerne Puternicul, s-azvârle, căci e ținut pe loc Și mâinile-i sunt prinse de fată. — „Ai noroc Să mori la mine-n brațe ! Vezi, fruntea-mi e senină, Ce-ți pasă ... n număr, puterea oștitoare A Romei în clipita dintâi a atacat, Și ea mergea-nainte ; izbit-apoi a stat, Pe loc strângându-și șirul. În urmă șovăiește, Se apără, se-ndeasă, dar fierul o rărește, Și-n zid, format din piepturi, puterea-și face porți, Încet ... plini de rane, Se târâie pe ...
Emil Gârleanu - Sărăcuțul! ...
... apoi a pornit-o, tehui, peste câmp, curți și livezi, luând cu el tot ce găsea mai ușor în cale. Și dacă de pe jos fura flori, pene și hârtii, de pe-o ramură luă un cărăbuș, un cărăbuș mititel, castaniu, cu aripile fragede, cu ochișorii ca două neghinițe. Cărăbuș de primăvară. Când l-a luat ... parcă să nu calce cărăbușul când îl ajunse, și acesta, bietul, răsuflă: „Bine c-am avut noroc!â€� Dar deodată, de după un gard, sări, mare, cu coada rotundă cât soarele la răsărit, un păun. Pasărea se legănă o clipă, apoi își strânse coada și zbură în drum. „De ... văzu de drum. Cărăbușului nu-i venea să-și credă ochilor că mai e în viață. Dar uite: colo e drumul, sub el — hârtia, pe dreapta — gardul, — trăiește. Ia să zboare acuma, cât putea mai repede, de-acolo, pe vreo creangă de copac. Să-și încerce aripile. Și le desfăcu. În clipa aceea un pui de sturz, mai mărișor ceva decât o nucă, zbură ... sturzul se lăsă lângă bucățica de hârtie, deschise pliscul, apucă, cu lăcomie, cărăbușul și: hap! hap! mai să se înece, îl înghiți. Sărăcuțul cărăbuș! De ...
Vasile Alecsandri - Chirița în provincie
... hop, La galop, Când sunt armazoana; Hop, hop, hop, La galop, Ieu lumea de goană. Ce plăcere de-a fugi în fuga mare Pe-un cal sprinten, ușurel ca un ogar. Câteodată alivanta pe spinare... Dar ce-mi pasă... dacă-i moda, n-am habar. Hop, hop, hop, La galop Etc., etc., etc. Ș-apoi trebuie să știi, cumnățică ... vezi, acu, care de care are pretenții să intre în slujbă... sub cuvânt că i-o fost frică la “ 48?... Helbet! dacă-i pe-aceea... apoi și noi avem temeiuri... Adă-ți aminte ce groază-l apucase pe Bârzoi... că striga și pin somn c-o venit zavera... SAFTA: Așa... așa... CHIRIȚA: I!... când să-l văd deodată intrând pe poartă cu doi jăndari... știi?... i-aș sări în cap. SAFTA: D-apoi eu?... CHIRIȚA: Mai tras-ai în cărți, cumnățico? SAFTA: Tras, soro... că alta nu fac toată ziua... CHIRIȚA: Și ce ... cu țigările... SAFTA: Mă mir ce gust poți găsi să pufuiești din gură ca un neamț? CHIRIȚA: Ce gust? Toată lumea azi fumează, Scoate fum pe nas, pe ...
Nicolae Gane - Agatocle Leuștean
... umbla să vinzi castraveți la grădinar! Cu toate acestea, n-a fost om mai naiv, mai lesne-ncrezător și mai ușor de tras pe sfoară ca el. De câte ori nu l-am făcut de zi întăi april să alerge după cai verzi pe pereți, spunându-i minciuni care umblau în picioare; de câte ori el, marele cunoscător de tutunuri, după cum se lăuda, n-a fumat ... Iubesc!... Te rog, nu mă lăsa!... Vino cu mine!... voi să mă primblu puțin, să mă răsuflu. — Bucuros, frate!... Mai e vorbă!... Amândoi ieșirăm pe stradă. El opri o birjă, mă pofti din a dreapta ca pe un musafir și porunci viziteului să iasă peste barieră la câmp. Era tocmai vreme de primăvară, când toate-s pornite spre dragoste. Dar, lucru deșanțat ... văzut ce vesel era la masă, cum i se dezlega limba după un pahar de Cotnar. Avea un talent nespus de a imita pe unii și pe alții, mai ales pe un camarad al nostru din vremea acea, Gavril Bărgăoanu, cam prostatic din fire și care vorbea lătăreț. Îi ziceam prin prescurtate Gavril Bărgă. Luasem, noi ...
... Gheorghe Asachi - Caminul Caminul de Gheorghe Asachi Fabulă Pe când frigul domnea-afară, Vizitele merg și vin, Toată ziua, pănă-n sară, Focu-ardea în un cămin, [1] Dar salonul fiind mare, Era încă ... adună. Șoptituri, străine zise De la ii deș-auzise, De-nteres au de amor, Și de intrigi multe ori, El, discret [2] , da vorbei drum Pe-unde ieșea al său fum. Înmândrit caminul dar De-așa post de secretar, Și căldura, har străin, Socotind spirt de camin, Cu dispreț el tot ... Peste scauni, canape, Ca pojâjie de casă În ungherul ei rămasă. Dar a lui orbire ține Pănă primăvara vine. Cald fiind în orice loc, Nu se face-n camin foc; La ferestrile deschise Oaspeții se-ndesuise, Și caminu-acum răcit Se văzură părăsit. Atunci, târziu, înțălege Cele ce favorul ...
Mihail Kogălniceanu - Bătălia de la Războieni și pricinile ei, 26 iulie 1476
... leși, trimiși într-ajutor de către Cazimir, riga Poloniei, și cinci mii săcui trimiși asemene de către Mătieș Corvinul, stăpânitorul Ungariei. La 17 ghenarie 1475, pe apa Racovățului, se dădu o bătălie insemnată. "Ștefan le-au ieșit (turcilor), zice Ureche vornicul, înainte, din sus de Vaslui, la Podul Înalt; pe care i-au biruit Ștefan vodă nu așa cu vitejia cum cu meșterșugul, că întâi au fost învățat de au fost pârjolit iarba peste tot ... toate bisericile pe Apărătorul Creștinătății , nume ce Ștefan își câștigase prin neobosita lui sabie. Mătieș Corvinul, în luna lui april 1475, trimise către domnul Moldaviei pe Gaspar de Hatvan, episcop de Stulwaisemburg, poftindu-l ca să urmeze un război început sub auspicii așa de fericite. Ștefan era silit să-l urmeze ... cel Bun fu cel întâi domn care se uni cu genovezii într-un țel comercial. Moldovenii, care din vremile cele vechi se îndeletniceau cu navigația pe râurile plutitoare ale Principatului, pe Dunărea, pe Nistru, privind bunătatea țărmurilor ce aveau pe Marea Neagră, începură a dura corăbii, dintâi pentru siguranța porturilor, pe ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Hagi-Tudose
... pași lungi și semeți, îți ies înainte, îți caută prilej de vorbă, toți cu aceleași cuvinte, cu aceeași tărăgănire de glas și cu capul dat pe spate: - Ei, flăcăule, de pe unde?... Ce vânturi?... Pe la noi... ai?... Și de ce?... Ce zici de biserica noastră?... Nu, mă rog, ce crezi d-ta, că n-o să-ți tăiem capul ... să spui ceva de sfinții uscați și drepți - unii cu sulițe, alții cu paloșe, unii călări, alții pe jos și cu mânele așa de încrucișate pe piept, că palmele le ies afară din trup - pe loc bătrânii își ridică pulpanele giubelelor în cingătoarea de plisă roșie și-ți suflă cuvântul din vârful limbii: - Ei, puișorule, mai sunt zugravi, grozavi de tot ... Atât"... "Scump, scump. Vremuri grele!" Și pleacă... Se duce la pastramagiul din colț. "Ia să vedem, vericule, cum ți-e marfa, că nu mai dau pe la cutare"... Ia o feliuță, îi face de petrecanie. "Cum o dați?" "Pe parale și atât." "Aș, v-ați scumpit de tot! S-au dus vremurile alea... Vremuri grele!" Și pleacă. Îi e sete. Intră într-o bragagirie ... ...
Vasile Alecsandri - Istoria unui galben
... cuprins de o femeiască curiozitate și, fără dar a pierde vreme, m-am lungit într-un jilț elastic, am așezat cutioara lângă mine pe masă și, cu țigareta aprinsă, m-am pus pe ascultat. Razele lunii, precum am zis, se jucau pe covorul din odaie, zugrăvind felurimi de figuri, și unele, lunecând pe cristalul călimărilor, tremurau chiar deasupra galbenului și a paralei, la care mă uitam cu ochii țintiți. Aceste două monede se aflau atunci în ... adevărat, sărmane, ești galben, dar de gălbenarea morții. GALBENUL: Ian ascultă, cadână bătrână, nu te juca cu cuvintele, că, deși sunt acum în trei colțuri, pe loc înfig unul în tine. PARAUA (cu dispreț și cu un aer de mărire) : Eu am trecut prin degetele ienicerilor și nu mi-a fost ... sfială. ( Suspinând ): Unde-i, unde-i frumosul și nobilul olandez cu care m-am iubit atât de fierbinte la anul 1820 în buzunarul căpitanului Costiță, pe când acest vestit corăbier călătorea pe Marea Neagră!... Unde-i acum să te facă una cu cutia în care ne găsim și să mă răzbune de obrăzniciile tale. GALBENUL (uimit de ... ...
Mihai Eminescu - La aniversară
... de tinerețea sa — și fiecare a avut una — de acele hotărâri de a fi serioși în amor, că-i pe viață, acea defensiune în paragrafe a copilei, ca să nu-i zică pe nume, să n-o tutuiască — să n-o sărute. Celelalte calea-vale, dar o guriță? cât lumea. Așa erau și ei. De vorbit despre ... fața ei albă ca laptele cu obrajii roși și părul ei blond, foarte blond, care înconjura cu lux și finețe o față plină și râzătoare. Pe când el perora o temă de astronomie — indiferentă atât lui cât și ei — adică pe când se necăjeau unul pe altul, ea se uita la el fără să-l asculte; i-ar fi sărit în gât, l-ar fi sărutat de o mie de ori ... băgat de seamă: — Tu , Ermil, — și speriată de ceea ce spusese, nu mai zise nimic. Fața ei era roșie de rușine. El stătu pe loc, îi strânse mâna și zise încet: — Mai zi o dată. — Nu. — Nu? Mă supăr... s-o știi. — Tu. .. repetă ea încet ...
... Floare din grădină! Ghelai tu cu mine [3] Că te-oi purta bine; Bine te-oi purta Și ți-oi cumpăra Rochiță cu zale Lăsată pe șale, Rochiță în bolduri Lăsată pe șolduri. Și paftale mari De mărgăritari, Și paftale mici Tot de irmilici." [4] Chira tot râdea Și îi răspundea: ,,Alei, Arăpilă, Alei! măi Buzilă! Unde ... Că s-a-mpreunat Corbi cu turturele, Șerpi cu floricele, Urși cu căprioare Și nouri cu soare?" Iară cel arap, Cu solzi mari pe cap, Cât o auzea Se și repezea, În brațe-o lua, În caic intra Și se depărta, Către Sulina. Iar frații Chirei, Hoții Brăilei, Șerpii ... ntorceau Și Chirei ziceau: ,,Soră ticăloasă! Soră păcătoasă! Spune la tustrei Care moarte vrei? Moarte luminată Ori întunecată?" ,,Frățiorii mei! Vă jur la tustrei, Jur pe Dumnezeu, Pe Sufletul meu! Că-s nevinovată Ca apa curată. Ah! drăguții mei, Nu-mi fiți dușmănei, Nu vă-ntunecați Nu vă încruntați, Că-s o biată ... nevinovată!" Iar frații Chirei, Hoții Brăilei, Șerpii Dunărei, Acasă-o duceau, Apoi ce făceau? O legau de-un par, De-un par de stejar Și pe