Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE CÂND
Rezultatele 1811 - 1820 din aproximativ 2262 pentru PE CÂND.
Constantin Stamati - Gâștele (Stamati)
... ca să ia preț mare. Apoi noi știm foarte bine că interes unde-avem, Acolo nu numai gâște, dar nici oameni nu cruțăm... Și dar pe țăran nu învinovățesc. Gâștele însă altfel aceasta înțelegea, Căci întâlnind pe drum ele un călător ce trecea, Pe țăran așa pârăsc: „Unde s-au văzut în lume gâște mai nefericite, Și de un țăran ca acesta mai osândite, Gonindu-ne cu prăjina ... nu știe el, țăranul, că-i dator să ne cinstească, Căci neamul nostru se trage din cârdul acel slăvit Ce Roma odinioară au mântuit. Ah! când ar putea el să citească În istorii și să vadă romanii vechi cât serba Acele gâște proslăvite și câte serbări le da!â€� Atunci le ... către strămoșii voștri, Însă vreau să știu: voi ce-ați făcut?â€� „Noi nimică, dar strămoșii n-au făcut destulă treabă?â€� „Lăsați pe strămoși în pace, de dânșii nime nu-ntreabă, Căci ei după a lor fapte și plată și-au primit Iar voi, iubitelor mele ... perini moi, trufașe de dormit, Și nu vă mai lăudați cu strămoșii răposați, Dacă voi nimică nu însemnați.â€� S-ar putea fabul-aceasta mai
Ivan Andreievici Krâlov - Gâștele (Stamati)
... ca să ia preț mare. Apoi noi știm foarte bine că interes unde-avem, Acolo nu numai gâște, dar nici oameni nu cruțăm... Și dar pe țăran nu învinovățesc. Gâștele însă altfel aceasta înțelegea, Căci întâlnind pe drum ele un călător ce trecea, Pe țăran așa pârăsc: „Unde s-au văzut în lume gâște mai nefericite, Și de un țăran ca acesta mai osândite, Gonindu-ne cu prăjina ... nu știe el, țăranul, că-i dator să ne cinstească, Căci neamul nostru se trage din cârdul acel slăvit Ce Roma odinioară au mântuit. Ah! când ar putea el să citească În istorii și să vadă romanii vechi cât serba Acele gâște proslăvite și câte serbări le da!â€� Atunci le ... către strămoșii voștri, Însă vreau să știu: voi ce-ați făcut?â€� „Noi nimică, dar strămoșii n-au făcut destulă treabă?â€� „Lăsați pe strămoși în pace, de dânșii nime nu-ntreabă, Căci ei după a lor fapte și plată și-au primit Iar voi, iubitelor mele ... perini moi, trufașe de dormit, Și nu vă mai lăudați cu strămoșii răposați, Dacă voi nimică nu însemnați.â€� S-ar putea fabul-aceasta mai
Grigore Alexandrescu - Frumoasă e natura
... murmur melodios: Și roua și zefirul, și floarea și verdeața, Dar lumea nimic n-are ca tine de frumos. A mea inimă, suflet pe pasurile-ți zbor, Și vântul îți șoptește misterul de amor. Sunt dulci ale prunciei dorite suvenire Și visuri fericite, iluzii îngerești, Dar nu e nimic ... vrea a le uita. Nimic nu cer vieții, mărire, nici putere, Nimic nu mă mângâie decât iubirea ta. A mea inimă, suflet pe
Ion Luca Caragiale - Gazometru
... zice madam Ionescu. Da d. Nae zice: - Zăduf regal, domnule! și nu știu cum se-ntoarce spre răsărit și: Ia uitați-vă - zice - colo vizavi! Pe Piscul Câinelui se arată în potriva soarelui, care se apleacă înspre Caraimanul, un noruleț alb. - Ce? adică?... întreabă d. Iancu. - Aș! zice madam Niculescu. - Acu ... o gogoașă uriașă în vasta tigaie a firmamentului încinsă de flacăra colosală a lui Phoebus. Gogoașa a acoperit, de când au văzut-o, tot Piscul Câinelui, prea strâmt pentru pornirea ei de umflare, și acum se revarsă grozavă peste Valea Rea. Deodată, o detunătură titanică ... apucăm trenul întâi! Leoarcă până la piele, cu toate umbreluțele, madam Ionescu și madam Niculescu cobor cât pot mai iute, drăcuind ploaia, și foarte necăjite pe d. Nae și pe d. Iancu, fincă nu vin mai degrab' și râd mereu ca nebunii, parcă e de râs. Ba încă d. Nae le mai și tachinează - mereu ... E potop... D. Iancu zice: - Strașnică ploaie, d- le! - Teribelă! zice madam Ionescu. - Ploaie regală, d-le! zice d. Nae. La un moment, cocoanele alunecă pe clisa șoselii și cad pe
Mateiu Caragiale - Noapte roșie
... nălucă, prin vifor, prin noroi El fuge-nvins și bezna pădurilor l-înghite; Nu simte cum în valuri, din rănile cumplite, Îi curge mândrul sânge pe platoșă șiroi. Dar gându-i vajnic zboară sălbatic înapoi, Și când își amintește cum, de păgâni răpite, Plăpândele domnițe în lanțuri zac robite, Și cum tăiați pieriră coconii amândoi, Pe-un mal de râpă calul și-oprește deodată, Privește plin de turbă spre zarea-nflăcărată, Și alba barbă-și smulge și blestemă hain, Și-amenințând ...
Dimitrie Bolintineanu - La Ștefan Golescu
... La Ștefan Golescu de Dimitrie Bolintineanu S-a găsit și pentru tine Hulitori, cu un cuvânt! Pentru ei nimica bine Nu mai este pe pământ! Fruntea ta cea fără pată Turbură pe hulitori. Cobea nopții-i mai turbată Când
... â†� 17:23 17:45 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 18:00 →→ bărbile plecându-și firmiturile până la pământul crăpat gurile pierdute când valentin ef bate palmele pe obrazul unei iubiri neconsumate și tu bogdane - o pe holul tău îngust în așteptarea zborului halal oameni buni poezia e moartă cheful în toi și nimeni nu mai trece dincolo de cuvinte numai tu ...
Gheorghe Asachi - Iarna (Asachi)
... Gheorghe Asachi - Iarna (Asachi) Iarna de Gheorghe Asachi Pictori plini de sumeție, Ce-aratați pe-a iernei zână Sub figura d-o bătrână, Tremurați de-a ei mânie! De-nsuși Ercules, mai tare, Prin ea râul ... ospețe-i dătătoare Ș-alinează-a vieței haos; Timpuri alte-s de sudoare, Iarna-i timpul de repaos. Ea din Olimp ni adună Pe-Amor, Bahus și pre Gioc, Și când viforile sună, Ii ni-aprind în inimi foc Că în van a verei doamna De spici și de flori să-ncinge, Ni surâde ...
... Mihai Eminescu - Albumul Albumul de Mihai Eminescu Albumul? Bal mascat cu lume multă, În care toți pe sus își poartă nasul, Disimulându-și mutra, gândul, glasul... Cu toți vorbesc și nimeni nu ascultă. Și eu intrai. Mă vezi rărindu-mi pasul. Un ...
Vasile Alecsandri - Șapte fete
... Vasile Alecsandri - Şapte fete Pe mine ce m-a mâncat? Șapte fete dintr-un sat Ș-o nevastă cu bărbat; Iar nevasta dracului Mă spuse bărbatului, Mă făcu ... au fost mândrele mele; Și cât m-am iubit cu ele Le-am dat salbe și inele; Dar cea puică de nevastă Da cu spuză pe fereastră, Da cu spuză să mă ardă Când treceam ca să mă vadă. Ce-a fost verde s-a uscat, Ce-a-nflorit s-a scuturat ...
Alecu Donici - Calul și măgarul
... Alecu Donici - Calul şi măgarul Calul și măgarul de Alecu Donici Păstorul unor oi, pe lângă turma sa Avea un cal și un măgar. Din întâmplare el găsește o harșa, Cusută tot în fir și în mărgăritar. Harșaua, precum știu ... merg călare, Se cade calului spre înfrumusețare. Păstorul însă-au socotit Că calul e destul de fire-mpodobit Și au găsit cu cale, Stăpân fiind pe ale sale, Să puie pe măgar harșaua delicată. Dar au ieșit în faptă Că prostul de măgar, nesocotind ce poartă Și nedeprins a fi-mbrăcat, Cu scumpa lui ... Din fabulă e lămurit, Cum că păstorul au greșit, Iar el o da la întâmplare. Eu însă socotesc: că calul, deși are Nărav de tăvălit când este asudat, Dar nu se bagă-n glod, și cum s-au ridicat Îndată de pe