Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SA NU
Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 922 pentru CA SA NU.
Constantin Stamati-Ciurea - Sofia Karpov
... tot crește. — Vom împrumuta la vreun megieș vreo câteva vreascuri, iară mâine mă voi duce din nou la guvernorul orașului, să-i cer încuviințarea ca să iau lemne de foc din depozitul pentru văÂduvele invalizilor. — Cum? vrasăzică, guvernorul astăzi nu te-a primit? întrebă fiica cu mirare. — Nu! Nu m-a primit, copilă dragă, nu! răspunse bătrâna sorÂbind ceaiul. Acești puternici ai împărăției sunt mai inaccesibili și mai mândri decât însuși țarul. Dumnezeule! ei primesc numai pe boieri și ... o caretă ce trase la scară, s-a suit în palat. Atunci ușierul, ieșind pe peron, ne-a vestit că Excelența sa nu mai primește pe nime. Iată dar povestea întreagă a zadarÂnicei mele alergări, din cauza căreia, scumpa mea Sofi, puteai să rămâi desăvârșit ... sculat de pe scaun roșindu-se și mai tare și ochii ei mari și frumoși scânteiau. — De spete afară? strigă ea... Apoi voi ieși ca să mă întorc iarăși și iarăși... — Liniștește-te, fiica mea, poate că așa nu se va întâmpla, dar orișicum, nu ...
Constantin Stamati - Vulturul și paingănul
... cale de ai găsit, mie debilă zidire, Să-mi dai putere să zbor acolo unde gândesc Și pe toți să covârșesc, Și să mă învrednicesc, Ca să pot privi sub mine frumusețea lumii toată...â€� Și iată de pe o creangă un paingăn îi răspunde: „Tu ești fălos peste samă ... decât tine nu sunt nici de un grăunte.â€� Vulturul ia sama bine și vede adevărat, Deasupra sa un paingăn ce mreaja și-au rășchirat, Ca când vrea perdea să țese între vultur ș-între soare, Deci vulturul îl întreabă: “Acolo cum te-ai suit, Când nici o pasăre alta ... Și fiind ascuns sub coadă-ți însuți aici m-ai adus, Unde acum făr’ de tine pot să trăiesc minunat, Și-naintea mea de-acum nu te făli altădată...â€� Atunci eu nu știu de unde se porni vifor deodată, Care suflă pe paingăn cu a sa mreajă întinsă, Prăvălindu-l jos de râpă, de unde el se suise. Eu nu știu dumilorvoastre, însă mie mi se pare, Că cu acest paingăn au asemănare Toți acei ce nu au minte și ...
Ivan Andreievici Krâlov - Vulturul și paingănul
... cale de ai găsit, mie debilă zidire, Să-mi dai putere să zbor acolo unde gândesc Și pe toți să covârșesc, Și să mă învrednicesc, Ca să pot privi sub mine frumusețea lumii toată...â€� Și iată de pe o creangă un paingăn îi răspunde: „Tu ești fălos peste samă ... decât tine nu sunt nici de un grăunte.â€� Vulturul ia sama bine și vede adevărat, Deasupra sa un paingăn ce mreaja și-au rășchirat, Ca când vrea perdea să țese între vultur ș-între soare, Deci vulturul îl întreabă: “Acolo cum te-ai suit, Când nici o pasăre alta ... Și fiind ascuns sub coadă-ți însuți aici m-ai adus, Unde acum făr’ de tine pot să trăiesc minunat, Și-naintea mea de-acum nu te făli altădată...â€� Atunci eu nu știu de unde se porni vifor deodată, Care suflă pe paingăn cu a sa mreajă întinsă, Prăvălindu-l jos de râpă, de unde el se suise. Eu nu știu dumilorvoastre, însă mie mi se pare, Că cu acest paingăn au asemănare Toți acei ce nu au minte și ...
Gheorghe Asachi - Giudecată nouă a lui Paris
... au voit, De aceea s-au sfădit Iuno, Venus și Atina. Pentru asta, la un munte, care Ida se numea, Unde Paris, păstor tânăr, turma sa de oi păștea, Au venit pe-ascuns tustrele, Ca să giudece pre ele Și la mai mândră femeie Dorit pomul ca să deie. Deci l-acela păstorel, Tânăr, blând și frumușel, Toate zânele jaluze Se ruga prin ochi și buze. Una minte-i giuruia, Alta averi ... I-au zis: Te voi înzestra Cu înaltă-nvățătură, De soț dacă mi-i lua! Abie-au zis, ș-a doua zână, Chiar ca Vinera frumoasă, Au intrat de grații plină, Și sub genele umbroase Două stele-i scânteia. Mult nu cred c-a fi zis ea, Că triumful unei fete E d-agiuns ea să s-arete. În asemene minut Cel mai drept ... ar fi pierdut. Chiar ș-al nostru matador, Pe când sta ca fermecat, Zân-a treia au intrat. Era asta grăsulie, De ani nu pre timpurie, Era-n rochie strălucită, Dar la față cam urâtă, Și în spate, ascuns de vel, Firea-i dădu un muncel. Mare nas, cam ...
Nicolae Filimon - Rașela și Ristori
... că pleacă în Italia și că, înturnîndu-se la Viena, desigur își va împlini promisiunea. Ea se duse la Trieste și d-acolo la Veneția, ca să învețe minte pe proștii de dogi a nu mai arunca inele de briliant în sînul mării, ci să le dea primelor done tragice. Ce va fi făcut acolo, nu știu, tot ceea ce știu însă și mă interesează a ști este că ea plecă din Viena și luă cu dînsa și beneficiul ... Rașela nu venea cu dînsele. Ieșii din colibă și o luai la picior pe marginea Danubiului, netezindu-mi perii capului cu pieptene de aur, întocmai ca nimfa Rinului, și strigînd neîncetat: „Rașelo, Rașelo!“ Însă toate în darn, căci nu văzui nici pe Rașela, nici beneficiul săracilor. Și acum nu mi-am pierdut speranța; o urmăresc întocmai cum urmărea umbra regelui Duncan pe Macbeth și o rog neîncetat în favoarea săracilor noștri. Dar otărîtu-s ... întrebați, nu zic nici da, nici nu; ei răspund totdauna printr-un surîs, și dintr-acel surîs, întrebătorul poate prea lesne să găsească răspunsul, întocmai ca
... ațintiți la Sanda, se repede în sus. Pentru o fată care urzește pânză de-a lungul gardului, un câine flocan, mai ales când nu vine, ci se repede, totdeauna este o ivire mai mult decât supărăcioasă. Sanda țipă, apoi rămase încremenită de spaimă, cu fața albă ca fagurele și cu ochii ațintiți la câine. Ca o șopârlă însă, cu labele întinse, colbăind cu coada și scheunând, se târâie câinele până în apropierea ei. Acolo apoi rămase turtit la pământ, privind ... l vadă. Scormon se ridică cu labele pe umerii ei. — Scormon! strigă ea înduioșată, apoi îi cuprinse capul și îl sărută, privind speriată împrejur, ca să vadă dacă nu o va fi zărit cineva. După aceea se ridică repede, intră în curte, în casă și ieși cu o bucată de mălai proaspăt. — Scormon ... cu putință ca el să nu fi murit. Câinele poate urla și numai de dor să vadă pe stăpânul său. Văzând însă că și mamă-sa își șterge lacrimile, ea o urmă în casă, fără să-i vină a zice vrun cuvânt. Ceva mai târziu, Sanda iarăși măsura lungimea ...
Anton Pann - De cînd ploaia cu cîrnații
... Aici iară o astrunc, Zicînd barbatul muierii: - Să taci, nevastă, cît poți, Că de vor afla boierii, Ni-i ia îndată pe toți. Ea fiind ca într-o parte, Fără de creieri în cap, Că tot așa seci au parte, Alți mai cu minte nu sap, Să tacă mijloc nu fuse, Taina inima-i rodea, Ș-apucînd, sori-sei spuse Că ea o tăcea gîndea. Soru-sa și ea îndată La bărbatul său a spus, Și el, fără judecată, De frate-său n-au ascuns. Frăte-său la altul iară ... tăgăduiești? Omul zicînd îi răspunse: - Coconule, să trăiești, Muierea mea e nebună Și rău cu ea te-nțelegi, Că măcar o vorbă bună Vrodată ei nu-i alegi. Ea noaptea orce visează Ziua spune c-a văzut, Și face pe am să crează La ce nu e de crezut. Fiind ea aci afară, Fără să aibă habar, De față-n grab-o chemară Ca să o întrebe iar. Dragă ! i-a zis, nu te teme, Tu nu încapi în nevoi, Numai spune în ce vreme Ați găsit acești bani voi? Ea gîndindu-se în sine Îi dete răspuns zicînd: Nu ...
Vasile Alecsandri - Însura-m-aș
... Vasile Alecsandri - Însura-m-aş Însura-m-aș, însura, Nu știu soacra ce mi-a da? Coșarca cu fusele, Costrețul cu mâțele? Însura-m-aș, însura, Nu știu ce fată-aș lua Să fie de om bogat, Rău mi-e teamă de-un păcat! Ea mi-a cere lumea toată ... seama vă dați: pe la noi ce căutați?" Vornicul se închină și zice: ,,Noi cum umblăm și ce căutăm, seama bine ne dăm, frica nimănui nu purtăm. De unde venim știm, și unde mergem cunoaștem, că noi suntem soli împărătești, oameni buni, dumnezeiești, și avem poruncă împărătească, nimeni să nu ne oprească. Deci dvoastră sunteți rugați bine să ne ascultați, când vom cuvânta și seama ne-om da. Al nostru tânăr împărat de cu seară ... pe urmă-i să se ducă și răspuns apoi s-aducă? Atunci noi ne-am ales și pe loc am purces din urmă în urmă, ca păstorul după turmă. Și venind noi trei voinici, și ajungând pe aici cu suflarea vântului, pe fața pământului, am zărit căzând pe casă o stea ... mândră decât o stea, care-n flori înflorește, dar de rodit nu rodește. Împăratul nostru o vrea și ne-a trimis după ea,
Mihail Kogălniceanu - Dorințele partidei naționale în Moldova
... n-ar avea trebuință și de alte reforme mai radicale. Însă, tânguindu-se numai pentru ilegalități, ea vroia a fi reașezată în legalitate, ca atunci legal să-și poată da și alte mai mari îmbunătățiri. Timpul acesta a venit. Astăzi nu se mai atinge numai de îndreptarea abuzurilor și de izgonirea săvârșitorului lor. Căderea acestora îi ca și împlinită. Însă o chestie mult mai mare se ivește: regenerația Moldovei îngenuncheată sub Mihail Sturdza v. v., înzestrarea ei cu instituții analoage cu epoca ... și fără care nu poate să fie în țară nici pace, nici propășire. Prin o asemene solanelă declarație , făcută cu vrednicie și cu unanimitate, moldovenii nu sunt rebeli, nu se pun în luptă cu nimeni. Ei sunt prea slabi spre a lovi driturile altora; dar cer ca și driturile lor să fie respectate, dacă este ca dreptatea , iar nu puterea să prezideze la soarta lor. Înainte dar de toate, moldovenii protestă despre nestrămutata lor hotărâre de a nu lovi driturile cuiva; însă vroiesc asemene ca și alții să nu ...
Ion Heliade Rădulescu - Bată-te Dumnezeu!
... albă ca peretele și roșie ca racul (și nu știu cum se întâmplă, că dumneaei mai totdauna este astfel) și e frumoasă de minune. Acum nu mai este fătă mare, e cu casa dumneaei, cu boierul dumneaei. Când a ieșit din brațele părinților, băbăcuță-său i-a dat ... e la modă să fie în mijlocul casei, sau rotundă, sau în patru colțuri. La masă, pentru economie, acoperișul și șervetele nu prea sunt curate, ca nu cumva cu deasa spălătură și frichinire să se rupă curând; tacâmurile mesei nu prea seamănă unul cu altul, și furculițele, de la patru și trei dinți, ajung cu adevărat furculițe cu câte doi dinți, și care rămân numai ... vă Dumnezeu! viu la voi! Oh, frățico, mi s-a mâncat de carne cu satanele astea de copii! Hei! ce gândiți? cum să nu meargă bine unei astfel de case, unde coconița Drăgana pe Dumnezeu și-l făcuse singură, încă de când era la ninecuță-sa vătaf de curte, sau armaș, sau zapciu! Dumnezeu nu mai are acum decât să stea cu gârbaciul în mână, să tot dea când în unul, când în altul, unde va porunci coconița: patt, plici
Radu Greceanu - POVESTE DE JALE ȘI PRE SCURT asupra nedreptei morți a preacinstitului Costandin Cant
... iubiia, cu bună cuviință, Cu totul nevoindu-să ca să să pedepsească, Și de rele ce avea el să se pedepsiască. Iar încăș și mătușă-sa, acia dă bună viță, A domnului Șărban-vodă fiică era iubită, Tocma ca ochii îl ținia, cu multă căutare, Și cu coconii să afla la multă dăzmierdare. Căci la blagorodnie și bunătatea ei Alta în lume nu să află înnaintea dumneaei, La înțelepciune ce avea și multa cunoștință, La priimire de striini, cu mare cuviință. Iar și coconii dumnealor, tocma ca pre un frate, Așa întru dânșii îl avea neosebit la toate. Ce învățătură n-au luat nimica de la dânșii, Nice el firea ș-au ... pre acestu boiar, ce am zis, la cinste îl avea, Măcar că el nicidăcum boerie nu vrea, Nici la curte pururea să miargă pohtiia, Ci ca să șază pururea la sate-ș fugiia, Ca să petreacă în linește întru a sa smerire. Și când domniia îl chiema, de vro ajutorire, Pentru vrun sfat sau altu ceva, atuncea el mergea. Și iar curând să înturna, la sate ... mare și tare, Pre Dumitrașco, care am zis, vistiiariul cel mare. Și el, numai cum s-au văzut la atâta volnicie, Așa i să năuciia, ca