Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru LARGI

 Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 446 pentru LARGI.

Heinrich Heine - Furtuna (Heine)

Heinrich Heine - Furtuna (Heine) Furtuna de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Convorbiri literare , 15 iunie 1900 Turbează furtuna, Dă bice gloatei de valuri, Și ele, spumegînd de mînie-n răscoală, Se-ncalecă-n goană, urnind și-mbrîncind Munți albi și mișcători de apă: Micuța navă-i suie Cu trudnică pripă, Ci fără de veste-alunecă În negre prăpăstii căscate... O, mare !... Mama Frumuseții, Din spumă de val răsărite ! Străbuna Amorului ! Aibi îndurare ! Ah, iată ! alba ta rîndunea Din aripi fîlfîie fantastic, Setoasă de pradă, Și-adulmecă inima mea ce răsună De slava zeiței din tine născută; Adulmecă inima mea, jucăria, Nepotului tău zburdalnic ! De-a surda implor ! Dispare strigarea-mi în larma furtunii Și-n tumultul de vînturi ! Uraganul se sparge-n gigantic delir De sunete oarbe ! Eu însă prind lămurit în auz O dulce-aiurire de harfă; Un cîntec mă cheamă răzbind sălbatec, Nespus de duios, dureros de nespus, Și glasul acesta-l cunosc... Departe, pe țărmul stîncoasei Scoții Se-nalță turnul castelului sur Dasupra năprasnicei mări; Acolo, subt arcul înaltei ferești, Veghează o mîndră femeie bolnavă — Ca umbra ușoară, ca marmura albă, — Ea cîntă din harfă și ...

 

Heinrich Heine - Trei sonete

Heinrich Heine - Trei sonete Trei sonete de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif I (Traumbilder) În vis, părea la nuntă că mă-nvită; Și se făcea că eu plecam de-acasă În frac de gală, vestă de mătase; În fața mea sta dulcea mea iubită. M-am închinat și-am zis: "Sunteți mireasă? Eh, vă doresc viață fericită!" Dar vorba mea era așa silită, Pe cât de rece și politicoasă. Atunci iubita izbucni în plâns, Și-n lacrimile ce-i curgeau întruna, Încântătorul chip al ei s-a stins. O, dulcii ochi, evlavioase stele, De mă mințesc aievea-ntotdeauna, Măcar în vis mă-ncred cu drag în ele. II (Mamei sale B. Heine, născută von Gelden) Sunt învățat să port sus a mea frunte, Căci firea mea e dârză și-ndrăzneață; Chiar regele de m-ar privi în față, Privirea mea ar ști cum să-l înfrunte. Dar, scumpă mamă, oricât de semeață Figura mea ar sta să se încrunte, Eu șovăiesc, cu pletele cărunte Când mi te-apropii, sfântă și măreață. Spiritul tău poate mă umilește, Spirit înalt, ce nu cunoaște frică Și fulgerul spre ceruri se ridică. O amintire mă neliniștește, Purtarea ...

 

Ioan I. Ciorănescu - Lui Dumnezeu

Ioan I. Ciorănescu - Lui Dumnezeu Lui Dumnezeu de Ioan I. Ciorănescu Informații despre această ediție     Tu care-ai plămădit din colbul ud     Un suflet cu verigi și cu inele,     O râmă ce-o târăsc pe cerul crud,     De ce-mi făcuși, din plumb și gânduri grele ?     Ah, patimile-mi colcăie în trup     Și carnea lor de faguri vor s-o spargă,     Să iasă ca albinele din stup     Și-n voie să colinde lumea largă.     Eu te-am închipuit bogat, în cer,     Cu stelele cununi și pietre scumpe,     Dar nu-ntări-ndoiala mea cu fier,     Căci marea din păcate va inrumpe.     Și de exiști în haos fără zi     Și-mi sfarămi veșnicia de zăpadă,     Urechea ta mă poate auzi?     Și ochiul tău e-n stare să mă

 

Ion Luca Caragiale - Criticilor mei (Caragiale)

Ion Luca Caragiale - Criticilor mei (Caragiale) Criticilor mei de Ion Luca Caragiale Sonet olimpian simbolist Indignatio facit... De critică mi-e scârbă! Cunosc simbolul vorbii. Posteritatea dreaptă mă judece ș-acuze! Surâsul să se stingă pe veștedele buze: N-aud acorduri surzii, nu văd scânteia orbii! Eu singur!... ș-apoi chorul întreg de nouă muze! Cu glasul invidiei să croncănească corbii, Eu am să strig, felibru trufaș,urbi et orbi A voastră larmă poate d-abia să mă amuze! Mă duc în mantia-mi largă înfășurat ca Dante: Când tactu-l bate-Apollo, maestrul meu divin, Viața-i sinfonie, amorul - sfânt andante... Eu cânt! Ce-mi pasă mie! Nu știu de unde vin, Nici unde merg: traduc doar-un cântec din senin În rime simboliste și

 

Ion Luca Caragiale - Crucea și semiluna

Ion Luca Caragiale - Crucea şi semiluna Crucea și semiluna de Ion Luca Caragiale Luna strălucește ca o lampă mare, Revărsând splendoarea-i până-n depărtare. La ospățul falnic, strânsă-i oaste multă; Toți vorbesc în parte, nimenea n-ascultă. Dar ca și stejarul mândru de la munte, Mircea-și netezește nobila sa frunte, Și ca și stejarul mândru când înfruntă Crunta vijelie, Mircea se încruntă. Și, apoi, se scoală deodată-n picioare Și cu glas puternic le strigă: „Tăcere! Ați uitat voi oare pe al vostru Domn, Ce-și visează țara chiar în al său somn? Cum acele vremuri sfinte le uitați, Când pe Mircea-Vodă voi îl respectați? Ce? sunt oare altul, sau voi sunteți alți? Sunt pitici acuma brazii cei înalți? S-a surpat Carpatul și, din rădăcină, Stânca se preface într-o moale tină? Nu mai curge Istrul în largul său pat, Și patriotismul vostru v-a secat? Mâine este lupta, lupta cea de moarte, De la care-atârn-a României soarte! Glorie sau moarte vom întâmpina; Însă jur pe ceruri nu vom dezarma! Căci ce este moartea dacă nu e viață? Dacă n-o privește un român în ...

 

Ion Luca Caragiale - Imaginație, stil și clistir

... de trăsuri, tramcare, tramvaie electrice, automobile, biciclete. Prin învălmășeală, o babă surdă beată frântă trece d-a curmezișul, copăcel-copăcel, ca pe câmpul larg de la Obilești. Birjarii, vizitiii de la tramcar îi strigă — degeaba; un automobil era cât p-aci s-o calce, două biciclete au ocolit ...

 

Ion Luca Caragiale - Literatura și Politica

... întipăresc spre păstrare trecătoarea fizionomie socială a deosebitelor epoce; sunt artă literară și Polemica și Cronica ușoară și Pamfletul - zic pamflet pe înțelesul larg, pe care occidentalii îl dau acestui cuvânt, iar nu în înțelesul strâmt, pe care i-l dau la noi unii, prea puțin cunoscători de clasificația ...

 

Ion Luca Caragiale - Mic și mare

... Ion Luca Caragiale - Mic şi mare Mic și mare de Ion Luca Caragiale Trece un prăpăd pe lume... Dinspre larg de ocean, Cu ce neagră turbă bine, vine vajnic uragan! E o spaimă-n toată firea... Păsări albe fug, s-ascund; Pinii seculari se-ndoaie ...

 

Ion Luca Caragiale - Paradoxal

... Regale. — Ei! și-i dai? — Tocmai de-aia-i dau. Eu îmi fac o datorie socială din încurajarea vițiilor. Și de aci, pe larg întreaga teorie expusă scurt mai sus. — Care va să zică... — Care va să zică — mi-a răspuns d. Teofil despărțindu ...

 

Ion Luca Caragiale - Procedee electorale

... ai noștri. - Ceilalți sunt ai lor siguri. Rămâne însă o treime, categoria celor cu păsuri, și asupra fiecăruia din aceștia comitetul electoral local scrie pe larg observațiile sale. De exemplu: D. X... opozant, are un nepot judecător la tribunalul de aici; ține la el ca la un fiu al său; vrea ...

 

Iuliu Cezar Săvescu - La polul nord

... nord La polul nord de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție     La polul nord, la polul sud, sub stele vecinic adormite,     În lung și larg, în sus și-n jos, se-ntind câmpii nemărginite,     Câmpii de gheață, ce adorm pe așternutul mării ud,     Cu munți înalți, cu văi adânci, la ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>