Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru O PARTE
Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 656 pentru O PARTE.
Daniil Scavinschi - Călătoria dumisale hatmanului Constantin Paladi în feredeile Borsecului
... muze, sau cine știe de cine. Parc-aievea îmi arată o minunată grădină Unde, zîmbindu-mi, mă cheamă o pra iscusită zînă. Apoi, mergînd pe-o alee, o muzica-armonioasă Auzeam o melodie pătrunzătoare, duioasă, Mai încolo văz palaturi ; ajungînd, întrăm în ele Strălucirea, bogăția uimesc vederile mele. Cu aur și pietre scumpe era toate împodobite. Zîna ... drum țintesc ochii bine, Dar ce văd ? Ah ! ceva negru, care pășește spre mine! Adio ! de acum lume ! Adio ! lună și soare ! Căci asta e o ursoaică, ce vine drept în picioare. Așa oftînd vreme lungă, văz c-aceea ce negrește Stă-n drum și nici într-o parte nicidecum nu se urnește. Mă mai îmbărbătez iarăși, neavînd altă mîntuire, Și purced drept către dînsa, zicînd : sau trai, sau pieire ! M-apropriu, tremurînd strașnic ... ne supuse ! Roatele pe de o parte de mii de stînci se rădică Poclitul în cap lovește cît puțin de nu-l despică ; Acum coborai o vale cu cîrniri pravălitoare, De-ți părea că mergi în tartar în veci să nu mai vezi soare, Acum mergeai tot pe-o coastă pe-a bolovanilor vîrfuri, Unde prăvălind
Dimitrie Anghel - Fluturul morții
... de mătasa firului scăpat pe totdeauna... Și toată răcoarea pădurilor se ridică parcă, stârnită de bietele aripi, toată lumea florilor și tot murmurul dumbrăvilor. Pe o aripă doarme ochiul misterios ce mijește pe cozile de păun, altul e făcut ca dintr-o frîntură de rochie de bal, pe o catifea a uitat cineva cîteva rubinuri, praf de chilimbar a tivit marginile altuia, o întreagă orgie de forme și de culori, un vis scăpat dintr-o narghilea, un poem visat de un poet nebun... Veșnic în căutarea speciei rare, a exemplarului unic care lipsește încă, a noutăților ... bătrînul sub ramuri. Sub umbrarul unui tei, lîngă șipotul care murmură necurmat și sună mai încet sau mai tare, după cum bate vîntul, bătrînul cu o carte în mînă s-a așezat și privește lumea felurită pe care o cunoaște în toate tainele ei. O seninătate fără margini i se zugrăvește pe față, și sufletul lui, ca o oglindă liniștită, resfrînge împăcat colțul de natură în care și-a trăit anii. Copiii au umplut grădina cu rîsetele lor vesele, boschetele au ... luci pe
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VIII
... Ion Budai-Deleanu - Ţiganiada:Cântecul a VIII Țiganii merg și neștiind unde Să scape de-o nevoie, dau pe-alta; Sătana-într-o mănăstire s-ascunde, Vrând să bage pe frați întru balta Necurăției; iar' Hamza-arată Sultanului turcimea-înțăpată. În zădar omenirea să plânge Cumcă-a ... fecior a dori-începe. Apoi să fie cât de curată, Dacă nu-și va lua sama bine, Fugind ș-uitând pe-acel june-îndată, O! câtă jele, câte suspine Și câte fierbinți lăcrămioare O așteaptă-în urmă să-o-împresoare! Că diavolul apoi nu-i dă pace, Ci-în cuget îi pune ună ș-altă. Atâte-arătări viclene-i face Pănă-în lațul său ... Că Tandaler cu ochii închiși taie Despre toate părțile, ș-îi pare Că el cu a sa vitează spată Oboară tot câte trii o dată. Toți țiganii-acum oștea de-aproape Și-închizând ochii dă bărbătește: Unii mergând orbiș' cădea-în groape, Alții pășind nainte muțește Cu armele sale ... golățime. Tandaler gândind că-i oaste, foarte Vitejește-învârtea arma-în mână, Ș-acuma-ș uitasă și de moarte Când, iacă, răsturnat în țărână Într- ...
... ținea puțin pe o coastă, ca și când îi era frică să nu se întoarcă să-l înhațe. Aproape de barieră, femeia se opri dintr-o dată: — S-o luăm pin grădina poblice; sărim gardul și tăiem drumul de-a dreptul; ce s-o mai înconjurăm! — Mă aburci? întreabă sfios țăranul. Și femeia îi răspunse: — Te-oi aburca, stârchitură! Deschiseră, încet, portița și intrară în grădina publică ... se ridică în fața lor cumpăna unei fântâni, șinguratică în tot cuprinsul câmpului. Când ajunseră în dreptul ei, se opriră. Erau departe de târg, încă o postată, și-ajungeau satul. Și, cum se opriră, parcă li se tăiaseră picioarele. Se așezară pe ghizdele, unul de o parte, celălalt de alta, și răsuflară ușurați. Țăranul zise: — Vezi, fa, dacă n-o luai pe unde ți-am zis eu, îți mergea în săc. Femeia nu-i răspunse. Apoi se ridicară deodată, ca și cum și-amintiră de ... porniră din nou, puțin mai încet: ea înainte, el în urmă. Femeia simțea o bucurie caldă, care i se împrăștia în tot trupul, și gândea... O
... Mihai Eminescu - Noaptea... Noaptea... de Mihai Eminescu Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin; Dintr-un colț pe-o sofă roșă eu în fața lui privesc, Pân' ce mintea îmi adoarme, pân' ce genele-mi clipesc; Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald ... piept capul ți-l culci; Ș-apoi ca din vis trezită, cu mânuțe albe, dulci, De pe fruntea mea cea tristă tu dai vițele-ntr-o parte. Netezești încet și leneș fruntea mea cea liniștită Și gândind că dorm, șireato, apeși gura ta de foc Pe-ai mei ochi închiși ca somnul ... și pe frunte-mi în mijloc Și surâzi, cum râde visul într-o inimă-ndrăgită. O! desmiardă, pân' ce fruntea-mi este netedă și lină, O! desmiardă, pân-ești jună ca lumina cea din soare, Pân-ești clară ca o rouă, pân-ești dulce ca o
Dimitrie Bolintineanu - La Constantin Negri
... Dimitrie Bolintineanu - La Constantin Negri La Constantin Negri de Dimitrie Bolintineanu O, Negri! inamicii a tot ce dă mărire Și viață României nu-ți vor putea ierta Că ai luat o parte de lauri la Unire Prin insistența ta! A face-un singur popol, o singură domnie Din două; a restrânge atâția postulani, Crezi tu că o să facă vrodată bucurie Acestor sclavi tirani? Cuvântul datorie spre țară e un nume! Și patria, o umbră, mărirea, un eres! A face să rămâie disprețuită-n lume, Și-n umbră mai ales; A pune interesul persoanelor-nainte ... dânșii d-odată îi lovesc, Că arborul când cade, și frunzele-i d-odată Cu el se ofilesc. Întrebe pe un vierme ce naște într-o floare De-i pasă dacă planta, plăpând locaș al său, E verde și frumoasă sau veștezește, moare Sub dintele lui rău? Întrebe-l dacă știe ... nu își lasă umbra ce ea apucă Decât când e respinsă de soarele ceresc. Ne trebuie lumină, ca noaptea să se ducă Cu cei ce o
... penelor puțin-puțin gălbui, ca suflate cu aur; albă coada bogată-n pene, ușoară, răsfirată. Și, deasupra capului cu ochii galbeni, plutitori în mărgeanul pleoapelor, o creastă cărnoasă, bătută și roșie ca o garoafă. Nu se puteau suferi; își aruncau priviri tăioase printre spărturile gardului; fiecare se silea să trâmbițeze mai înainte zorii zilei. Și totuși prilejul nu ... măsoare. Astăzi însă clipa dorită de amândoi sosise pe neașteptate. Cocoșul alb, cu găinile lui, ieși pe tăpșanul de din dosul casei, la scurmat. Era o zi frumoasă de primăvară, pământul era jilav, plin de mustul din care se și hrănea cea dintâi urzeală a lăvicerului ierbii. Cum scurma ... Ridică semeț capul și, drept înainte, de partea cealaltă, vrăjmașul negru se proptise, gata de luptă. Găinile se opriră; înțeleseseră că aveau ceva de privit. O scăpărare, și s-au repezit. S-au oprit față-n față, cu gâturile întinse, cu penele gulerelor zburlite, cu aripile puțin desfăcute și datenapoi. Cel ... cu pintenii, și țărâna sărea împrăștiată. Penele, negre și albe, zbârlite, smulse, răsfirate, se amestecaseră-n lupta abrașă, că trupurile lor se contopiseră, alcătuind parcă o floare ciudată,
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Luceafărul (Delavrancea)
... ta umblă pe două cărări... MOGÂRDICI: Nu mai spune... vasăzică, ea e de vină... Bâr! frig al dracului! (Corbea, Sandomir și Cremene trec de cealaltă parte, la Mogârdici.) CREMENE: Cum o duci cu veghea, bădiță Mogârdici? MOGÂRDICI: Mi-e frig, mi-e foame, și foamea ca foamea, dar mi-e sete... CREMENE: Bădiță Mogârdici, dormiși ceva ... Cine-i acolooo?... Aici, Mogârdici!... Sunt caraulă... Nu răspunzi?... Nu?... (Dârdâie.) Mi-e frig... ba și frică... Nu s-aude nimeni... Să mă las p-o parte... (Nu se mai vede.) Cine-i acolooo?... Dă lozinca... Vorbește... Ori numai să urli... ca potăile la lună?... D-ar fi fost logofătul Baloș, l ... și se uită peste Rareș): Cine-i acolo?... Nu răspunzi?... Să nu dai, că mă mișc... adică să nu te miști, că dau... (Tremurând.) Născătoare, o fi, or n-o fi?... Dacă n-ar fi fost, n-ar fi bătut... dacă e, de ce tace?... Ce vrea?... Ce vrei, mă omule?... PETRU RAREȘ: Om bun ... Baloș Bubuiug, și Groza, ăl mai mare peste oști, că până n-ar spune lozinca să nu deschidem... Și eu nu ți-o spui, spune- ...
Mihail Kogălniceanu - Dorințele partidei naționale în Moldova
... către domul Mihail Sturdza ca o rebelie manifestă si zugrăvită înaintea Puterilor ca o crimă contra driturilor lor. Crudele și nelegiuitele pedepse, săvârșite fără nici o judecată asupra multora din iscălitorii acestei nevinovate petiții, au revoltat toate inimile; ele sunt prea cunoscute spre a avea trebuință de a ... avea slobode bisericile sale ca și înainte. 3) Poarta se îndatorește de a apăra pe Moldova de toți cei ce ar putea să o calce, păzind-o în starea întru care a fost mai înainte fără a i se face vreo nelegiuire, sau să sufere ca să i ... aibă întru stăpânirea lor ostași cu plată de la sine, până la 20 000 pământeni sau oameni străini. 7) Moldovenii vor putea ține și cumpăra o casă la Țarigrad pentru șederea capichihaelilor lor, unde vor putea face și o biserică. 8) Turcii nu vor putea cumpăra pământuri în Moldova, ori a avea case sau a se așeza, nici a ... Poarta otomană, și care dovedesc că Moldova a fost privită de Curtea Petersburgului ca stat suveran, deși tributar, iar nu ca provincie, cum o ...
Nicolae Gane - Fluierul lui Ștefan
... banilor sufere cineva, sunt altele de care moare. De aceea, nu te sfii de mine. Spune-mi ce ai la inimă! Nu știi tu că o durere s-alină dac-o spui unui prieten care te-ascultă ș-o împărțește cu tine? Atunci ea aruncă asupra lui Victor un ochi pătrunzător; păru un moment a nu se încrede în el, dar, naivă ... eram neliniștită și slăbeam văzând cu ochii. De ce zilele treceau, de ce dorul mă cuprindea mai tare și un urât mă apăsa. Apoi într-o noapte auzii nu departe de casa noastră o doină din fluier; și era așa de mândră doina aceea, încât mi se păru că stelele o ascultă și văile o îngână, și parcă mă chema, mă chema mereu spre ea, încât, amețită, fărmăcată, mă trezii deodată, fară să vreu, lângă cel ce cânta doina... Era ... nu ți-aș da decât urgia și blăstămul meu! Groaza m-a apucat văzând mânia tatei; nu știam ce să fac! Pe de-o parte, Ștefan, pe care-l iubeam; pe de altă parte ...
Constantin Negruzzi - Crispin, rival stăpână-său
... ș căuta într-alt loc norocu. LABRANCHE: — Ce, stăpână-tău? CRISPIN: — El îi amorezat tot de ace Anghelica, dar dacă Damis... LABRANCHE: — O! Damis nu va lua-o. Este o mică greutate.. CRISPIN:— și care? LABRANCHE: — Când tatăl său îl însura aicea, el s-au însurat la Chartres. CRISPIN:— Cum? LABRANCHE: â ... că la întoarcirea bunului om Orgon, s-au făcut în taină o adunare de părinți; fata esti de oameni cinstiți. Damis au fost sâlit să o iei. CRISPIN:— O, aceasta schimbă socoteala. LABRANCHE: — Am găsit straile de miri a stăpână-meu gata; am poroncă să le duc la Chartres, îndată ce ... cu numile lui Damis, și să ia ... CRISPIN: — Stăpână-meu? Of, Doamne! Un calic pentru o fată ca Anghelica! Eu îi hotărăsc o mai bună parte. LABRANCHE: — Cine? CRISPIN:— Eu. LABRANCHE: — Să mă crezi, ai dreptate. Aceasta, cum mi să pare, nu-i rău socotit. CRISPIN:— și ... vidĂ©. Spune-mi de ce caractir este M. Oront? LABRANCHE: — Un târgovăț tari prost, un duh mic. CRISPIN: — Dar Madam Oront? LABRANCHE: — O ...