Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru OM DE NIMIC
Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 623 pentru OM DE NIMIC.
Constantin Stamati - Păgânul cu fiicele sale
... cu frică Stând înțepenit. Demonul Eu sunt patron ție; nu-ți pasă nimică, Eu Asmodei1 sunt. Păgânul Cerescule Doamne! Demonul Stai, nu face cruce Ascultă de vrei! Pe Dumnezeu uită... Dă-te mie aice Și-ți voi da ce cei. Primește sfatul care îți dau ție, De mare folos, Destul te-mpilară soarta cu urgie, O, om ticălos! Ca să scapi de chinuri, eu am chipuri multe, Și vreau să te-ajut, De vreme ce cerul nu vrea să te-asculte, măcar un minut. Eu pot să-ți dau orice, cinste și mult bine, Și aur cât vrei, Și voi sta cu pieptul ... masă, Pahar nesfârșit. Toate dobândește, orișice să vază; I se supun toți, Îi bici boierimii, țăranilor groază, Ca un aprig hoț; Douăsprezece fete se răpesc de dânsul De pe la părinți, Și nici vrea să știe de scârbă și plânsul Acestor mâhniți; Deci într-un an ele douăsprezece fiice Îi născură lui, Dar el le gonește și de a lui sânge Milă într-însul nu-i. Însă toți sărmanii au scutar puternic, Înger păzitor, Ce-i adăpostește în lăcaș cucernic, Liman ... n codrii tufoși; Apele s-alină, dormitează toate, Stelele clipesc, Și că miezul nopții nu este departe, Ele îl vestesc. Iar Păgânul jalnic și mustrat
Vasili Andreievici Jukovski - Păgânul cu fiicele sale
... cu frică Stând înțepenit. Demonul Eu sunt patron ție; nu-ți pasă nimică, Eu Asmodei1 sunt. Păgânul Cerescule Doamne! Demonul Stai, nu face cruce Ascultă de vrei! Pe Dumnezeu uită... Dă-te mie aice Și-ți voi da ce cei. Primește sfatul care îți dau ție, De mare folos, Destul te-mpilară soarta cu urgie, O, om ticălos! Ca să scapi de chinuri, eu am chipuri multe, Și vreau să te-ajut, De vreme ce cerul nu vrea să te-asculte, măcar un minut. Eu pot să-ți dau orice, cinste și mult bine, Și aur cât vrei, Și voi sta cu pieptul ... masă, Pahar nesfârșit. Toate dobândește, orișice să vază; I se supun toți, Îi bici boierimii, țăranilor groază, Ca un aprig hoț; Douăsprezece fete se răpesc de dânsul De pe la părinți, Și nici vrea să știe de scârbă și plânsul Acestor mâhniți; Deci într-un an ele douăsprezece fiice Îi născură lui, Dar el le gonește și de a lui sânge Milă într-însul nu-i. Însă toți sărmanii au scutar puternic, Înger păzitor, Ce-i adăpostește în lăcaș cucernic, Liman ... n codrii tufoși; Apele s-alină, dormitează toate, Stelele clipesc, Și că miezul nopții nu este departe, Ele îl vestesc. Iar Păgânul jalnic și mustrat
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Din memoriile Trubadurului
... gros, cu ceafa și cu pântecele revărsate; șoarecii sunt niște hoți fricoși; boii-popii, popor tihnit, peste care toată lumea calcă; sobolul, dobitoc liniștit, nu vrea să știe de ce se petrece dincolo de mușuroiul lui; șerpii se târăsc, farmecă cu privirea și sug cu o sete nepotolită sângele altora; fluturii, niște secături cochete care, fără a iubi ... ori aceste noroade, se mișcă, se ațâță, se-nșeală, se ucid și-și duc viața într-o luptă egoistă și înțestată. Și când șarpele, aprins de focul soarelui, se repede fâșâind și culcând la pământ paiele de fân, vietățile se împrăștie ca puii de potârniche, și multe din ele își dau sufletul de spaimă. Trece cel mare, cel brutal, cel prost, dar cel mai tare... Cum n-o să înspăimânte pe-atâția lași, slăbănogi și fără de caracter? Câtă asemănare între oameni și micile dobitoace! Și cât de ipocrit nu-și ascunde natura, sub velințe de flori, nemerniciile și crimele ei! Aceste gânduri mă obosesc. Culorile vii și fermecătoare, mirosurile fără de seamăn de plăcute sunt niște nerușinate momeli cu care natura atrage și azvârle în luptă turmele de ...
Ion Luca Caragiale - Excelsior (Caragiale)
... Ion Luca Caragiale - Excelsior (Caragiale) Excelsior de Ion Luca Caragiale Dedicată ilustrului autor al sublimului hop: SIC COGITO, Domniei-sale Domnului B. P. HĂSDEU, Prezidentul Consiliului de Administrație al Primei Societăți Spiritiste Române Precum suav-aromă a florilor plăpânde De zefir se ridică, se-nalță și se-ntinde Pe ape și câmpii; Precum raza de soare prin spațiuri străbate Șiduce-a ei lumină pe globuri depărtate L-a sferelor copii, Astfel acum în ceruri creștina voastră ... cu-a fulgerului fugă L-al lumii creator, Și spiritele bune l-a lui sfinte picioare Prea bucuros supus-au pioasa adorare De voi făcută-n zori. Atuncea, stând în tronu-i puterea cea divină Căreia și Archangheli și Serafimi se-nchină, Noi ruga oferim... Tăcerea este mare ... pământ, Și-i zice: «Mergi acuma, cu sfânta armonie Ridică și îndreaptă căzuta Românie Prin șapcă și cuvânt!» Sfântul Efrim purcede, cu șapca de rigoare, În țara românească el vine să doboare Al viciilor zbor. Iubirea și dreptatea el vrea să stabilească, În inima umană, el vine să-ntărească Speranța-n viitor! La București sosește, Speranță-i iese-n cale, Strigându-i vesel:“Nihil ...
... cădea pe mine hardughia asta. Boierul Toader, după ce spuse aceste cuvinte, își roti ochii împrejurul odăii albe, mari și nalte, în fundul căreia dulapul de nuc, săpat cu minunat meșteșug de către un bunic al nevestei sale, se deslușește ca o catapeteazmă. Atâta mobilă e în odaie: dulapul și masa cu scaunele. Pe pereți nimic-nimic, numai pe cel din răsărit, icoana Maicii Domnului îmbrăcată în argint, cu cunună de aur. În odaia în care sunt icoanele nu încap poze, așa spuse boierul Toader fetei dumisale, Anghelina, când acesteia, într-o bună dimineață, îi venise ... și mirositoare. — Așa-i și la mine la țară, măi Toadere. Boierul Toader nu-și găsea chibritelnița. — Ei, dacă nu e Anghelina, degeaba, nimic nu e la locul lui. Și oftă și căzu pe gânduri. Boierul Gavrilă își aduse și dânsul aminte de feciorul dumisale; oftă și dânsul. — Dacă nu e Anghelina, îți spun eu, nimic nu e la locul lui, începu iar după un timp boierul Toader. Găsi un chibrit și aprinse ciubucul, se așeză în jilț și dădu drumul ... dânsul îl ridică în sus și-l dete peste cap cu floare cu tot. — Așa te vreau, Gavrile. Boierul Toader dădu și dânsul paharul
Alexandru Vlahuță - Dorul (Vlahuță)
... Alexandru Vlahuţă - Dorul (Vlahuţă) Dorul de Alexandru Vlahuță Publicată în Convorbiri literare , an XIV, nr. 5, 1 august 1880 Îmi arde inima de dor Și plîng cumplitu-mi chin, Ah ! n-am aripi, aș vrea să zbor La dulcele tău sîn ! Căci simt că mor în ăst pustiu Urît și-ngrozitor, Unde nimic n-aud, nu știu De tine, scump odor. De multe ori noaptea-n tăcere, Pătruns de chinuri grele, Mă uit în sus, cer mîngîiere La lună și la stele; Dar ele tac și zbor ușor Pe cîmpul azuriu; Iar eu suspin ...
Alexei Mateevici - Trecutul și viitorul
... seamă lucruri în viața sa, având în cap grijile traiului zilnic. De aceea, omul trebuie mai adeseori să-și aducă aminte de starea lui îndeobște, de locul lui și al celor care trăiesc o viață cu dânsul în mijlocul altor oameni, cu altă stare în viață. Mare este anul care numai ... a răsărit dintr-odată soarele. Venise marea zi de 24 mai, când ne-a fost nouă scris să dam cele dintâi semne de trezire și de viață. Să arătăm că nu numai trăim ca un neam de toți uitat și obijduit, topindu-ne în puhoaiele lacrimilor noastre, dar și că suntem vrednici de trăit în rândul celor mai luminate popoare și că din râurile lacrimilor noastre se nasc și se vor mai naște mari viteji ai neamului moldovean ... a fost lucrul viu al oamenilor vii, iar viața este mai puternică decât moartea. Și iată că așa, lucrând cu încetul, ne-am împlinit nu de mult șase luni de luptă. În curgerea acestor șase luni s-a stăruit să se facă mult pentru moldovenimea basarabeană și unele din dorințele binevoitorilor ei chiar ... ...
Gheorghe Dem Theodorescu - Soarele și luna
... o-mbia, Pân-ce Ileana Din gură-i grăia Eu că te-oi lua, Cum zici dumneata, Viteaz dacă-i fi Și te-i bizui De mi-ei isprăvi Pod pe Marea Neagră, De fier Și oțel, Iar la cap de pod, Cam d-o mânăstire, Chip de pomenire, Chip de cununie, Să-mi placă și mie, C-o scară de fer Pân’ la naltul cer! Puternicul Soare, Ca puternic mare, Unde-o auzea, Bine că-i părea. În palme-mi bătea Și pod se făcea ... cin’ n-o lua Raiul c-o d-avea, Iar cine-o lua În iad c-o intra. Soar’le se uita, Din ochi căuta, Nimic nu grăia; Iar moșul Adam Și cu moașa Iova De mână-l luau, La rai mi-l duceau, Rai că-i arătau Și de ce vedea, Bine că-i părea; Numai mese-ntinse, Cu făclii aprinse, Cu pahare pline, În cântece line; Jur-prejur de mese Stau în cete dese Sfinți și mucenici, Mai mari și mai mici, O sută și cinci; Iar mai jos de ...
Petre Ispirescu - Cei trei frați împărați
... femeile ce vindeau ouă. Umblau oamenii de colo până colo și cumpărau mereu la ouă; dară la el nici unul nu venea. Se mira cum de nu-l întreabă și pe dânsul nimenea de oul lui. În cele mai de pe urmă, iacă un neguțător chiabur că vine și la dânsul. - De vânzare ai oul ăsta, prietene? îi zise. - De vânzare, jupâne. - Ce cei pe dânsul? - Păi, ce-i vrea să-mi dai, jupâne. - Să-ți dau o pungă de bani. - Ia lasă, jupâne, nu-ți mai bate joc de mine, zise el și se uita în altă parte, crezând că râde de el pentru că venise la târg numai cu un ou. - Ba nici râs, nici nimic, începu a zice neguțătorul cel chiabur. Iată două pungi: nu crez să-ți dea altul mai mult. Și scoase pungile cu bani, i ... copaciul, se sui în el și mai găsi un ou. Se duse cu el în târg și mai luă încă două pungi cu bani tot de la acel negustor. Pasămite oule astea erau de diamant, care făceau de
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira III
... nou Ce fierbe, sfârâiește și dând afară dopul Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește, Asemene Menandru nu poate mistui Nimic din câte știe; și de-ai avut păcat, Să te-ntâlnești cu dânsul, îndată-ncepe-a-ți spune În taină la ureche o sută de vești nouă, Ce zice că le știe din foarte sigur loc, Și ți le spune numai pentru prieteșug. El le alcătuiește după a lui ... dacă pe lângă-aceste N-a vrea să-ți povestească de la Azof asaltul; Îți trebui o zi întreagă bravurile s-asculți, Minuni de vitejie ce el a arătat, Și câtă iscusință de ager comandir A dezvelit acolo înfricoșând pre dușmani. Aici apoi pe-ntregul croiește la minciuni, Și nu găsești pe urmă-i o umbră ... gingaș se uită pe furiș; Eu îns-îmi spun păcatul, nu mi-aș lăsa nevasta C-un cuvios ca dânsul să facă cunoștință. El zice: de mânie să fugi, să te ferești, Să nu ții minte răul, dar singur este rău. Pe-al său vrăjmaș în sine ar vrea să-l prăpădească, Și cu necontenire
Mihai Eminescu - Avatarii faraonului Tl%C3%A0
... Mihai Eminescu - Avatarii faraonului Tl%C3%A0 Avatarii faraonului TlĂ de Mihai Eminescu Sara... sara... sfânta È™i limpedea mare îÈ™i întinde pânzăriile transparente de azur sub luna care-n nălÈ›imea depărtată a cerului trece ca un mare măr de aur neÈ›inut de nimic în eterul albastru... pustiile Nubiei lucesc verziu-sur ca câmpii de gheaÈ›ă pe care a căzut o ninsoare uÈ™oară È™i Memfis, divina Memfis, îÈ™i ridică colosalele ei zidiri ninse de ... aripile-ntinse, într-un lung triunghi, adâncimile fără de margine... unde merg? unde? În luntrea neagră e culcat, È™i capul lui mare în perini de mătasă, bolnavul rege TlĂ ; în jurul naltei sale frunÈ›i — o cunună de flori de mac... de flori a uitării È™i a somnului... Peste vecinicia undelor zboară luntrea lui, până ce dintr-o parte È™i dintr ... i contra pasurilor mele... Râd de voi, regi ai pământului, râd de voi... Ce căutaÈ›i a prinde eternitatea în niÈ™te coji de piatră, care pentru mine sunt coji ...