Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TOATĂ VIAȚA
Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 729 pentru TOATĂ VIAȚA.
... doar n-a trăit omul acesta acum cîteva veacuri, ca să ne permitem cu atîta ușurință a băsni despre trista lui viață!... a trăit pînă mai ieri, aci, cu noi, cu mine, zi cu zi, ani întregi... Pe cine vrem noi să amăgim? Talentul lui ... și cît de rău e prețuită la noi se știe. Poetul a trăit cum a murit — foarte nenorocit și ca viață materială: copil ursit să sufere și cu sufletul, și cu trupul. De foame nu pierea, ce-i drept; dar suferea amar de sărăcie. S-a ... era de un fel curat moral. Minunată judecată, dar ieftină scuză pentru acei ce l-au lăsat totdeauna în lipsă, deși-l puteau ajuta cu toată dignitatea, deși apropierea lui le-a făcut cinste și... profit — și încă le face. Da, era risipitor, pentru că iubea și el ... puternici, din cîți îi cunosc, d-abia unii le scot căciula; dar după un nebun, fără să-l cunoască nimeni, se strînge și se ia toată lumea. Și astfel succesul primei ediții a întrecut toate așteptările editorilor. A trecut apoi cîtva timp și l-am revăzut. Întîia ...
Dimitrie Anghel - Omul care s-a pierdut pe sine
... sau a sombrerului de mușchetar, îl făceau netăgăduit de frumos și îi cîștigase faima de amorez irezistibil. Deprins însă să iubească față cu toată lumea, să-și declare înfocata dragoste în fiecare seară unei noi amante, să facă gesturi ce altfel nu sînt permise decît doară în cea mai ... se risipea și întîiul randez-vous nu mai avea urmare, foiletonul rămînea neisprăvit. Pe scenă însă, seara, el devenea un alt om și își recîștiga toată prestanța. Ravagiul cotidian ce era pedepsit de înalta direcție să-l facă printre regine, marchize ori subrete, îl consola îndestul; gesturile însă rămîneau albe, și ... care, trecînd peste cerdacul unde surîdea așa de grațios vecina, îi mișcă șuvițele brune de pe frunte, scutură capetele florilor din răvare și îi aruncă toată mireasma primăverii în față. Îmboldit, cel ce fusese atîția amorezi și făcuse atîtea victime imaginare, schiță un gest, dar, simțind că nu-i al lui ... și cald de iubire, și el nu mai era nicăiri, dragostea îl chema și adevăratul el nu mai putea să se regăsească. Natura îi arunca toată voluptatea primăverii, și bietului om, trăit la lumina artificială a rampei, îi era rușine de lumina soarelui. Dar, ca un răspuns batjocoritor acestor ...
Mihail Kogălniceanu - Dezrobirea țiganilor, ștergerea privilegiilor boierești, emanciparea țăranilor
... coborâtoare dintr-o familie genoveză, stabilită de secole în vechea colonie genoveză Cetatea Albă (Akerman), de unde apoi s-a fost răspândit în toată Basarabia, unde și astăzi sunt mulți proprietari purtând numele de Stavilla. Exprimându-mi-se dorința ca, cu ocaziunea acestei zile ceremoniale să citez câteva fapte ... bătaie de pălmițe, până când leșinam de plâns, și întovărășite aceste cu toate numirile dezmierdătoare grecești ce se întrebuințează la copii. La săvârșirea ei din viață, domnița Marghioala mă recomandă iubirii și îngrijirii fiului său Mihail Sturdza, care deja în tinerețe luase primul loc între cei mai învățați și talentați boieri ... de pe atuncea luase un loc însemnat în Germania, punându-se în fruntea ideilor naționale și a reformelor sociale care se răspândise în toată Germania. Steagul lor era, înainte de toate, unirea patriei germane. Consilierul de stat Alexandru Sturdza, coleg al lui Kapodistria, cu care lucrase mult la Petersburg ... mirăm, când însuși în Moldova și în Muntenia numele de români nu era întrebuințat, înlocuit fiind prin numele provincial de moldovean și muntean . Bătrânul Asachi toată viața lui n-a putut găsi potrivita terminațiune franceză la cuvântul român , vorbind și scriind les Roumounis . Să-mi fie permis a ...
Antim Ivireanul - Aceasta o am zis când m-am făcut mitropolit
... mii nesocotiți și nenumăraț, ci au trimis oameni proști și mai vârtos păstori de oi, ca pre Moisi, ca pre David, ca pre Samuil și toată mulțimea prorocilor, prin mijlocul a cărora au sămânat buna-credință, nu în toată lumea, ci numai la un neam, la jidovi, carii lăcuia într-o parte a pământului, în Iudeia. Dară de vrĂ©me ce Dumnezeu ... bune, neumplând pământul de oști, nici să acopere marea de corăbii cu vĂ©trile, ci numai farde rane, fărde sânge, fărde vătămare, calcă și supune toată păgânătatea, biruiesc iadul, sting înșălăciunea, izgonesc minciuna, întind numele lui Hristos și credința, cât iaste întins pământul și lumea. Pentru acĂ©ia dară nu iaste ... în neam și să-l păzească cu întreagă sănătate și cu lină pace, până la adânci bătrânĂ©țe la preaînălțat scaunul măriei-sale, dimpreună cu toată luminată casa măriei-sale. Mâna cea tare și putĂ©rnică și brațul cel înalt al preaînălțatului Dumnezeu să supue pre toți vrăjmașii cei văzuți și ... vrĂ©mile vĂ©cilor, aleșilor lui și să vă povățuiască la tot lucrul cel bun și de folos, spre plăcĂ©rea lui, ferindu-vă în ...
... românii și sporea mereu poporul Celor morți umplând de vuiet câmpul meu-nainte gol. S-a mișcat acum de-a valma toată lumea-n locuința Umbrelor, sunând ca marea și-ntr-un zbucium neîntrerupt, Iar de-atâta nor de duhuri ce-și vădea prin glas ființa Se ... nor până la brad? Iată-l însă cel din cuibul pus de-oștenii teutonici, Ștefan, turnul de-apărare al românilor, venind Suflet mânios și-n toată strălucirea câtă-n cronici Scrisă e c-a fost pe vremea când el țara străjuind A făcut din oase-un munte ... plete Și, arând de ciudă câmpul, puse-n jug dușmanii lui Pe mănunchiul spăzii sale mâna lui tot caldă stete, Căci el nu știuse-n viață cum s-anină spada-n cui. El și-aici e-ntreg în arme și purcede-aprins pe cale, Parc-a pururi vede-n ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Obrezaniia lui Hristos
... făgăduința carea vei păzi între mijlocul mieu și între voi și între mijlocul semenției tale, după tine între neamurile lor, să se tae voao împrejur toată partea bărbătească și va fi făgăduința mea peste trupul vostru, întru făgăduință vĂ©dnică. Și copilul carele nu să va tăia împrejur a opta ... numiri cum că să chiamă Iisus mântuitoriu neamului omenesc, iară mai vârtos de pă acĂ©ste opt nume ce voiu să zic. Întâi să chiamă viață de vĂ©ci, după cum zice Ioann la 17 cap: Iară aceasta iaste viața de vĂ©ci, ca să te cunoască pe tine unul Dumnezeu ... gia, ca un făcător de lĂ©ge și să ne dea și noao pildă să ne suppunem legii; alta și pentru ca să se astupe toată gura hulitoare și clevetnică a eriticilor, carii zicea că n-au luat trup, ci s-au născut după nălucire. Iar pentru ce s ...
George Coșbuc - Dragoste învrăjbită
... Și-a tors două fuse până s-au sculat Ceialalți ai casei. Și-avea plânsă fața. N-a vrut să mănânce. Toată dimineața N-a vorbit nici două, iar când a-nceput Mă-sa cu ocară, fata s-a făcut Albă ... o strângă până va muri Lina, că din dânsa doar le răsări Cearta cu Lisandru! Lina-i vinovată! Ieri, de la chindie, și-astăzi ziua toată S-a izbit cu gândul, tot pe gânduri stând, Parcă e cu farmec! Tot același gând, Parcă-i sta Lisandru prapur înainte! Se ... fată Mai așa și-altminteri, toți știu de la el Că pe-un braț Simina are un negel: Vezi cum vine, Doamne, peste om năpastea?... Toată ziua fata s-a gândit la astea Și din toate una mai mult răsărea: Și-a bătut Lisandru joc numai de ... zarea. S-auzea-n departe tremurat cântarea Buciumului jalnic, ca un psalm în vânt. Și plângea Simina și privea-n pământ Și-și vedea viața toată pustiită Dintr-o vorbă numai! Se simțea slăbită Ca d-un veac de boală. Toate-acum s-au dus! Și din ce? Simina n-avea ...
Cincinat Pavelescu - Antologia epigramei românești
Cincinat Pavelescu - Antologia epigramei româneşti Antologia epigramei românești de Cincinat Pavelescu Antologia dlor N. Crevedia și Calotescu-Neicu, apărută într-o îngrijită ținută editorială la Cartea românească din București, este incontestabil o carte de succes. Scriitorul și ziaristul Crevedia se bucură de simpatia admirativă a presei, a mai tuturor revistelor literare, de dreapta și de stânga. În plus, e și un fel de enfant gâtĂ© al unor oameni cu mare înrâurire în opinia publică și literară, ca Nichifor Crainic și Dragoș Protopopescu, care-l răsfață, considerându-l un liric nou, viguros în expresie și nu mai puțin un pamfletar incisiv și epigramist plin de savoare. Pe dl Calotescu-Neicu îl cunosc mai puțin, dar cred că nu merită ni cet exces dhonneur, ni cette indignitĂ© cu care l-a stigmatizat pana prea tinerească și, deci, implacabilă, a dlui Octav Suluțiu de la România literară. Oricâte lipsuri ar avea, antologia are și un mare merit. A trezit interesul publicului, al presei și al criticii pentru un gen literar căzut de mult în desuetudine în Franța și care dă literaturii noastre, cum prea bine a observat chiar filozoful Conte ...
Paul Zarifopol - Flaubert și Anatole France
... Anatole France în La RĂ©volte des Anges. Despre război, pretind unii că vestitul pacifist ar fi zis mai târziu așa: dacă suprimi virtuțile militare, toată societatea se surpă. Dar lucrul nu-i sigur. Surprinzător n-ar fi, fiindcă France de mult s-a declarat pentru inconsecvența elegant-sistematică ... a citit corespondența lui Flaubert; fiindcă, zice France: ideile lui Flaubert trebuie să înnebunească pe orice om de bun-simț. Laujol scrie: să reușești în viață e și asta o capodoperă. Să lupți, să speri, să iubești, să te însori, să ai copii, să-i numești chiar Totor, întru cât e ... în perfectă armonie cu viața domestică. Și tocmai aici îl prețuiește France mai cu seamă. Flaubert nu înțelesese că poezia trebuie să se nască din viață, natural, ca arborele, ca floarea, ca fructul, ca nuvelele domnului Laujol, care nu exagera nimic, nu «muncea ca un bou» numai și numai la ... multe alte gândiri ca aceste, frumos echilibrate. Față cu un suflet atât de perfect logic și bine încheiat, înțelegem că trebuie să fi ținut din toată inima la poezia lui CoppĂ©e, la romanele lui Feuillet și ale lui Bourget. Și așa era, în adevăr. Ideile lui France despre lirica modernă ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Milogul
Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Milogul Milogul de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Vântul de toamnă, rece și umed, țiuie în rămășițele frunzelor risipite în crăcile copacilor din lunca Vitanului. În albia sa încovoiată, Dâmbovița își mână liniștit apa tulbure, galbenă și pe-alocurea pătată cu șuvițe de sânge închegat, supte din talpa zalhanalei. Duhoare grasă năbușește aerul îngreuiat de-o bură rece și deasă. Stolurile de ciori se răsfiră, se amestecă, se gonesc, croncăie și se-abat păcură pe hârcile albe de bivoli și de boi, împrăștiate pe netezișul ruginiu din fața zalhanalei. De-a stânga apei, cam cât prinde ochiul, dincolo de hanul din răscruci, stă casa lui Căliman potcovarul, mai mult fâșii și petice de pământ galben decât văruială. Pornită pe spate, cu olanele de pe acoperiș zobite și mucede, împănate cu mușchi, și mai sus îi cresc două urechelnițe cu solzi groși și verzi. Pe prispa ferită de streașina lată, plină cu scule, cu troace, șade în colacul picioarelor Căliman potcovarul. Negru, uscat și ars în obraji, cu ochii mari și albi, cu luleaua stinsă și pleoștită într-o parte a gurii, când pifăie aruncă scrumul în sus și-și dezvelește, din buzele mari și ...
Neagoe Basarab - Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie
... slava numelui său cel sfânt, ca să-l proslăvească îngerii în ceriurile cĂ©le de sus cu numele sfintei și a începătoarei de viață troiță. Așijderea au tocmit și firea ființii noastre ceii omenești și ne-au dat minte și cuvântu și suflet îmbrăcate în trup, și ne-au ... năravurile cĂ©le buneâ€�. Urechile ni le-au făcut în cap ca cu dânsele să ascultăm și să auzim cuvintele lui Dumnezeu și să păzim toată lĂ©gea și să facem voia lui. Mâini ne-au dat ca să le lărgim și să le întindem spre înălțimea ceriului și să dăm ... zice fericitul David: „Fericiți cei nevinovați, carei umblă în lĂ©gea Domnului!“ Și să pășim și să stăm spre priveghiarea cea de toată noaptea și mai ales la zilile cĂ©le mari și la praznicile cĂ©le dumnezeești și în toate zilile vieții noastre. Să păziți precum iaste ... nu să va scula. Iar de să va tâmpla domnului să cază, iară apoi el să va întoarce și ca plânge de căderea sa cu toată inima, are Dumnezeu putĂ©re să-l rădice; că Dumnezeu iaste judecătorul, și a lui iaste judecata. Cum iaste zis: „Domnul va ...