Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CE
Rezultatele 1931 - 1940 din aproximativ 3689 pentru CE.
Paul Zarifopol - Paradisul suspinelor
... își simte tare singurătatea, care va să zică; sau o și caută, când se întâmplă. E așa, e și altfel: o mulțime de actuali și ce actuali! scriu foarte sociabil. Cântăreți de cor, supuși, abili, artiști practici. Atunci trebuie încă o altă explicație, contrară, dar tot frumos sociologică. Toate astea sunt ... seama că nu analizez, nu rezum, nu transpun. Arta de felul acelei pe care o face Vinea nu se atinge cu asemene operații. Însă rup ce strălucește mai mult, și arăt. Ușa locuinței mele are uscăciunea icoanelor. Se deschide pe scara pe care atârnă, ca șoaptele, umbra. Molii își iau zborul ... lichide, spre nemișcarea suprafeței. Asemenea apelor și privirilor, sunetele iau forma vasului care le conține. Ne-am înțeles: nu vă agitați așteptând, logic și cronologic, ce se va întâmpla și cum se va sfârși. Aci fabula și, cu atât mai special, intriga anecdotică sunt, din principiu, detronate. Între acuitatea imaginilor pe ... aceste desene atât de delicate și intense, trebuie o strașnică rea-creștere literară pentru ca, trecându-le în fugă, să-ți înțepenești ochii spre: acum ce mai vine? Ca să dăm acestei introduceri elementare încheierea poantată care se cere cine știe cine o citește! mai spunem și acestea. Există cumva vreun
Paul Zarifopol - Privind viața (Zarifopol)
... trăi și a lucra conform acestei ierarhii a calităților. De exemplu: uneori, din exces de discreție, subliniem prin rezerva noastră ceea ce celălalt credea că trece neobservat, și devenim indiscreți. Și de loc nu-mi pare excesiv când dl Ibrăileanu spune că cine nu e politicos chiar ... în toată materia. Pentru om, legile naturii sunt că niște curse complicate și neprevăzute, printre care trebuie să-și strecoare cele câteva kilograme de materie ce-i sunt împrumutate vremelnic. Prin crearea civilizației omul n-a obținut decât să înlocuiască instinctele cu inteligența; și inteligența nu ajunge să împlinească ... tine condescendent și protector; a fi simplu, modest, naiv, supus, prevenitor, a avea aerul că înțelegi puțin sau nimic din ceea ce ți se spune, dar în același timp a înțelege tot și a privi totul cu detașare și cu o liniștită ironie ... și usucă. Despre candoarea copilului, pozitivismul gândește altfel. Denunțarea aceasta rousseauistică a conștiinței care veștejește și usucă nu mi-o pot clarifica. Ceea ce mai ales face, probabil, că atitudinea față de viață, apărută și fixată în intelectualii europeni de pe la 1850 încoace, nu mai este a ...
... s-au pomenit, S-au văzut și auzit Două săbii într-o teacă, Doi domni în țară săracă? Măria-ta-n București, Oprișanu-n Stoienești! Ce-am văzut la Oprișanul N-am văzut nici la sultanul, Că el are-n câmp, la soare, Mii și sute de mioare... Ies în vară ... de-alun, nici de stejar, Ci de aur tot săpat Cu pietre scumpe lucrat, Și-n vârful cârligului Sub mâna scutarului Este-o piatră nestemată, Ce plătește lumea toată!" ,,De-i așa cum zici, Cantare, Lasă prânzul, sai călare Și-ntr-o fugă să te duci Pe-Oprișanul să-l aduci ... Stoienești Cu averi împărătești. El în curte a intrat, De zăbrea a aninat Un cârlig de împărat, Cu pietre scumpe lucrat, Ce lucește ca un soare Într-o zi de sărbătoare. Mihnea-vodă se scula, Fața albă își spăla, Barba neagră-și pieptăna, La icoane se-nchina ... gură cuvânta: ,,Pân-a veni firmanul Piară-ntâi Oprișanul! Jos la poartă să-l duceți Și capul să i-l tăieți!" De vrăjmaș ce mult era, Armașul se bucura. Ca o fiară se-arunca, Pe-Oprișanu-l apuca Și pe scări îl îmbrâncea Și la moarte mi-l ducea ...
Gheorghe Dem Theodorescu - Tudorel
... a boit. Dar cine mi le-a clădit? Savalași Tudor, Pazarghian Tudor, Heisicol Tudor. Foaie verde ș-o lalea, N-avea naiba ce lucra? Tudorel mi se-ndemna Și de tânăr se-nsura, Frumoasă mândră lua; De frumoasă ce erea, Cârciumăreas-o punea, Ș-o chema, mări, Voica. Dar unde cârciumărea? La marginea drumului, Drumul Țarigradului Și schelii-mpăratului. Cine pe drum că trecea ... scoală, maică, scoală Ș-adu mie vin în oală, C-așa sete n-am avut De când maica m-a făcut. Voica,-ndată Ce-auzea, Numa-n iie Se scula, Oala-n mână Că lua, Lumânarea C-aprindea, În gârlici că se ducea Și de el se-mpiedica. Lumânarea ... pe sfintele icoane! De când Tudor mi-a plecat, Nimeni nu m-a sărutat, Ibovnic nu mi-am luat, De vinul ce s-a vândut Grijă mare c-am avut, Și la tine c-am venit, Banii-n mână i-ai primit. Soacră-sa n ... cu soacră-sa Înainte Le ieșea, Toate-averile Primea, Masă mare Le-ntindea, Zece buți de vin scotea Și frumos îi ospăta. Dar la masă ...
Ion Luca Caragiale - Literatura și artele române în a doua jumătate a secolului XIX
... poate cu siguranță spune că strălucesc în mod cu totul deosebit. Avem o bogată și complexă literatură; avem o mișcare artistică extraordinar de activă. La ce se datorește acest îmbucurător fenomen social? Desigur talentelor noastre, gustului societății și națiunii noastre, susținut și dezvoltat prin o cultură sistematică. Plugarul, după ce și-a cules recolta datorită binecuvântatei țarine și sudorilor lui, stă să facă socoteală, să-și cântărească banul și să-și dea seama ... critic, câteodată și biciclist. El mânuiește cu aceeași dexteritate versul și proza; el înțelege cu o egală siguranță, niciodată dezmințită, toate ramurile de artă - tot ce e mare, bun, adevarat și frumos! Frumosul! a! frumosul! Frumosul nu e decât marele, bunul și adevărul în mișcare, precum zicea favoritul elev ... va să zică, ne-am înțeles: materialul este al națiunii, metoda este a lui Gion, redacțiunea numai este a noastră; iată ce ne rămâne. Să începem dar; spațiul strâmt de care dispunem nu ne permite a ne prea lungi la prisoase de stil. Capitolul I ...
Mihai Eminescu - Mușatin și codrul
... cum te cheamă? Nime-n juru-i nu era, Numai mierla șuiera, Iară el se cobora Unde apa tremura. Cucul cântă, mierla-i zice: Â Ce cați tu, băiet, pe-aice? Â Crește, codri, și te-ndeasă, Numai de-o cărare-mi lasă, Și te trec în curmeziș, Doar de-oi ... Petele scânteietoare Și pe-a undelor bătaie Varsă lumina văpaie, Pe șiroaie limpezi, lungi, Zboară razele ca dungi. Sub un vechi stejar pletos Ce-și lăsa crengile-n jos Mușatin se întindea Punând arcu-alăturea: Â Codri, codri, dragul meu, Parcă ți-aș fi spus-o eu Să suni ... Că mă cheamă apa-n jos Și menit în lumea sunt Să-mi fac cale pe pământ. Și Mușatin s-apropie De Bistrița argintie, Luntrea ce juca pe val O dezleagă de la mal, Sare-n ea și îi dă drum, Ca săgeata zboar-acum, Și mergând, mergând departe, Apa-n ... plin. Și spre mal se-ndreaptă iară Luntrea mică și ușoară, Iar Mușatin se coboară, Calea muntelui apucă Până-n vârfuri să se ducă, Pân-ce noaptea l-au ajuns În cel codru nepătruns. Dar cu noaptea-n cap pornește, Se tot urcă voinicește, Doară culmea va sui-o Pe când ...
Paul Zarifopol - Creație și analiză
... Spiridon Popescu, La Rochefoucauld, Agârbiceanu, Tolstoi... În fața vieții literare, dl Ibrăileanu a avut totdeauna o cumințenie senină de biolog. De aceea, tot ce scrie el odihnește de impresionismul iritat care ne domină cu exces, și cărul nimeni, cred, nu i-a rezistat atât de bine ca ... adică, de bine de rău, analiză. Aici, cu deosebire, devine prețios cuvântul creație, așa cum l-a îtrebuințat dl Ibrăileanu: el arată în ce direcție trebuie căutată una din deosebirile fundamentale dintre artist și diletantul literar. E de folos, cred, să amintim că psihologizarea are și o cotă socială ... are mare îsemnătate pentru înțelegerea metodelor de creare, ca și a felurilor de a primi arta literară. Nu înțeleg bine de ce crede dl Ibrăileanu că din voluntarism și din concepția energetică actuală rezultă condamnarea doctrinei artă pentru artă, pe care d-sa o numește un corolar ... impulsuri subiective, ci numai printr-o intelectualizare a lor, în concepte sau imagini. Limbajul odată ales impune ascultare, și această ascultare constituie ceea ce se poate numi obiectivitate. Arta pentru artă, formulă care, după cum cred, nu din vina ei a produs multă iritație, postulează tocmai acest ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Cine sunt albanesi%C4%AD%3F
... cum latină e și materia cuvîntuluÄ, căci aceeași părticică a corpului la vechiÄ Romani, în PliniÅ anume, se chĂ©mă uva «strugure». Ce fel de asociațiune de ideÄ să fie Ă³re omușor la Români ? Prin materie, cuvîntul e latin; dar din punct în punct este o idee ... a așeză materia latină peste fondul albanes. Prin fond dară, prin fondul cel nealterabil și neînlăturabil, Românul e Albanes, după cum Francesul e Celt. Ceea-ce e celtic la FrancesÄ, nu se vede pentru ochÄ superficiali, și totuși pretutindenea prin analisă se descopere celtismul. Elemente germanice la FrancesÄ sunt fĂ³rte ... szlĂ³Â» din Buda-Pesta, care își conchide argumentațiunea cu sentința : «L'AcadĂ©mie de Bucurest ne pourra jamais dĂ©cerner Ă qui que ce soit le prix de 20.000 francs fondĂ© par le prince Couza» ; mintea se sperie de amenințarea maghiară, și cere o pausă pentru a ... cunoscută în istorie sub termenul de «bellum Marcomannicum», și aÅ devenit periculoși pentru provincialiÄ romanÄ. Atunci, sub împÄ•ratul Antonin Filosoful, pĂ³te și ce-vĂ maÄ înainte, vedem fĂ³rte pronunțată tactica imperială de a mutĂ peste Dunăre și de a așezĂ acolo, pe un ...
Karl Marx - Manifestul Partidului Comunist
... locul celor vechi. Epoca noastră, epoca burgheziei, se deosebește însă prin faptul că a simplificat antagonismele de clasă. Societatea întreagă se scindează din ce în ce mai mult în două mari tabere dușmane, în două mari clase direct opuse una alteia: burghezia și proletariatul. Din iobagii evului mediu proveniră tîrgoveții primelor ... și concepții, venerate din moși-strămoși, se destramă, iar cele nou create se învechesc înainte de a avea timpul să se osifice. Tot ce e feudal și static se risipește ca fumul, tot ce e sfînt este profanat, și oamenii sînt în sfîrșit siliți să privească cu luciditate poziția lor în viață, relațiile lor reciproce. Nevoia unei desfaceri tot ... e valabil atît pentru producția materială, cît și pentru cea spirituală. Produsele spirituale ale diferitelor națiuni devin bunuri comune. Unilateralitatea și mărginirea națională devin din ce în ce mai cu neputință și din numeroasele literaturi naționale și locale ia naștere o literatură universală. Burghezia, prin rapida perfecționare a tuturor uneltelor de ... ea a făcut dependente țările barbare și semibarbare de cele civilizate, popoarele de țărani de popoarele de burghezi, Orientul de Occident. Burghezia suprimă din ce în ...
George Coșbuc - Blăstăm de mamă
... fecior. Eu la dânsa duce-m-oi, Acasă aduce-o-voi. Și Lena se-ndupleca Pe Lenuța-o mărita. II Dar a fost ce-a fost să fie, C-au fost boale și urgie Și-a dat Dumnezeu cel sfânt Vremuri grele pe pământ. Și ... se cu-al său stăpân, Încât n-a fost bine seară, Când ei își descălecară, La Lenuța-n altă țară. IV Lenuța cât ce-a zărit P-al său frățișor iubit, Din grai dulce i-a vorbit: Constantine, Constantine, Spune-mi dacă-i rău sau ... De când tu te-ai măritat Rău nimic nu s-a-ntâmplat. Suntem sănătoși acasă, Mama înca-i sănătoasă. Veste nouă n-am ce-ți spune Totuși îți aduc vești bune: Frații noștri se-nsurară, Dar ei pe gând se luară, La nuntă nu te chemară! Eu ți-s ... ieșit din groape! Alelei! minune mare, Viu cu mortu p-o cărare! Constantin bine-auzea, Lenuța nu-nțelegea, Dar glumind așa zicea: Auzi, frate Constantine, Ce vorbesc munții de tine?! Constantin din greu gemând Îi răspunde-așa zicând: Lasă-i, soră, să vorbească, Mințile să-și prăpădească; Ei să fie cu ...
Alexei Mateevici - Colindele Crăciunului
... la vreun lucru, ca să nu zică tinerii că numai ei se gătesc de Crăciun creștinește, iar moșnegii nu fac nimic. Și în tot lucrul ce se face înaintea Crăciunului se simte o bucurie mare, că va da Dumnezeu și vor veni acuși sărbătorile sf. ăântuluiî Crăciun și toți sătenii, țăranii ... de cu zi cu steaua prin împrejurimi din sat, dar colinda fără stea este mult mai obișnuită și mai în duhul norodului, pe când cei ce umblă cu steaua cântă mai cu seamă cântece bisericești sau în duhul bisericii. Am spus pân-acuma toate obiceiurile care se petrec de cei ce ...