Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru TOT

 Rezultatele 1981 - 1990 din aproximativ 2348 pentru TOT.

Ioan Cantacuzino - Cîntec păstoresc

... Ioan Cantacuzino - Cîntec păstoresc Cîntec păstoresc de Ioan Cantacuzino Informații despre această ediție     Păstoreaua cea-ndrăgită     Poartă turma tot mîhnită     Ei, floricica cîmpului     Nu-i dă odihna sufletului.     Iar viersul păsărelilor     O dau și la mai mult amor.     Toate-i par că să jelesc ...

 

Ioan I. Ciorănescu - Simplu

... cu bucuria că te văd.     Că te răsfrângi în mine ca-n oglindă     Și că te port cum racla poartă-un sfânt     Și că din tot ce-n suflet se perindă     Rămâne viu doar chipul tău răsfrânt.     Vorbește deci, sau poți rămâne mută.     Iubește sau urăște huma mea,     Căci marmura ta ...

 

Ioan Slavici - Jidanii militanți

... NoÄ­ RomâniÄ­ suntem un nĂ©m de Ă³menÄ­, care are rost în lumea acĂ©sta, și lucrul acesta nu numaÄ­ noÄ­ îl simțim, ci tot o dată și ceÄ­-lalțÄ­ îl sciÅ­. Așa numaÄ­ de dragul a câțÄ­va JidanÄ­ rătăcitorÄ­ n’are să sguduie Europa temeliile zidiriÄ ...

 

Ioan Slavici - Semitismul (1902)

... pe EvreÄ­, îÄ­ apără numaÄ­ pentru-că nu cum-va, alungați de alțiÄ­, să vie la dĂȘnșiÄ­. De ce Ă³re EvreiÄ­ le-aÅ­ fost tot-d’auna și le sunt și astă-zÄ­ tuturor atât de nesuferițÄ­? Pentru că în eÄ­ lipsesce ceea-ce pe om îl ridică maÄ­ pre ...

 

Ion Creangă - Acul și barosul

... tu faci lucruri mai din topor, eu mai delicate; tu șezi totdeauna cu ferarul cel uns de cărbuni, iar eu șed cu croitorul și cu tot felul de persoane. — Iar ai început, ghibirdic fudul și guraliu? Croitorul tău trebuie să împungă mai mult de zece ori, până când ferarul meu ...

 

Ion Grămadă - Serafim Cărășel

... spinul și unde și-a înțărcat dracul copiii. Lumea-l poreclise „Popa Bârâ€� și asta-l scotea din sărite pe Cărășel. În tot locul te împiedicai de dânsul: pe drumuri, în bărbieria lui Iordachi Știrbul din colț, unde se auzeau și cloceau toate minciunile mahalalelor, dar, mai ales ... casă, cântând din trișcă, dar așa de frumos că cine te aude trebuie să plângă și să râdă. Dar, în urma ta, parcă se năruie tot cerul, așa fac „eiâ€� gălăgie, strigându-te pe nume și jurându-ți averi. Să te puie, însă, Tartorul să privești îndărăpt, că-ți sucește ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Cântarea dimineții

... stăpân a toate, Tu ești preabunul tată; A ta putere sfântă Făptura ține-ntreagă, Ne ține și pe noi. În inimă,-n tot omul Tu ai sădit dreptatea, Unirea și frăția, Tu conștiința scumpă, Tu bun ce-avem ne-ai dat. P-aceste saduri sfinte Răcoritoare ploaie De ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Depărtarea

... mea pace Și eu însumi m-am urât. Nina mea, frumosu-mi focul, E aci! Dorul mi-a spus. Vai! o caut în tot locul Și știu singur că s-a dus! Câte ori, frunze iubite, Umbra voastr-o coperi! Curs de ceasuri fericite Cât de repede ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Destăinuirea

Ion Heliade Rădulescu - Destăinuirea Destăinuirea de Ion Heliade Rădulescu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Inima-mi obosită — și nu de ani, nu încă, -- Griji, datorii, povară pe ea se grămădesc; Valuri, crivețe-ntr-însa ca-n vulcănoasă stâncă Izbesc, se-nfrâng cu muget, mai repezi năvălesc. Pe la-nceputul verii vifore prea geroase Asupră-i se răscoală s-o-nghețe-aci pe loc, Sângele-mi să-l închege, ce-n unde spumegoase Prin vine-mi se repede; dar ea e toat-un foc! Un foc! și ca acela ce arde-ntr-o câmpie Albită de troiene și toată-n vijelie, Ce arde ca să arză, de vânturi spulberat, Arsura e într-însul, care îl mistuiește, Și nimeni nici d-aproape de el nu se-ncălzește; Lumina-i face groază și celui înghețat. II S-o face el cenușă? vreun pârjol v-aduce? Nu știu... Dar a lui urmă neștearsă-n veci va fi Și oricând călătorul pasul p-aci-și va duce, Oprindu-s-o să zică: "Odat-a ars aci." Ah! fie-n veci ca focu-mi să n-aibă vreun nume, Străin și rece fie oricând aicea ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Epitaf la o femeie cochetă

... viața sa a stat O minune-n frumusețe, un fenice-ntre femei; Și precum ea plăcu lumii, precum lumea a-ncântat, Tot

 

Ion Heliade Rădulescu - Foile și cărbunele

... Hei! acum veți zice Că-al nostru cărbune a cătat să fie Foarte mulțumit? Săracul pârlice! Plesnit în scânteie l-acea grozăvie, De tot împărțit, Cine-l mai cunoaște în focul cel mare, Care și mai tare Îl făcu cenușă în vreo-nghesuire? Pieri fără nume, fără pomenire!... Și ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>