Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN JOSUL
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 677 pentru ÎN JOSUL.
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Dumnezeu (Hasdeu)
... l simț că-i pretutindeni, și simț că-l simț mereu. Eu nasc o cugetare, și dânsa-și ia avântul, Nemic n-o mai oprește în spațiu sau în timp; A mea-i și parcă-i alta, căci este fără margini; A mea-i, și-i infinită, plutind-în univers, E infinit în mine, nu omul cel de carne, Nu hârca-i infinită, ci cugetarea mea: Artistul făr-astâmpăr ce nentrerupt îmi joacă Pe clapele din creier, cântând ... în gânduri, privind cu zăpăcire O peatră la picioru-mi rostogolită jos, Eu o luai în palmă ș-o netezii cu milă, Zicându-i: chiar în tine-i un punct din infinit! Prin punct se-ncepe lumea. Un punct dimensii n-are, Nemic mai fără formă și mai nepipăit; Dar pune ... Prin vieți evolutive Treptat se subțiază, ajunge străveziu, Nepipăit, elastic, întrețesut cu forța, A carii e pojghiță: un corp molecular. Naturalistul, care din jos în sus învață, Materie visează în universu-ntreg. Din sus în jos cu fală privește filosoful, Și-i pare numai forță. Se-nșeală amândoi. Poetul singur știe, extaticul prin care În ...
Mihai Eminescu - Luceafărul (Eminescu)
... se revarsă, Pe ochii mari, bătând închiși Pe fața ei întoarsă. Ea îl privea cu un surâs, El tremura-n oglindă, Căci o urma adânc în vis De suflet să se prindă. Iar ea vorbind cu el în somn, Oftând din greu suspină - "O, dulce-al nopții mele domn, De ce nu vii tu? Vină! Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gând Și viața-mi luminează!" El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare; Și apa unde-au fost căzut În cercuri se rotește, Și din adânc necunoscut Un mândru tânăr crește. Ușor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Și ține-n mână un ... Și ochiul tău mă-ngheață." * Trecu o zi, trecură trei Și iarăși, noaptea, vine Luceafărul deasupra ei Cu razele-i senine. Ea trebui de el în somn Aminte să-și aducă Și dor de-al valurilor domn De inim-o apucă - "Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gând Și viața-mi luminează!" Cum el din cer o auzi, Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a roti
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Odă la ciocoi
... Pe fragede mlădițe, Ca neagra lipitoare pe sânul de zăpadă Al dulcii copilițe, Ciocoiule! un secol, un secol și mai bine, Setos de dușmănie, Sugeai în frunză sucul și sângele din vine În blânda Românie! II De groază și durere, de muncă și bătaie, În jaf și-n umilință, Am tot strigat, dar glasul se-neacă și se taie D-atâta suferință; Și ca prin codri freamăt, ca murmur în ... cea mai cu putere; Căci nu credeai c-un suflet se face și mai tare, Călindu-se-n tăcere!... IV Suspinul, ca scânteia ce cade jos în paie Sau p-un covor de spice, Pândind o adiere s-o umfle-ntr-o văpaie Și-n slavă s-o ridice; Suspinul, când poporul ... Ș-un echo se găsește, Suspinul, ca scânteia, turbat cuprinde toate Și-n praf le mistuiește! V Ca un satrap alene lungit într-o grădină În moale cugetare, Privind cum se ivește în ziua cea senină Un nor în depărtare, Așa privea ciocoiul cu genele-adormite Suspinul României, Și iată că-ntr-o clipă din neguri grămădite Dă flacăra urgiei! VI Căci el zicea ... Și țara se deșteaptă, voioasă, zâmbitoare, Plăpândă, răsfățată; ...
Ștefan Octavian Iosif - Cântecul despre preafericita izbândă de la Podul-Înalt
... ceață Către dimineață... Ștefan, când văzu Ceața ce căzu, Repede-a-nțeles Repede-a ales Pe câțiva viteji, S-aștepte prilej În crâng nepătruns, De ceață ascuns, Dincolo de vad, Mai sus de Bârlad; Când o da el semn, Să-și facă îndemn, Să strige, să urle ... o lovească Și s-o dovedească... Și așa a fost Gândul lui cu rost: Tâmpinele-au prins Sâ țipe-nadins, Tobele să bată În goană turbată, Buciume și surle Să strige, să urle, Turcii călăreți, Alergând orbeți, Cum au auzit, S-au și repezit, Dar de după pod, Ștefan ... dau de crâng, Șirele se frâng, Repede se-ntoarnă, Caii se răstoamă, Și mereu se-ndeasă Prin negura deasă, Prin smârcuri și zloată Se ucid în gloată, Pe pod se repăd Loviți de prăpăd, Se izbesc în dos De malul râpos; Podu-i frânt în două, Săgețile-i plouă, Coase și topoare Cad fulgerătoare! Și, lovit de-o rază, Ce i-e dat să vază Pașa Soliman? Vede pe Ștefan ... a purces, De Domnul ales, Și s-a bizuit De a biruit Din sus de Bârlad, Și-a trimis ...
Gheorghe Asachi - Sirena lacului
... și-a pus. De pe mal în apă sare. Și apoi s-a cufundat În a zînilor palat. Dar în curtea celui sat Mii de oaspeți se adună Lumini mii a fulgerat Și armonia răsună ; Cupa umblă împregiur Toți urează bun ogur. Cînd ... a lui brațe Pe-a ei fiu, a înlăptat De sară și dimineață, Preschimbînd a ei corp mic În femeie, din pitic. În minutul cel tăcut Cînd în ceriu răsare luna, Acum oara a trecut, Dar la lac, ca totdeauna. Casnicul cel duioșitî Cu copilul n-a venit. Prevenit ... munte a trecut Și pe nime n-a văzut. Mai așteaptă după-apus Pănă-n ceriu văzut-au stele ; Cercetează-n jos, în sus, Și, plin de prepusuri rele, Tremurînd, cu pas încet, De lac s-a apropiet. Dar la ochi naintea sa I s-arată ... de Domnul-zeu, Nu lăsa pre fătul tău !â€� Dar bolovanul cel mut I varsă sudori pe frunte, Căci pre soț a cunoscut În ...
Alphonse de Lamartine - Războiul
... făr-a căta odihna, cosește neîncetat, Despică o brazdă nouă lângă alta ce-a lăsat, Astfel săgeata fatală se primblă din rând în rând, Le culcă ca niște spicuri pe câmpie răsturnând. Ici cade un erou mândru în floarea sa secerat, Din ochii săi ies scânteie, de trufie-mbărbătat; P-al său coif ce face unde, de lumină strălucind, Mlădioasă-o pană cade ... de nimic n-are-a plânge decât d-un steag îndrăgit Murind, după el privește, după dânsul e mâhnit. Moartea după-ntâmplări zboară în drumul său grozăvos Unul piere-ntreg cu totul, altul, în țărână jos, Ca un trunchi a cărui ramuri de secure cad trosnind, Ale sale mădulare-și vede în bucăți sărind, Care, târându-se încă pe pământul umedat, Lasă după el șiroaie în praful cel sângerat. Rănitul, pe care moartea jumătate l-a lovit, În brațul unui prieten în zadar fuge ferit; Amândoi d-o lovitură îmbrățișați sunt loviți, Ș-amestecați împreună, amândoi sunt mulțumiți. Însă în zadar plesnește trăsnetul neîmpăcat Și-n taberi săgeți de flăcări plouă, varsă ne-ncetat. Ca marea ce o despică un vas iute spumegat Și napoi ...
Ion Heliade Rădulescu - Războiul
... făr-a căta odihna, cosește neîncetat, Despică o brazdă nouă lângă alta ce-a lăsat, Astfel săgeata fatală se primblă din rând în rând, Le culcă ca niște spicuri pe câmpie răsturnând. Ici cade un erou mândru în floarea sa secerat, Din ochii săi ies scânteie, de trufie-mbărbătat; P-al său coif ce face unde, de lumină strălucind, Mlădioasă-o pană cade ... de nimic n-are-a plânge decât d-un steag îndrăgit Murind, după el privește, după dânsul e mâhnit. Moartea după-ntâmplări zboară în drumul său grozăvos Unul piere-ntreg cu totul, altul, în țărână jos, Ca un trunchi a cărui ramuri de secure cad trosnind, Ale sale mădulare-și vede în bucăți sărind, Care, târându-se încă pe pământul umedat, Lasă după el șiroaie în praful cel sângerat. Rănitul, pe care moartea jumătate l-a lovit, În brațul unui prieten în zadar fuge ferit; Amândoi d-o lovitură îmbrățișați sunt loviți, Ș-amestecați împreună, amândoi sunt mulțumiți. Însă în zadar plesnește trăsnetul neîmpăcat Și-n taberi săgeți de flăcări plouă, varsă ne-ncetat. Ca marea ce o despică un vas iute spumegat Și napoi ...
Ștefan Octavian Iosif - Din Paris
... Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Visez. Încet se face dimineață... Sus, din mansarda — cuib de rîndunică — Proptit de geam, mă uit în jos cu frică La uriașul adormit sub ceață. În purpur mîndru soare se ridică, Luteției i-azvîrle raze-n față ! Ceas neuitat ! Priveliște măreață ! Aș vrea să zbor prin ferestruia mică... Parisu-ntreg îmi ... cîntă la picioare. Și nu e vis. Trăiesc. Biruitoare Se redeșteaptă simțurile-n mine... Ca fluture gonit din floare-n floare, Alerg pe străzi voios... În seri senine Stau de povești cu stelele vecine... II Vuiesc trăsuri, tramvaie, trenuri, care Se-ncrucișează-n sus și-n jos. Drumeții — Năluci — aleargă ca năvala ceții Pe bulevarde-n veșnică mișcare. Luminile răsar prin galantare. În praf de aur, din adîncul pieții, De pretutindenea beția vieții Înalță zgomotoasele-i altare. Mă cred pierdut. În juru-mi, rîs și glume, Și cîntece, și lume peste lume ! Visez că-not pe-un ocean în spume. Căci curge-n clocot din ateliere Potopul viu al gloatei uvriere În
Alexei Mateevici - Fie voia ta!
... a nesocotit cuvântul; I-a fost milă, i-a fost jale... Ce va zice Domnul oare? Cum să-i vie ea în cale? Și muncindu-se cu gândul A ajuns la sfânta treaptă; Și plecat, lângă Stăpânul, Osândirea și-o așteaptă... Dumnezeu pricepe gândul, Știe ... Bieților copii, săracii, Mi-au luat de tot puterea Ș-am lăsat pe biata mamă De copiii ei să cate, Cui să-i fi rămas în grije?" Și aude ea răspunsul: ,,O, voi, minți întunecate, Văd că nu-nțelegeți firea, Nici pricepeți voi cuvântul Care stăpânește lumea Și tot cerul și ... vreo câteva minute Află piatra poruncită Și cu ea la ceruri pleacă, Tot gândindu-se că oare Cu ea Domnul ce să facă? * Dumnezeu ședea în slavă Luminoasă, lucitoare, Primprejur luciri de aur Mai frumos decât în soare! El privește mersul vremii, Taina de puțini pătrunsă Și zidește viitorul Cu-ntocmeala lui ascunsă Și ia-n seamă isprăvirea, Veacurilor trecătoare, Ce se ... venit?" — ,,Da, Împărate: Am adus piatra cu mine". — ,,Ai adus-o din adâncuri?" — ,,Din adâncuri, Doamne!" — ,,Bine! Acum frânge-o drept în ...
Anton Pann - Carul frânt - Nevoia învață pe om
... Anton Pann - Carul frânt - Nevoia învaţă pe om Carul frânt – Nevoia învață pe om de Anton Pann Un om la lemne mergând Și carul în drum frângând, Ca și alte dăți l-a dres Și la casa sa a mers. Copilul sau alergând Și carul frânt ... nvățat?" Copilul iar a-ntrebat. "Nevoia, copilul meu, Ea știe ce nu știu eu" "D-apoi unde șade ea?" Copilul să știe vrea. "În pădure", i-a răspuns. Și la treaba lui s-a dus. Deci copilul mai crescând Și la pădure mergând, Peste loc ... dreagă neștiind, Fluiera, la el privind. Apoi aminte ș-adus Tatăl sau cum i-a fost spus. Ș-începu a alerga În sus, în jos, ș-a striga: "Nevoie, nevoie, fă! Vin’, mă-nvață, ori îl fă" După ce a văzut dar Că strigă într-un ... fi căznit. Ea arată să începi La orce nu te pricepi, Apoi bine, rău, muncești Și tu-n lume să trăiești" Această lucrare se află în domeniul public în
Alexei Mateevici - Rugăciune pentru pahar
... prin vis privește. Spre asfințit, în depărtare, Lucește mijlocia mare, Și revărsarea nesfârșită Lărgimea ei nemărginită Pietrosul mal o îngrădește, Îi întuneric și tăcere Lumini în ceruri se aprind... Încet s-arată luna plină Și-a Ghethsimaniei grădină O-mbracă în albastră haină. Și într-a serii sfântă taină, Uitând de orișice durere Ai Dumnezeului — Cuvânt Trei ucenici dorm. Somnul lor Li-i ... mă-ntărește, În fața celor orbi și muți, Ș-atunci cu dragoste la moarte Jertfi-voi inima ce-mi arde!" Au zis — și mâinile în sus Întins-a Domnul Iisus. Și s-a făcut tot rugăciune... Și foc în față îi ardea Sudori de sânge aprindea... Și iată-a Domnului minune! Seninul cer a scăpărat În străluciri nepământești, Și-ndată drumul jos și-a dat Un duh din firile cerești. Era nespus de minunată Privirea lui cea liniștită, De-o sfântă pace luminată, I-i ... chin, Să guste crucea Sa și spinii; Și plânge-al răului stăpân De slava Domnului luminii. Lucește luna. Sfântul înger, Lăsând pământul cel de plângeri, În ...