Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru BĂIAT BUN
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 231 pentru BĂIAT BUN.
... mai bătrân între dânșii. În vreme povestirii, scosese diacul chizeaua de tutun, punând-o jos, lângă dânsul, unde o uită ca din pământ. Diavolul de băiat îi sucește, pe ascuns, o țigară, presură nițică iarbă de pușcă într-însa și o vârî iar în chizea. Înainte de a cânta ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Lene
... din ei erau cele următoare: - Mie îmi plac la nebunie femeile frumoase și Alfred de Musset. - Mie îmi plac femeile tinere și vinul roșu și bun. - Și mie, țărancele răscoapte de soare, voinice, cu părul fără coloare, cu ochii negri, cu sânul micșor și pietros, și vânătoarea. - Iar mie îmi plac ... ba și mai neghioabe, cel care nu fuma s-apucă de tutun, varsă de câteva ori și, în așteptarea bunelor cari țin de tutun, bietul băiat prinde patima fumatului contra căreia să luptă apoi o viață întreagă, fără a izbuti să se dăzbere de ea. Cei cari beau d ... de caprițioasă și de fermecătoare este. Ce fel de literatură faci și tu! Literatua modernă fără vin aste ca un zmeu fără vâjiâetoare. Și bietul băiat, după numeroase îndemnuri, cearcă un pahar de vin, cearcă două, bea apoi binișor, până când începe să bea bine. În sfârșit, începe a face ... închipuirilor naive într-un chip fermecător de către cei șireți și răi. Am băgat de seamă însă că cei cu viții, dacă au și ceva bun în ei, acest bun ...
Ion Luca Caragiale - O blană rară
... fost judecat, condamnat, degradat și închis. Până să scape de la închisoare, un an, cu mare greutate Lucreția a putut crește băiatul — băiat fără noroc, fiindcă Lucreția era foarte urâtă și posacă. Căpitanul ar fi căzut în cea mai neagră mizerie, dacă nu găsea pe prietinul tatălui său ...
... o păcătoasă ca mine, și la cine trebuie nu-i dă! Împărăteasa a oftat adinc auzind vorbele astea atât de duioase. — E băiat? a-ntrebat cocoana a bătrână. — Băiat, săru' mâna! — De câte luni? — La noapte e de zece zile. Bătrâna sta la gânduri o clipă și, pe urmă, zice: — Fetico ... și cântarea din harfă și din gură — în sfârșit toate câte trebuiesc pentru desăvârșirea unui tânăr care va să-mpărățească. Doica, iubind foarte pe băiat, îl însoțea mereu la ceasurile de-nvățătură; astfel, învățătorul, care prețuia și el mult pe școlarul său așa de deștept și cu frumoase apucături vitejești ... cerut-o în căsătorie; iar dânsa plăcându-l asemenea, că era om de seamă și mândru, și-l vedea că ține și el mult la băiat, bucuroasă l-a luat. Și i-au cununat chiar împăratul cu împărăteasa, dându-le mare cinste și daruri scumpe. Când a intrat ... cu împăratul și cu-mpărăteasa, să-i întrebe: cum se poate, fără știrea și a ei, care l-a crescut pe băiat ...
... ascunde în verdeața frunzelor ori scutură albine din florile galbene. Așa de a îndemână nu e urzitorul cu craci lungi ca păianjenul. E bun în vreme de iarnă. Acum însă naica Marta s-a dus cu copiii la stână, badea Stan a plecat cu un ... în lume. Dar atunci când îl luase în cătane Sanda era încă tânără, de tot tânără și nepricepută. Iar el totdeauna a fost bun cu dânsa. Când mergea la stână, iarna, când ședeau seara la sfărâmat de porumb, și primăvara, când oile începeau să fete, totdeauna el îi aducea ... lui se plângea de singurătate. — Da, nu e a bine! grăi naica Marta într-un târziu. Dumnezeu să-i ierte păcatele! Era băiat bun. Nu mai știe nimeni să facă brânza cum o făcea el. Bietul câine, cum urlă! Acum, când și naica Marta zisese că Pascu a ... muma, cheamă toți, dar e zadarnic. Astăzi, mâine și poimâine: s-a dus Scormon. Cine știe unde? — Păcat de câinele acela! Era bun ...
Mihail Kogălniceanu - Tainele inimii
Mihail Kogălniceanu - Tainele inimii Tainele inimii de Mihail Kogălniceanu Capitolul I - Confetăria lui Felix Barla Toate orașele care au ambiție de a se numi capitalia unei țări mari sau mici, fie imperiu, regat sau chiar principat, au câte o primblare favorită; aceasta este locul plăcut unde se adună gloata de bogați sau de acei care vroiesc a fi crezuți de bogați, de târâie-brâu, de curiozi, de alegători după havadișuri (puriștii limbii noastre binevoiască a-mi ierta această expresie barbară), de femei a la mode , de lorete, de oameni de lume, de tineri anglomani, dandis și gentlemeni, riders , de lei și paralei, și în sfârșit acea gloată care prin o generală convenție (iertați-mi că nu zic convenciune ) se numește obicinuit societate aleasă , când de multe ori ea este foarte amestecată. Așa Parisul are Câmpii Elisei și Redul de Bolonia, Viena are Praterul, Berlinul Tier-Garten, Madritul El-Prado și Atocia. Prin urmare și Iașii, ca o capitalie, trebuie și ea să aibă o primblare pentru societatea aleasă a sa. Această primblare este Copoul , care se deosebește de toate primblările din lume. În adevăr, Câmpii Elisei merită de ...
Ion Luca Caragiale - Un pedagog de școală nouă
... Elevul (energic): De la Traian, dom'le! Profesorul (făcând cu ochiul inspectorului, care stă în admirație): Și cine era Trăian? Elevul: El era un om bun! Profesorul (emoționat): Bun, drăguțul ghe el! zic zău lui Dumnezău, bun!... și cu cine s-au bătut el? Elevul (brav): Cu turcii! Profesorul (râzând cu mult chef): Pe dracu! Că-z unghe erau turcii până atunci ...
Antioh Cantemir - Stigletul și canarul
Antioh Cantemir - Stigletul şi canarul O față schimbătoare ș-un grai meșteșugit Sunt chipuri lesnicioase pre om de amăgit; Dar prin așa mijloace Nu-nșeli pre dobitoace Ce nu știu vorbă dulce, nici zâmbet iscusit. Cu un stigleț canarul îmblând după mâncare, Sosi-ntr-un loc, pe care Sta lațuri coperite cu cânepă de-ajuns Ș-un om pândea-n ascuns. Canarul de îndată, Având ispita-n faptă, Căci nu de mult scăpase din temnița vărgată. A zis l-al său tovarăș: noi trebui să fugim De ast loc unde lesne putem să ne robim; Acea sămânță bună scop rău în sine are. Nu este nici un om Atât de galantom Să lase pe câmp roduri cu bună cugetare; Haideți în altă parte!.. — Așa! îți vine bine să dai poveți deșarte, Răspunse lui stiglețul. — Cu gușa plină, vrei Și hrana să mi-o iei! Zicând aceste, zboară, la cânepă se lasă, Ciupește două fire, le află prea gustoase; Dar vai! îndată simte c-a lui picior e strâns. Pândașul sosind iute din tufe, l-a și prins, Și pentru jucărie l-a dat unor băieți. Din fabulă vedeți: Că ...
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cu carâta de sticlă
... că tot nu e nimic de lumea asta oarbă și d-aia se dusese în sihăstrie. Acolo el avu vecini fiarele pădurilor, și așa de bun era el la Dumnezeu, încât toate dobitoacele i se închinau și îi lingeau picioarele când se întâlneau cu dânsul. Într-una din zile, ducându-le ... cu mare cinste și atât îi prețuiește darul, el spuse că mai are încă multe. Se sperie și împăratul de atâta bogăție ce văzu la băiat și-l luă în nume de bine. Nu era țârmonie la curte, unde să nu fie și el chemat. Nu era paradie ori vrun alai ...
Ion Luca Caragiale - Boris Sarafoff
Ion Luca Caragiale - Boris Sarafoff Boris Sarafoff de Ion Luca Caragiale Apărut în 1899 Pe vremea conflictului româno-bulgar... La cunoscuta ospătărie Enache, în compartimentul popular, unde unele feluri de bucate se servesc și cu jumătatea de porție, se află, cătră ora două după amiazi - oră la care toată lumea de rând a plecat de la dejun - o companie de patru tineri, urmând o dispută destul de animată. Cine sunt acești tineri? Asta puțin importă. Să zicem că-i cheamă A, B, C și D. Ce sunt acești tineri? Asta importă mai mult, și asta o s-o înțelegem, dacă vom urma cu atenție călduroasa lor dispută. Să ascultăm... A. (cătră D.): Poftim! două fără douăzeci și cinci! Unde e?... D. (foarte îngrijat): Știu eu?... în orice caz, nu stric eu! A. (cătră D.): Da' cine? eu?... B. (cătră D.): Dumneata strici, firește! Dacă nu erai dumneata, nu-i pierdeam urma! nu ne scăpa așa! C. (cătră D.): Dacă dumneata nu te simțeai capabil să-l aduci negreșit, de ce te-ai băgat? D.: Domnilor, eu vă spun că vine, mi-a zis că vine, dar că nu ne ...
Ion Luca Caragiale - D-l Goe D-l Goe de Ion Luca Caragiale 1900 Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam' mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă-n București de 10 mai. Puțin ne importă dacă aceste trei dame se hotărăsc a părăsi locul lor spre a veni în Capitală numai de hatârul fiului și nepoțelului lor. Destul că foarte de dimineață, dumnealor, frumos gătite, împreună cu tânărul Goe, așteaptă cu multă nerăbdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie să le ducă la București. Adevărul e că, dacă se hotărăște cineva să asiste la o sărbătoare națională așa de importantă, trebuie s-o ia de dimineața. Trenul în care se vor sui ajunge în Gara de Nord la opt fără zece a.m. D. Goe este foarte impacient și, cu un ton de comandă, zice încruntat: - Mam' mare! de ce nu mai vine?... Eu vreau să vie! - Vine, vine acuma, puișorul mamii! răspunde cucoana. Și sărută pe nepoțel; apoi îi potrivește pălăria. Tânărul Goe poartă un frumos costum de marinar, pălărie de paie, cu inscripția pe pamblică: le Formidable, și sub pamblică biletul de ...