Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru BUN DE NIMIC
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 488 pentru BUN DE NIMIC.
Mihai Eminescu - Umbra lui Istrate Dabija-Voievod
... ndemne Pe neamul nostru în trecut? Ci el cu mâna face semne Că nu-nțeleg ce el a vrut. Â Măria Voastră-nsetoșează De sânge negru și hain? El capu-și clatină, oftează: Â De vin, copilul meu, de vin. Când eram vodă la Moldova Hălăduiam pe la Cotnari. Vierii toți îmi știau slova Ș-aveam și grivne-n buzunar. Pe vinul greu ca ... La rău canon pe-un biet creștin! Când cer să beau, zice: ,,Cumetre, Noi n-avem cimpoieri și vin. Și totuși domn fusesem darnic Și bun de inimă cu toți. De câte ori l-al meu păharnic Umplut-am cupa numai zloți! Că ce sunt recile mademuri, Ce aur, pietre și sidef Pe lângă vinul copt ... Trimis-au mii viteze guri Să certe craii cu mânie... Ce-mi pasă? Mie deie-mi pace Să-mi duc Moldova-n bătălie Cu mii de mii de poloboace. Atunci când turcii, agarenii Mureau în iuruș cu halai, Oștirea noastră, moldovenii Se prăpădeau într-un gulai. Și zimbrul cel cu trei luceferi Lucea ... chef, nici unul teafăr, Și cum sfârșim să-ncepem iarăși. Răpiți paharele cu palma, Iar pe pahar să strângă pumn Și să cântăm cu toți
Mihai Eminescu - Umbra lui Istrate Dabija-voievod
... ndemne Pe neamul nostru în trecut? Ci el cu mâna face semne Că nu-nțeleg ce el a vrut. Â Măria Voastră-nsetoșează De sânge negru și hain? El capu-și clatină, oftează: Â De vin, copilul meu, de vin. Când eram vodă la Moldova Hălăduiam pe la Cotnari. Vierii toți îmi știau slova Ș-aveam și grivne-n buzunar. Pe vinul greu ca ... La rău canon pe-un biet creștin! Când cer să beau, zice: ,,Cumetre, Noi n-avem cimpoieri și vin. Și totuși domn fusesem darnic Și bun de inimă cu toți. De câte ori l-al meu păharnic Umplut-am cupa numai zloți! Că ce sunt recile mademuri, Ce aur, pietre și sidef Pe lângă vinul copt ... Trimis-au mii viteze guri Să certe craii cu mânie... Ce-mi pasă? Mie deie-mi pace Să-mi duc Moldova-n bătălie Cu mii de mii de poloboace. Atunci când turcii, agarenii Mureau în iuruș cu halai, Oștirea noastră, moldovenii Se prăpădeau într-un gulai. Și zimbrul cel cu trei luceferi Lucea ... chef, nici unul teafăr, Și cum sfârșim să-ncepem iarăși. Răpiți paharele cu palma, Iar pe pahar să strângă pumn Și să cântăm cu toți
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Lene
... într-un chip omenesc și sincer. Concluziile a patru din ei erau cele următoare: - Mie îmi plac la nebunie femeile frumoase și Alfred de Musset. - Mie îmi plac femeile tinere și vinul roșu și bun. - Și mie, țărancele răscoapte de soare, voinice, cu părul fără coloare, cu ochii negri, cu sânul micșor și pietros, și vânătoarea. - Iar mie îmi plac fetele sfiicioase, fragede, neștiutoare, în ... a le găsi; când nu mai ești iubit, o țigare, două, trei, patru, și tortura amorului să schimbă în senin și liniște. După două zile de discursuri de felul acesta, ba și mai neghioabe, cel care nu fuma s-apucă de tutun, varsă de câteva ori și, în așteptarea bunelor cari țin de tutun, bietul băiat prinde patima fumatului contra căreia să luptă apoi o viață întreagă, fără a izbuti să se dăzbere de ea. Cei cari beau d-asemenea cad pe cei cari nu beau decât apă, și încep: dar ești ca un copil mic, ca o fată ... închipuirilor naive într-un chip fermecător de către cei șireți și răi. Am băgat de seamă însă că cei cu viții, dacă au și ceva
... cădea pe mine hardughia asta. Boierul Toader, după ce spuse aceste cuvinte, își roti ochii împrejurul odăii albe, mari și nalte, în fundul căreia dulapul de nuc, săpat cu minunat meșteșug de către un bunic al nevestei sale, se deslușește ca o catapeteazmă. Atâta mobilă e în odaie: dulapul și masa cu scaunele. Pe pereți nimic-nimic, numai pe cel din răsărit, icoana Maicii Domnului îmbrăcată în argint, cu cunună de aur. În odaia în care sunt icoanele nu încap poze, așa spuse boierul Toader fetei dumisale, Anghelina, când acesteia, într-o bună dimineață, îi venise ... și mirositoare. — Așa-i și la mine la țară, măi Toadere. Boierul Toader nu-și găsea chibritelnița. — Ei, dacă nu e Anghelina, degeaba, nimic nu e la locul lui. Și oftă și căzu pe gânduri. Boierul Gavrilă își aduse și dânsul aminte de feciorul dumisale; oftă și dânsul. — Dacă nu e Anghelina, îți spun eu, nimic nu e la locul lui, începu iar după un timp boierul Toader. Găsi un chibrit și aprinse ciubucul, se așeză în jilț și dădu drumul ... înțelept ca un om bătrân. La dânsul totul e cuvântul meu... Crengile copacilor se apropiară în bătaia vântului, scuturând o ninsoare ușoară, mirositoare, deasupra ierbii
... în rând cu Tine, Dar ce-i chiar lumea cea văzută Și ce-i ființa mea în sine? Căci toate-ntinderile lumii Roșii — întunecate, de floarea sângelui. De-un milion de ori mărite Și spre îndeplinirea lumii Fără sfârșit adăugite, -- Sunt numai un grăunte mic, Iar eu în fața Ta — nimic. Nimic! Dar cânt a Ta mărie Și vecinice desăvârșiri, Căci zugrăvirea Ta cea vie O port în gânduri și simțiri. Nimic! Dar Tu mi-ai dat viață Și gând — cu dânsul ca să zbor Prin înălțimea Ta măreață Și să te cat cu mare dor ... în fapte omenești; Și mintea mi se-nseninează, Gândirea mi se luminează. Eu sunt — deci dar și Tu ești. Tu ești — îmi dă de veste firea, Îmi spune gândul meu cel mic, Mi-arată voia și simțirea: Tu ești — deci nu-s eu un nimic. Sunt părticică din zidire, Ce-ai pus-o-n mijloc spre unire, Între ființele trupești Și duhurile îngerești. În mijloc Tu m-ai așezat, Cu ... curmă Hotarul pământesc al firii. Cu trupu-n colb mă tăvălesc, Cu mintea — fulgeri cârmuiesc, Stăpân și rob, sunt crai și vierme... Fiind așa de ...
Gavril Romanovici Derjavin - Dumnezeu
... în rând cu Tine, Dar ce-i chiar lumea cea văzută Și ce-i ființa mea în sine? Căci toate-ntinderile lumii Roșii — întunecate, de floarea sângelui. De-un milion de ori mărite Și spre îndeplinirea lumii Fără sfârșit adăugite, -- Sunt numai un grăunte mic, Iar eu în fața Ta — nimic. Nimic! Dar cânt a Ta mărie Și vecinice desăvârșiri, Căci zugrăvirea Ta cea vie O port în gânduri și simțiri. Nimic! Dar Tu mi-ai dat viață Și gând — cu dânsul ca să zbor Prin înălțimea Ta măreață Și să te cat cu mare dor ... în fapte omenești; Și mintea mi se-nseninează, Gândirea mi se luminează. Eu sunt — deci dar și Tu ești. Tu ești — îmi dă de veste firea, Îmi spune gândul meu cel mic, Mi-arată voia și simțirea: Tu ești — deci nu-s eu un nimic. Sunt părticică din zidire, Ce-ai pus-o-n mijloc spre unire, Între ființele trupești Și duhurile îngerești. În mijloc Tu m-ai așezat, Cu ... curmă Hotarul pământesc al firii. Cu trupu-n colb mă tăvălesc, Cu mintea — fulgeri cârmuiesc, Stăpân și rob, sunt crai și vierme... Fiind așa de ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira IV
... căci mulți nu te iubesc, Cârtind că mă amestec tot unde nu am treabă Și mă arăt în lume cu multă sumeție. Văzui eu mulți de-aceia ce nu au scris nimic Asupra nimăruia, ba înc-au măgulit, Nu căpătară însă vro soartă mai ferice; Dar mie ce-mi rămâne s-aștept de l-a ta milă? Năravurile rele tu nu îngăduiești, C-o mare cutezare le râzi, le înfruntezi, Nu vrei s-ascunzi nimică, zici ... că prostia îl face-a fi tăcut, Tu lumii dovedește că e bărbat minteos Și că înțelepciunea îi ține limba strânsă. Și Cvintie bun este. O carte cât de groasă Pre lesne poți să umpli cu laudele lui. Vezi ce priimire bună! Vezi cum e de plăcut! Cu toți vorbește dulce, dezmiardă pre oricare; Voind să se arate de făcător de bine, Pre Dumnezeu ia martor l-a lui făgăduinți. De ce el caracterul își schimbă-n acest fel? Puțini o știu aceasta. Nici noi să nu mai spunem Că el s-arată astfel cu toții ... Că muștele ce zboară ridică colb prin casă. Lor satira să placă nu poate nicidecum, Dar nouă ce ne pasă; iubirea lor nu vrem Și
... însă robia mea. Nu flote m-au învins pe mine, Nu regi cu tolbe largi și pline, Altfel de trupe m-au robit: Doi ochi de foc și-un glas iubit. III Unei copile De ce fugi, copilo, de mine? Obrajii tăi, rumeni ca tine, Aprinși par de rumeni și plini, Ca rozele vara-n grădini. De ce fugi? Am crețe pe frunte, Am plete rari și cărunte? Ca părul tău alb de ninsori, Nu-i alb nici un crin între flori. Sunt crin eu, tu roză de vară Și flori când așezi tu-n pahară, Ce flori au un farmec mai plin Ca roza lipită de crin? IV Am scris vecinei mele Să știe că mi-e dragă, I-am scris o față-ntreagă, Dar n-așteptam răspunsul Ce bună-i ... tu! Dar pe-acela ce-ți servește, Pe-un poet care iubește Pe el nu! Las pilotul! Căci din apă Undele cu timp îl scapă, De-i bărbat. Venus! Apără-ți poetul, Căci de-l lași se-neacă bietul Pe uscat! VI Câți picuri de rouă pe frunze sclipesc, Atâtea pahare de ...
... A.: Păi nu ți-am spus că nu e singură?... e cu șeful... N.: Bine-bine, înțelegem noi, dar... în sfârșit, tocmai d-aia... parcă ... de... o femeie singură... A.: N-ai grije! Cupeu separat... Intri, închizi lumina, tragi perdeluțele și te-ncui pe dinăuntru: cupeu de servici, ca'va s'zică sepa'at! (Face cu ochiul.) Poți să dormi până dincolo de Filiași... Trenul 163... ăl mai bun pentru noi ăsta e: trenul 163... (Cei doi amici râd.) Câte sunt acuma? N.: Unu și jumătate trecute. A.: A plecat din ... am călcat!" și pe urmă ne-a pufnit pe toți râsul... G.: Da' șeful ce fel de om e? A.: Foarte bun băiat... N.: Nu adică de bun; dar ce fel de om e? în vârstă? A.: Ei aș?... nici de treizeci de ani... Să vezi, dom'le, frumusețe de băiat! Stăi, că am uitat să vi-l arăt. (Scoate iar portofelul și din portofel o altă poză.) Uite. (Amicii iau poza și o privesc ... Cum, cumnat? A.: Dacă-i fratele Miții!... Da' ce credeai? G.: Atunci, n-am făcut nimic... A.: Cum, n-am făcut
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VII
... a stelelor rotire Ș-atracția ce trebui să aibă între ele. Efectul să cunoască a oricărei făpturi. Aceste-i vor da nume de învățat bărbat, Și la-nsemnate ranguri pot încă să-l înalțe; Mulțimea îl va crede un vrednic cap de oaste, Văzând lățită țara și dușmanii învinși. De nu va putea, însă, pe sine-a fi stăpân, De nu va ști a trage cu chip plăcut pre oameni, Și nu se-nduioșează văzând plângând săracul, De-o dreaptă judecată nu e povățuit; În scurt, dacă năravul îi este vicios, Se vor mira de dânsul fără să îl iubească, Și lauda silită le va ieși din gură, Căci numai interesul la asta-i va-ndemna, Stând gata în tot ... Melit de bube rele plin. Slugi, mancă, guvernantă m-aș îngriji s-aleg Tot oameni de ispravă și cu purtări cinstite. Dar creșterea n-atârnă de la aceia numai, La care în pruncie am fost încredințați; Căci patima găsește prin multe părți prilej De-a se vârî în inimi; și tot ce pre un tânăr Înconjură, formează a lui firești plecări. Nu e ...
Mihai Eminescu - O, stingă-se a vieții...
... tăria de-a fi nici rău, nici bun, Căci n-am avut metalul demonilor în vine, Nici pacinica răbdare a omului de bine, Căci n-am iubit nimica cu patimă și jind... Un creier plin de visuri ș-o inimă de rând. De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult, Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult. Viitorul un trecut e, pe care-l văd întors... Același șir de patimi s-a tors și s-a retors De mânile uscate a vremii-mbătrânite. Sunt limpezi pentru mine enigmele-ncâlcite: Nu-ntreb de ce în lume nu ne e dat de soarte Noroc fără durere, viață fără moarte. Am pus demult deoparte acele roase cărți Ce spun c-a vieții file au vecinic două ... omului s-a zis: Că-i visul unei umbre și umbra unui vis. O, Demiurg, solie când nu mi-ai scris în stele, De ce mi-ai dat știința nimicniciei mele? De ce-n al vieții mijloc, de gânduri negre-un stol Mă fac să simt în minte și-n inimă un gol? ...