Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA MIEREA

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 158 pentru CA MIEREA.

Alecu Donici - Vulturul și albina

... pe flori și pe verdeață, Migăind necontenit Nu știu pentru ce sfârșit. Dar nici însăți tu nu știi Care-i munca ta cea bună, Când ca tine mii de mii Miere la un stup adună. Iar apoi, ce fericire Moștenesc eu de la fire! Cum aripile-mi întind Și mă desfătez zburând Către ceruri, către soare ... să ostenesc, Mă cunosc prea fericită Când fagurii îi privesc, Lucrați de mii de albine; Și știu că și de la mine Un pic de miere

 

Alexandru Vlahuță - Sfântă muncă

... ea-și găsește. De-nțelegi tu asta, cheia Fericirii tale-o ții. Urgisit de toți să fii, Tu de-a pururea iubește, Iar ca să trăiești în pace, Nimic lumii să nu-i cei, Binele te-nvaț-a-l face Ca

 

Cezar Bolliac - Clăcașul

... pe apa care bem. Nu avem nimic al nostru ; Tot în preajmă e străin ! Venim rupți din lucrul vostru Și dăm peste-al lipsei chin. Ca un dobitoc de muncă, Ca copaciul roditor, Ca rodirea dintr-o luncă Voi striviți pe muncitor. El și fiii, și soție, Boul, vaca și viței, Toți sunt zestre pe moșie : Robi ai muncii ... de la părinți ! Bătrîn, văduvă, copilul Munca-le vă sunt datori ; Și sudoarea lor, suspinul V-aprind setea de comori. După ce, prin asuprire, Stoarceți, ca proprietari, Veniți iar, ca stăpînire, Născociți la biruri mari, Ș-apoi v-așezați pe jețe Jefuind ca dregători ! — Zgripțori cu-ntreite fețe, Jupuiți pe muncitori. II Noi le suntem toat-averea. Munca ne-o măsor cum vor ; Fiii noștri l-e ... în nelucrare ; Munca-ne de zece ani Pun p-o haină de purtare, P-un ospăț, cu șarlatani. L-a lor jicnițe, grînare, Ca p-albine ne adun ; Cînd sunt pline de mîncare, De tot ce-are țara bun, Gonesc musca, înfund înfund uleiul. Ne pun fum ca să fugim ; Ei iau mierea, noi bordeiul Gol ca ...

 

Mihai Eminescu - Dragoste adevărată

... Nu-i lihnită și dulceagă, Zi cu zi în foc te bagă, E războinică, fierbinte Și cu capul fără minte; Dragostea de la muiere E ca fagurul de miere, Dar un fagur pipărat, Dulce când e supărat, Că-i răstită și cu toane, Nedusă pe la icoane; Ochii negri amândoi Îți dau pururea război ...

 

Gheorghe Asachi - Amorul arător

... brumă-atunci pătruns, Căta casă priincioasă În vro inimă duioasă, Îns, aleu, el nicăire N-a găsit adăpostire. Căci, precum pe la Vaslui, Ca-ntăi, astăzi miere nu-i, Și credința-n astă țară S-a făcut o marfă rară. Ca albina și Amorul Umblă und-o trage dorul. Văzând grasă-acea țărână, Arcul, cucura depune. Tauri doi la giug supune, Strămurariul ia în mână, Pare ... și duioase. După ce a semănat, La Zeu rugi a înalțat: Să reverse-a lui favor Pre tomnaticul ogor, Ca productul delicat, De ger, secet-apărat, Să se facă bun, frumos, Și miez s-aibă sănătos. Dacă deci din cel ogor Ce a semănat ...

 

Alecu Russo - Stânca Corbului

... graiul său poetic viața lui de copil al munților, vânătorile sale la urși și chiar îndrăgirile inimii lui, spunându-ne totodată numele piscurilor și admirând ca noi mărețele așezături stâncoase, care ne înconjurau ca un amfiteatru uriaș. Strâmtoarea în care curge pârâul Bicazului este una din cele mai frumoase din Carpați; natura pare că a voit a ... îi daseră numele de Corbița, întru aducerea-aminte a dealului unde ea se născuse. ...Ce fată! ce bujor de copilă!... Cică era sprintenă ca o căprioară! cică gurița ei era un fagur de miere; cică ochii ei străluceau ca focurile, ce le aprind ciobanii noaptea în întunericul codrilor. Mulți flăcăi umblau să-i vâneze dragostea; mulți cântau doine în childa ei, dar din toți ... voiau să o apere, căci tătarii auziseră de frumusețea ei și aveau de gând să o ducă poclon hanului de la Bugeac. Corbița însă scăpă ca apa printre degetele lor și o apucă la fugă spre munte, urmărită de tătari, ca o ciută hăituită de lupi. Biata fată alerga pe după copaci, pe după stânci și din când în când se oprea puțin, ca ...

 

Alecu Donici - Ursul la priseci

... ales nazâr peste priseci, Deși s-ar fi putut un alt, oricare fie, Să prindă o așa cam grea dregătorie. Căci ursul dacă dă de miere, Apoi se-ncurcă-n socotele. Dar pasă tu de cere La fiare rânduiele!.. Oricine au dorit să intre-n așa post, Nevrednic, defăimat de către ... de pe loc S-a și trimis surghiun pe iarnă la bârlog. El în singurătate Își suge labele mult pline de păcate. Și, ca

 

Vasile Aaron - Anul cel mănos

... casnici de știre     Că din patul său cel moale         Fără preget să se scoale     Și așa fieștecare         Să s-apuce de lucrare.     Mirla, sturzul și ca ele         Alte cîte păsărele     Cearcă și dacă găsește         Vrun pai ca să covăește     Îl duc, în cuib îl așază         Privind împrejur cu pază,     Nu cumva să să ivească,         Unde vreau ele să nască     Peste noapte cu ... pline         De fluturi și de albine,     Ce plecînd de dimineață         Sug din flori crude dulceață,     În fagurii deșertați         Și de miere despoiați     Clocesc nouă albinele,         Ca înmulțindu-să ele     Mai tîrzior să roiască         Și la număr să sporească     Privire desfătătoare —         Prin rărunchi pătrunzătoare !...     În codri și pe cîmpie         Lumea ca ... înapoi         Se mestecă între oi,     Aci de maici depărtați         Și la un loc adunați     Joacă, sar și să aleargă,         Îți pare că vor să meargă     Ca o ceată de ostași         Făcînd porunciții pași.     Taurul de mult tăcu         Și iarna ca un mut fu,     Văzîndu-să-n ciurdă iară         Înnoiește a sa pară     Nu mugește, ci răgnește         Ca leul cînd să pornește     De fîn zice că-i mai pasă,         Îl hrănește iarba grasă.     Părul i se înnoiește,         Cel vechi cade și nou crește ...

 

Emil Gârleanu - Musculița

... Pe masa din mijloc stă deschis, uitat acolo de către copiii sfinției-sale, un ceaslov vechi, scorojit și unsuros. O musculiță, cât o gămălie, strălucitoare ca un licurici, intră bâzâind, să caute ceva dulce de gustat. Zboară încolo și-ncoace. Se uită prin străchini, se așază pe marginea unui pahar, se ... ajunge și la măsuță, drept deasupra ceaslovului. Se lasă ușoară, zbârnâind mulțumită, pe foaia unsuroasă, pe ale căreia colțuri de sus picăturile de ceară stau ca niște peceți. E doar obișnuită cu cărțile bisericești; nu o dată ieșise sătulă din biserica de peste drum. E atâta hrană pe foile îngroșate parcă ... prăpădenie de lacomă ce-i! Numai din când în când prinde, cu ochișorul, roșul slovei mari din susul foii, un S frumos, încondeiat cu măiestrie, ca și cum ar fi fost țesut la începutul rândului: „Slavă țieâ€� . Atunci își aduse aminte cum necăjise mai zilele trecute, la o liturghie, pe ... se suie binișor până-n mijlocul slovei roșii, care o atrage. Își scutură aripioarele, își întinde piciorușele de dinapoi și le freacă unul de altul, ca și cum ar ascuți două cuțite; apoi, leneșă, ațipește. În clipa aceasta ușa se deschide dintr-o dată. Sfinția-sa, Popa Gheorghe, intră supărat, aprins ...

 

Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei

... Și revină Din lumină Pe pământ Cu dulce cânt! (Poporal) Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V I De când erau ca iarba anticii codri deși Și mici ca mușuroaie Carpații urieși, Și văile profunde, și latele vâlcele Ca pe o apă lină ușoare vălurele; De când în lume lupii erau păstori de oi Și urșii cu cimpoaie mânau cirezi de boi; De când ... Ferice de-a atinge cu-o rază argintie, Cu ultima lor rază așa minune vie. Și astfel, de lumina cerească dezmierdată, Ea, răsărind ca floare, a înflorit ca fată; Ș-acum e fala lumii, a minții încântare, Al inimilor farmec, a ochilor mirare. Tot omul care-o vede, răpit ... Frumoasa Lia pleacă pe Graur, calu-i șarg, Ce zice că pământul nu e destul de larg, Și zboară fără sațiu, luându-și iute zborul, Ca vântul și ca gândul, ca spaima și ca dorul. El fuge pe sub soare, el fuge pe sub lună Și piere într-un fulger cum piere vestea bună; Și trece pe sub nour ... ...

 

Titu Maiorescu - Asupra poeziei noastre populare

... aflăm multe în cântecele din Basarabia și în doinele din Transilvania. Frunză verde de măslină, Trecui Nistrul, apă lină, Să vedem pânea de-i bună Ca și-n țara mea străbună. Fie dulce ca și mierea. Mie-mi pare că-i ca fierea. (pag. 405) Când eram la mama fată Purtam rochii de bucată, Dar de când m-am măritat C-un moscal din cela sat, Nici ... Și din minte nu m-ai scos. — Vai! leliță din cel sat! Ce-ai cerut și nu ți-am dat? Cerut-ai faguri de miere, Eu ți-am dat buzele mele; Cerut-ai o viorea, Ți-am adus inima mea. — Dacă vrei dragoste-aprinsă, Adă-mi gură neatinsă, Și ... Tot mișcând din aripioare. Jos, la trunchiul bradului, Crește floarea fragului, — Șoimuleț duios la grai, Fiecare cu-al său trai. Tu ai aripi zburătoare Ca să te înalți la soare, Eu la umbră, la răcoare, Am menire-nfloritoare. Tu te leagăni sus pe vânt, Eu mă leagăn pe pământ. Du ... am jurat Să n-o las de lângă mine Și s-o apăr de oricine. Sau când spune în Doncilă (pag. 113): Rămâi, soro, sănătoasă, Ca o viorea frumoasă Într-un păhărel pe masă. Sau când compară cu vioiciune plastică (p. 290): Voinicelul nearmat E ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>