Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru D. SOARE FĂRĂ RAZE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 159 pentru D. SOARE FĂRĂ RAZE.
Ion Luca Caragiale - Două loturi
... Ion Luca Caragiale - Două loturi Două loturi de Ion Luca Caragiale Apărut în 1898 Asta e culmea!... culmea!... strigă d. Lefter, ștergându-și fruntea de sudoare, pe când madam Popescu, consoarta sa, caută fără preget în toate părțile... Nu e și nu e!... - Femeie, trebuie să fie-n casă... Dracu n-a venit să le ia!... Dar ... făcut învoială, pe onoare, față cu martori, să dea din câștig, dacă s-o întâmpla, zece la sută căpitanului. Când a cumpărat biletele, d. Lefter a râs pesimist: - Ți-ai găsit! eu și noroc! Dar d. căpitan Pandele, mai optimist: - De unde știi dumneata norocul meu? Ș-a pus pe d. Lefter să-i însemneze în carnet numerele biletelor. A trecut mult de la aceasta. Lotăriile, amânate de atâtea ori, s-au tras în ... N-ai spus tu că n-o mai porți? - Cui? cui ai dat-o, nenorocito! - La o chivuță. - Pentru ce? - Pe farfurii. - Când? - Alaltăieri... - Alaltăieri!... fără s-o cauți pân buzunare! - Am căutat-o, răspunde femeia îngrozită de vina ei; nu era nimic. - Taci! strigă crunt d ...
... Gheorghe Asachi - Pleiada Pleiada de Gheorghe Asachi Odă cătră poeții români. La ocazia publicărei Pleiadei politice a d. Constantin Negruzzi, unde era trecut, între alți poeți iluștri, și numele lui Gh. Asachi [1] În a cerului tărie șase stele scânteiază Ș ...
Mihai Eminescu - În vremi demult trecute...
... râuri spumoase se coboară În umbra-ntunecoasă a codrilor de fag, Pe muntele gigantic ce fruntea și-o strecoară Prin nori până la soare  trăiește-un bătrân mag. Când încă eram tânăr, el tot bătrân era: Al vremilor curs vecinic nu-l poate turbura. În fruntea lui e ... lumii toate în minte-i a-ncăput. Trecutul... viitorul el poate-a ți le spune; Bătrânu-i ca și vremea cea fără de-nceput Și soarele din ceruri la glasu-i se supune, Al aștrilor mers vecinic urmează ochiu-i mut. De-aceea voi ca dânsul pe ... apropie cu pasuri modeste, line, rare Și ůmil îngenunche pe treapta de la tron:  Pe mâne, pe când noaptea v-aprinde blându-i soare, Când clopotul va plânge cu-al serei dulce ton, Atunci eu mă voi duce, pe calul pag călare, M-oi duce pân- la poala a ... marmură trandafirie, Încins în strălucitul și negrul lui talar, Privirea lui o-nalță pe-a cerului câmpie Și cugetul lui zboară în lumi fără hotar. Și gând cu gând se-mbină în lungă reverie, Și buzele-i se mișcă c-un zâmbet blând, amar, Și sufletul îl împlu dorinți ...
Cincinat Pavelescu - Sic transit
... Cincinat Pavelescu - Sic transit Sic transit de Cincinat Pavelescu (LEGENDĂ ARABĂ) Principesei Maria D. Ghika Omagiu respectuos Pe un cal el străbătuse lumea veșnic zgomotoasă, Când în farmecu-nserării o cetate întâlni Și mulțimea de pe strade ca o ... întrebă atunci mirat, De când iarba pe acolo început-a să răsară? Hei, ciobanul îi răspunse cu batjocură amară, De când soarele e soare, turme-aici au pășunat! După secole apuse Petrecu prin acel loc... Câmpul verde în pădure de stejari se prefăcuse... Erau crengile mișcate de al paserilor ... Nici un arbor să-ndulcească dogorelile de foc, Peste tot deșertul galben nesfârșind decât în zare, Ici nisip, nisip acolo și nisip în depărtare... Călătorul fără preget, întâlnind un beduin, Vru să afle de când marea fu-nghițită de pustie? Mândru-acesta îi răspunse: E aici de-o veșnicie Sub același ...
Constantin Negruzzi - Flora română
... română? Peste zece zile voi avea plăcerea a vă trămite un buchet de mai frumoase flori. Până atunci depun pe acesta la picioarele d-voastre. Brustureni 26 mai Angelica Florineasca, D-lui Onisim Cerențel Am priimit cu o vie plăcere buchetul și mai ales scrisoarea d-tale, adevărat martirolog a bietelor flori. Ce nume, domnul meu! îți iert viorica și lăcrimioara, dară nu mă pot învoi cu ciuboțica cucului ... calodracon, curculigo, sprekelia, pothos, hoitzia, cynoglosum, houttuynia, atraphaxis, ornithogalum, tubernoemontana, oxycoccos, embothrium etc., etc. Ce ai zice, doamna mea, când în loc de Angelica, nașul d-voastre v-ar fi dat nume de escholzia sphenogyna sau houttnynia? dar învățații nu vor să știe d-alde aste. Precum am zis, la dânșii florile n-au nici un preț. Migdalul, persicul, prunul, cireșul pentru dânșii au tot un nume: amygdalus. Ascultați ... mai mult sau mai puțin cărnos etc." Nu știu, doamna mea, de ați înțeles ceva. Pentru mine vă mărturisesc că nu pricep cum poate cineva, fără mustrare de cuget și fără frică de păcat, trata astfel aceste juvaieruri a naturei, lăsate de bunul ...
Mihai Eminescu - Povestea magului călător în stele
... S'apropie cu pasuri modeste, line, rare Și umil îngenunche pe treapta de la tron: « Pe mâne, pe când noaptea v'aprinde blându-i soare, Când clopotul va plânge cu-al serei dulce ton, Atunci eu mă voiu duce, pe calul pag călare, M'oiu duce pân' la poala a ... ardică, Giganți cu picioare de stânci de granit, Cu fruntea trăsnită ei norii despică Și vulturii 'n creeri palate-și ridică Ș'uimiți stau în soare privindu-l țintit . Acolo prin ruini, prin stânci grămădite E peștera neagră zăhastrului mag; Stejari prăvăliți peste râuri cumplite Și stanuri bătrâne cu mușchi coperite ... pe ger. De-asupra-ăstui munte cu fruntea sterpită, De-asupra de lume, de-asupra de nori, Stă magul; privește furtuna pornită: De-asupra lui soare cu raza iubită, Desupt iarnă, ploae, zăpadă, fiori. El cartea-și deschide, la ceruri privește Și zodii descurcă în lungul lor mers. E-o carte ... De nori ce aleargă trăsnind în păduri. Prin noaptea bătrână, ursuză, voinică, Prin nori ce se clatin, se luptă, se sparg, Feciorul de rege trecea fără frică— Pe munte lucește o flacără mică Cu raze ce taie 'ntunerecul larg. În van la picioare-i fug râuri spumate Și stâncele rupte în ...
Calistrat Hogaș - Amintiri dintr-o călătorie
... ziua de șase era totuși destul de rece; ei dormeau duși și se legănau poate în visuri fericite; noi însă, și mai cu seamă eu, fără respect pentru toate aceste nimicuri și fără nici o ceremonie, mă apropiai de dânșii, ridicai cu bățul plapuma de pe nasul gospodarului, care dormea la margine, îl împinsei puțin, îl trezii și ... de aur, stătea tot atât de neclintit ca și firul de iarbă din fânețele înflorite. Roua avea înfățișarea unor mărgăritare ce nu așteptau decât o rază de soare spre a se schimba în strălucitoare diamante. Umezeala și răcoarea dimineții dădeau întregii firi o nespusă frăgezime. Totul începuse a se ... și firea întreagă părea că se află în o religioasă așteptare. La răsărit se ivea geana de aur și de purpură a unui soare tânăr, care într-o clipă șterse într-o nemăsurată depărtare umbra de pe fruntea munților neguroși. Noi ne urmarăm drumul cu sufletul stăpânit de măreția ... până la genunchi, ar fi fost neînlăturată. Noi însă, din fericire, eram deprinși cu aceste punți de un alt soi și le trecurăm pe toate fără ...
Ion Heliade Rădulescu - Anatolida sau Omul și forțele
... de simțire, cu totul de vedere, Contemplă în mirare p-eternul Iehova, În marele panhymniu, în sfânta preveghere Întreg nemărginitul răsună: Osana! P-același tron, d-a dreapta, născut în preștiintă În sânu-eternității, de angeli nevăzut, Etern era și Fiul, cu Pater d-o ființă, Ca dânsul fără margini și fără început. Când pater al puterii, voind să-l glorifice Ca un moștean al gloriei, ca Verb și creator, Puteri, virtuți într-însul să se identifice ... n elemente, Și negri, cât s-afundă, cu-atâta se negresc. Plesnește universul, abisul se despică, Tartarul se deschide; de foc un ocean Se-ntinde fără margini, și demonii tot pică, Cei mari tot mai nainte, din toți mai greu — Satan. Acesta, ca alt soare, și încă și mai mare Și repede ca mintea, cu uiet ajungând, În Tartar urlând cade, s-afundă ca-ntr-o mare, Cât universu-n ... ajung Nici pace, nici repaos, nici semne de tăcere: Exotic întuneric ș-eternul suspin lung? Când s-ar lua unime în loc de măsurare O rază de la soare și până la pământ, D ...
Calistrat Hogaș - Cucoana Marieta
... și obișnuita lui mojicie. — Doamne, domnule Andrei, îi zicea din când în când câte una dintre ele, adică de ce n-ai fi și d-ta om ca alți oameni?... Nu știu, zău, te faci, ori ești din firea d-tale așa hursuz?... — Și dacă-s hursuz, cuconiță, dragă, adică ce treabă ai mata cu mine numaidecât? Ia, te rog, să mă lași în ... cucoana retrăgându-și mâna și acoperindu-și gura cu ea, în semn de mirare, domnule Andrei, dar știi că ești cam... — Obraznic... știu; dar fără vicleșug la vorbă. — Vicleșug, nevicleșug ia te rog să-mi spui cam ce atâtea cusururi ai găsit, adică, d-ta la mine?... — Mai multe decât la toate cucoanele de pe fața pământului... Mai întăi, te superi de adevăr, al doilea, ia, te poftesc ... Andrei, da știi că ești?... — Nesuferit și obraznic... știu... mi-ai mai spus-o o dată: totuși ascultă... N-ai putea să-mi spui d-ta cam ce Soare ți-a fost tată și ce Auroră ți-a fost mamă, de ți-a pus pe cap așa, fără ...
Dimitrie Bolintineanu - Șerbănești
... Când vedea-vom încă un erou român!.. Secolii se scură... fiarele rămân... Nici o zi n-aduce a țării mărire; Viața noastră trece fără strălucire. La gândiri de fală, sufletul, căzut, Tremură ca sclavul ce s-a abătut. Jugul pentru dânsul s-a făcut un ... tristă Românie. II P-un gonaci în spume, Manta cel bătrân Trece sub vedere corpul său român. Peste barba-i albă, pletele-argintoase, Razele de soare scânteiesc voioase. Apoi generalul, mândru d-ai lui ani, Zice-aceste vorbe către căpitani — ,,Sabia străină pleacă frunți plecate; Când inima-i slabă, brațele-s legate. Mulți roșeau în viață ... dureros zdrobește! Cât sub arme dalbe popolul a stat, Chiar la zile rele fost-a respectat. Numai cu-arma-n mână d-azi românu-n lume Va putea fi liber și fălos în nume. Vulturul cel mândru căruia s-a smuls Aripile, zace de dureri ...
Dimitrie Bolintineanu - Două lupte
... creștine. Intră printre rânduri pe un cal nebun Ce varsă pe nasuri flacără și fum. Aurele leagăn coama-i jucătoare; Coiful său lucește, coperit de soare; Maiestatea luce p-al său chip umbrit Și, privind ostașii, astfel le-a vorbit — ,,Turcii calcă țara, cată s-o robească... Dar ... Moldovei încă n-a slăbit Sângele prin brațe-i nu a putrezit. Cei străini nu calcă țara vitejească Sabie și moarte fără să-ntâlnească. Aste multe cete ce ne înconjor, Pot să scalde țara cu sângele lor! Încă-o datorie! încă-o luptă nouă! Biruința dalbă ne ... secoli pier! Astfel zise domnul. Toți se-nverșunesc. Ambele-avangarde iute se lovesc. Armele-otomane cad și se făramă P-ale noastre coifuri, zale, piepți d-aramă. Astfel cum s-arată p-o hârtie-aprinsă Ce-n cenușe trece pân-a nu fi stinsă, Scânteioase raze ce lucesc și ...