Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE MAI MULTE ORI
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 237 pentru DE MAI MULTE ORI.
Ion Luca Caragiale - Boris Sarafoff
... Davidoff, D . Troleff, D . Iconomoff și Al. Burlacoff, pentru a fi ascultați asupra inculpărilor ce li se aduc pentru faptele prevăzute și penate de art. 47 combinat cu art. 226 și 332 din cod . pen.! Dar până să execute agenții forței publice ordinul neobositului jude de instrucție, să urmăm a asculta disputa tinerilor reporteri... C.: Domnilor, ora este două fără un sfert... Crez că e de prisos să mai așteptăm... (Cu ironie:) Să mulțumim amicului D. . .. de inteligența cu care a știut să conducă urmărirea omului nostru și să mergem să ne vedem de treburi. A. și B. (cu mult sarcasm către D.): Mersi, monșer... D.: Dar... Toți ceilalți trei: Mersi, monșer, și la revedere... Zicând acestea, pornesc să iasă . Dar D . , atins până-n ... N-a trebuit mai mult decât trei-patru secunde, ca să se săvârșească această manoperă . Tipul se așază la loc pe scaunul lui, de astă dată cu mai multă precauție ca întâia oară, iar tânărul ziarist merge să facă asemenea la masa lui. De ...
Nicolae Filimon - Don Pasquale. Operă comică în trei acte
... i vom da loc în coloanele revistei noastre pentru că a-i face o dreaptă critică ar fi să ieșim din limitele prescrise de buna cuviință, și aceasta nu intră în deviza noastră; venim dar la cea de a doua care, deși fu susținută mai binișor, însă modul punerii în scenă și esecutarea lăsă mult de dorit și prea mult de criticat. Este necontestabil că opera comică pretinde mai mult decît cea serie spre a fi bine interpretată. Dacă acea serie, în lipsă de talente mari artistice, se poate reprezinta și de artiști mai mediocri, numai daca vocea lor ar împlini condițiunile cerute pentru esprimarea muzicei dramatice, care consistă mai adesea din ceea ce se zice canto spianatto , cea comică din contra, cere ca artiștii, pe lîngă o voce chiară, plină de agilitate și bine întonată, să aibă jocul de scenă prea natural, gesticularea espresivă și pronunțiarea textului poeziei liberă și grațioasă, fiindcă, fără aceste condițiuni primordiale neputîndu-se esprima cu vivacitatea necesarie caprițioasele ei ... d-la Alfieri. Daca prin revistele trecute am arătat oarecare mulțumiri d-lor artiști din orchestru, n-am facut-o decît ca să-i încuragem mai
Bogdan Petriceicu Hasdeu - La casa de nebuni
... Căzui pe buruieni cu spini, Și roua cea dumnezeiască Din bălării făcu să crească Lămâi și rodii și măslini! Acuma pentr-a doua oară Din ceruri Tatăl mă coboară. Căci răul bântuie mai reu; Mai rău ca orișicând alt’ dată Icoana lumii e scăldată De sângiuri fără Dumnezeu! M-arăt, strigând să stângă Văpaia cea nătângă A groaznicului tun... Vorbesc, și-ndată gloata Mă-mpinge’ la Golgoata Și ... apoi visez c-adorm visând că-mi este foame, Grozav!... Dar iar visez că mă deștept sătul. Eram flămând. Acum petrec și-s prea ferice. Mai râd de cei nebuni, mai râd de mutra ta: Ești cam posac. De-ai fi aievea, eu ți-aș zice S-adormi și tu. Ha, ha! De nu m-aș deștepta! A! Iată cineva mai potrivit cu tine: Moșneag posomorât cu nasul tot pe sus. Ce vis ciudat! eu, bre, m-aș mulțumi mai bine Pe-un Capșa să-l visez decât p-alde Isus! El pleacă, iar bătrânul, un chip de moaște sfântă, Surâde și-mi întinde o mână de ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la pogrebaniia omului prestăvit
... Antim Ivireanul - Cuvânt de învăţătură la pogrebaniia omului prestăvit Cuvânt de învățătură la pogrebaniia omului prestăvit de Antim Ivireanul Mult pătimașul acela și îngăduitoriul Iov, piatra răbdării, după luptele cĂ©le mari ce i-au făcut vicleanul diavol și l-au golit ca într-o ... Moartea tae și strică ca o sĂ©cere, iar tatăl naște. Dară cum poate nașterea și stricăciunea să se unească, fiind amândoao împotrivă? Poate că de ispitele cĂ©le multe ce i s-au întâmplat și de pagubele cĂ©le multe ce l-au ajuns îș va fi pierdut mintea, de zice că moartea îi iaste tată, sau de multele dureri poate că nu va fi știind ce grăiaște? Ba, iubiții miei, ba! Nu ș-au pierdut mintea și știe ce grăiaște. Ci numai ... Pavel zicea: Pohtesc să mă sloboz din trupul acesta și să fiu împreună cu Hristos, Filipis, l. Această naștere, a treia iaste cu mult mai bună și mai de folos decât cĂ©lialalte, pentru căci nașterea cea trupească să numĂ©ște naștere întunecată, iar nașterea cea duhovnicească, a sfântului botez, să numĂ ... căci această călătorie iaste să o facem cu toții. Și pentru ca să putem câștiga și noi, după moarte, această plată a ertăciunii
Nicolae Gane - Fluierul lui Ștefan
... în țara noastră, pe care călătorul nu-l vizitează, pe care poeții nu l-au cântat încă, dar care nu încetează a fi mai puțin desfătător decât toate acele locuri ce au inspirat pănă acuma lira barzilor noștri naționali. Brădățelul are acea însușire rară, că ori de câte ori îl vei vizita, întipăririle ce-ți lasă sunt tot atât de vii, ca și cum l-ai vizita pentru întăia oară. El vorbește nu numai ochilor, ci și sufletului. Închipuiți-vă în mijlocul unei păduri întinse un lac limpede în care se văd jucându-se păstrăvii ... melodie. Îndată se îndreptă spre locul de unde venea cântecul, și după câteva momente se văzu în fața unei femei ce ședea pe un trunchi de copac și cânta din fluier acea doină tristă care-l mișcase așa de mult. Ea era în toată frumuseța vârstei; avea părul auriu, ochii mari, albaștri; hainele sale simple și ușoare destăinuiau formele cele mai regulate; dar pe fața ei se oglindea o neliniște mare interioară, se părea că, astfel cântând, ea se jăluiește pădurilor, că mărturisește naturii dorul său ... l așa mâhnit. Dar ce folos că somnul tot nu mi-a venit. — Sărmană copilă, o întrerupse Victor, tu simțeai pentru întăia ...
Ion Luca Caragiale - Reacțiunea
... apoi tot ea îl exploata sistematic. Vrăjmașă jurată a libertăților publice, a Constituțiunii și a tutulor instituțiunilor, ea înneca mai întâi și apoi scălda țara în sânge. Era neagră; avea sute de capete ca hidra și mii de ghiare de vampir; fugea de lumină și lucra la întuneric, fără să aibă vreodată curajul opiniilor sale, și complota cu străinii contra Românismului. Uneori, ea își înfigea adânc ghiarele în ... experiență? Încetează a mai înghiți necontrolate produsele negustorilor politici lipsiți de orice scrupul, și are să-ți treacă boala cronică - ai să scapi de halucinația Reacțiunii. Boala mea ajunsese, în adevăr, așa de chinuitoare, că n'am putut respinge povețele spiritului de examen. Le-am urmat - și m'am tămăduit. De multă vreme dorm acuma liniștit fără visuri rele, fără teamă de primejdie pentru Națiune, Constituțiune și alte instituțiuni. Sunt sănătos, da; dar câte odată îmi pare rău: am ascultat spiritul de examen - am ucis legenda - s'a dus liberalismul! Ca un înțărcat băutor de haciș, care regretă extazurile ce și le procura odinioară, mi-aduc aminte adesea cu duioșie de
... fac, dragă... Dacă se vâră. (oftând.) Ei! tu ești tânăr... nu cunoști încă speța asta: Epitropii și ctitorii intelectualității române... (se uită la ceas.) Iacă, mai avem o jumătate de ceas, și nu e nimic așezat, nimeni nu-i gata. UN SECRETAR (intră cu o tavă plină de scrisori) DIRECTORUL (către secretar) Bine dragă! am eu acuma vreme de corespondență? Lasă-mă-n pace... SECRETARUL Nu se poate, d-le director, vă rog: măcar câteva... urgente... așteaptă răspuns la moment, sunt de la persoane foarte importante. DIRECTORUL A? SECRETARUL (dându-i o scrisoare) De la un domn senator, (alta) de la un domn deputat, (alta) de la un domn secretar general, (alta) de la o damă venerabilă... (altele) vedeți! vedeți! DIRECTORUL Fie!... ia să vedem ce dorește d-nu senator... (deschide plicul.) Să angajăm pe o tânără debutantă ... dreptul, nu poți fi avocat, ori magistrat; nu știi medicina, nu o poți exercita; nu știi Estetica nu poți profesa o artă. Arta are nevoie de controlul, de solicitudinea, de protecția Statului... DIRECTORUL (reintră urmat de un frizer; arătând pe profesor) Uite d-le! uite cap! uite ce-mi trebuie... (Frizerul consideră și studiază
George Coșbuc - Tulnic și Lioara
... a mea putere, să simți tu din tot greul Mânia mea... Sălbatic așa vorbit-a zmeul; Și-abia muri cuvântul pe buza lui de fier, Când aripi el întinse de-a una și, sub cer Albit de faptul zilei, s-a pus în alergare. Creștea mereu mai negru, mereu creștea mai tare Și tot mai mult: de patimi și negru dor învins, El dat era cărării ca fulger dinadins. O sută de pământuri cu nouă mii de sate Și munți și văi și silhe și plaiuri, aburate De plângerile nopții, și râuri a trecut Grozavul zmeu, pe aripi de ceață, s-a pierdut În zări; turbat să clătin-a cerului rotunduri, Greu zările se mișcă, și sarbedele-afunduri Cu ceață ... râzătoare cu pasul legănat Lioara, mândră fata lui Stâlpeș Împărat. Mai dis-de-dimineață ca alte dăți ea lasă Chilia și-așternutu-i cu cergă de mătasă Și perini moi, scoboară pe prag întraurit Și trece prin pridvorul de marmoră, cioplit, Cu barda și se duce de-a dreptul la portița Gradinii și-apoi intră cu zâmbet copilița Pe-o aripă de ușă, că-i ușa cu zăvor Și două aripi are
Dimitrie Bolintineanu - La piramide
... moschee, grațios săpate 'N marmură cu flori. III Dar mai colo se zărește Cel deșert spăimântător, Unde viața își oprește Pasu-i verde, râzător. Amblemă de tăcere a tristelor mormânturi În care tot adoarme, plăcere, lungul chin; În care numai pasul fantasticelor vânturi Deșteaptă un suspin. Unde vântul ce ... forma, se risip. Dar luncile deșarte atât sunt de mărețe, Atât de melancolici, cât ochiul privitor, Ce cată tinerețe, Se-nturnă să ascunză o lacrimă de dor! IV Dar ziua se abate. — Pe undele pălite A mării de nisip, Se luptă umbra tristă cu razele ei mute Ce-n noapte se risip. Iar formele lor albe se schimbă cu durere Pe fiece minut ... mormânt. Trei regi ce ridicară aceste piramide, Trei umbre, în tăcere s-așază la benchet. Trei cupe aurite, la stelele splendide Ridică deodată o mână de schelet. O tânără prințesă s-așază în tăcere Și cheamă lângă sine fantastici trecători. Și intonând armonii d-amor și de plăcere, Deschide vălu-i d-aur pe sânul ei de flori. Dar iată se aude o surdă nechezare De ...
... și piaptană și pe madam Piscopesco; cocoana Lucsița este mama lui madam Piscopesco, iar madam Piscopesco este soția lui d. Piscopesco, proprietarul uneia dintre cele mai elegante și mai confortabile vile din Sinaia, vilă care poartă frumosul nume al fiicei cocoanei Lucsiții, vila „Esmeralda". De la șase ceasuri dimineața, pe când soarele nu s-a ridicat bine peste Piscul Cânelui, locuitorii vilei „Esmeralda" umblă de colo până colo, cuprinși toți ca de niște friguri. Ce este? ce s-a-ntâmplat în familia Piscopesco pentru ca toată lumea din vila „Esmeralda" să fie așa de ... ești nevricoasă!... A să văz. Și coana Lucsița se uită-n ceafa grăsulie a lui madam Piscopesco și o scuipă, pe de o parte să-i mai potolească ustureala, pe de alta să n-o deoache: în adevăr, are de ce să se mândrească o mamă. Apoi, cu mai multă atenție, supune și aranjează cârlionții rebeli așa de frumos că madam Piscopesco a și uitat de arsură. — Douăsp'ce și un sfert, soro! ce dracu faceți? tot nu te-ai mai ...
Petre Ispirescu - Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul
... ce să facă, ce să dreagă, ca să umble după placul ei, dară în deșert. Nu mai aveau zi albă, căci ea se ținea mereu de câra lor. Într-o zi, ea zise bărbatului ei: - Mă bărbate, de nu ți-ei lua copiii să-i duci undeva în pustietate, ca să-i prăpădești, eu pâine cu sare de pe un taler cu tine nu mai mănânc. - Da bine, fa nevastă, cum să prăpădesc eu așa bunătate de copilași? Și unde să-i duc? - Nu știu eu d-alde astea. Să faci ce zic eu, ori mai multe nu. Ce era să facă bietul om? Să nu o asculte, îi era că i se risipește casa și își pierde rostul. Să o ... ne aci. Și ieșiră de după coșul bordeiului și mâncară. După ce se sculă tatăl copiilor, vitrega întrebă pe copii cum a nemerit de s-au întors. Iară fata îi povesti tot ce făcuse, și cum se ascunseseră după coș, daca ajunseră acasă, de frică să nu-i bată. Pasămite ei se luase după dâra de mălai ce o presărase fata, când merseră în pădure. Mai trecu, ce mai