Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN GREU
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 942 pentru DIN GREU.
Dorin Ștef - Antologie de folclor din Maramureș
... introductiv de Iordan Datcu, Editura pentru Literatură, București, 1968, vol. I-II. Bilțiu, Pamfil, Bilțiu, Maria, Izvorul fermecat. Basme, povești, legende, povestiri și mito-credințe din județul Maramureș , Editura Gutinul, Baia Mare, 1999. Bilțiu, Pamfil, Pop, Gheorghe, Gh., Sculați, sculați, boieri mari! Colinde din județul Maramureș , Editura Dacia, Cluj Napoca, 1996. Calendarul Maramureșului , Asociația Folcloriștilor și Etnografilor și Măiastra - Asociația Tinerilor Artiști, Centrul de Îndrumare a Creației ... Baia Mare, 1980. Ceas pe ceas se alungă. Folclor poetic . Casa creației Populare, Baia Mare, 1970. Doniga, Vasile T., Folclor din Maramureș , în seria Folclor din Transilvania, vol. VI, Editura Minerva, București, 1980. Godja, Ilie, Între ai mei , Baia Mare, 1973. Lenghel Izanu, Petre, Daina mândră pân Bârsana , Centrul de Îndrumare ... a Mișcării Artistice de Masă din județul Maramureș, Asociația Folcloriștilor și Etnografilor din Maramureș, Baia Mare, 1979. Lenghel Izanu, Petre, Poezii și povești populare din Maramureș , în seria Folclor din Transilvania, vol. VII, Editura Minerva, București, 1985. Memoria ethnologica , revistă editată de Centrul Județean de Conservare a Culturii Tradiționale Maramureș, Baia Mare, colecția ... bilingvă). Papahagi, Tache, Graiul și folklorul Maramureșului, ediția a II-a, în Grai, folklor, etnografie, Editura Minerva, București, 1981. Poezii populare din ...
Mihai Eminescu - Îmbătrânit e sufletul din mine
... Mihai Eminescu - Îmbătrânit e sufletul din mine mbătrânit e sufletul din mine de Mihai Eminescu Îmbătrânit e sufletul din mine Ca un bordei pustiu în iarnă grea. Unde te-ai dus, pe cari căi străine O, tinereță, tinereța mea! Suspine n-am  ah ... de omăt. Un semn că sub ea se petrece-o taină, C-un suflet e de groază sfâșiet. Un semn abia ce poate, ce distaină Din chinul nostru vorbe ce arăt? Neputincioase sunt semnele-orcare ... Ce-arată fața mărei ce-i în mare? O foaie scrisă *** se cade C-un ocean ... un imperiu arde. Un cerc ce-i desemnat pe o hârtie S-arate ceea ce se mișcă-n cer, Încunjurând cu moartea ei pustie, Pământul greu cu a lui hemisfer, Care vuind se mișcă-n vecinicie În jur de soare,-n ocean d-eter  Și toate astea într ...
Ștefan Octavian Iosif - Icoane din Carpați
... duși în sat părinții tăi, Și-n prag stai singurică... Că nu-s un vultur... să mă salt Din plaiurile-aceste, Și ca un fulger din înalt Să cad fără de veste, Și să te iau cu mine, sus, Și să te duc la mine, Departe, unde lacrimi nu-s, În ... de fantasme. Iar apele șerpuitoare, Cu scoborîri și creșteri De sute de izvoare, Își îngînau eternele lor basme În fundul neștiut al negrei peșteri... Trosneau din foc scîntei din cînd în cînd, Și sus, pe cer, s-aprinse-ntîia stea. Ci eu stăteam la foc, visînd, Și ascultam la pustnicul bătrîn, Ce-mi povestea ... puternici și mai mari Ca oamenii de azi, P-aceste plaiuri binecuvîntate... Ei nu știau de sapă și de plug, C-aveau de toate cele din belșug, Așa precum le-a fost lăsat Preasfîntul... Și au venit din locuri depărtate Puhoi de seminții Și au umplut pămîntul Cu zgomotul neostoitei lupte Și strigăte pustii... Un beac întreg luptară în zadar În frămîntări neîntrerupte ... Străpunși de suliți lungi de aur, Și ca-ntr-un lac de sînge crește Întreaga zare-nspre coclaur. Semn de război !... Un glas de bucium, ...
Constantin Stamati - Roman din Vrancea în orașul Iași
... Constantin Stamati - Roman din Vrancea în oraşul Iaşi Roman din Vrancea în orașul Iași de Constantin Stamati La hotarele Moldovei către Țara Muntenească, A Vrancei munți se înalță, cu-a lor ... limpede izvoare uneori de se-ntâmpla Să-și vadă ochii albaștri, părea că se rușina. El avea mare plăcere ca artele să învețe, Căci nime din toți păstorii pe dânsul nu-l întrecea, Nici la fluier, nici la bucium, sau cimilituri istețe, Nici la a mâinilor lucruri ce el ... Deci bătrânul său părinte, plângând cu lacrimi amare, Îl poprește să se ducă și îi zice suspinând: "Dragul tatei, cum se poate să te duci din a ta țară Și să cerci străinătate, părinți și frați părăsind; Ce poftă măgulitoare te-au răpus, te-au amăgit? Și ce vrei ... săi lacrimi ca pâraiele vărsând, Pân’ ce a lui seminție leșinat îl ridicară, De îl duse în a sa casă, unde din leșinul greu Trezindu-se, cată dornic la acei ce-l împresoară, Zicând: "Toți sunteți aice, afară de fiul meu". Însă fugarețul Roman de Iași se apropia Și ... ...
Iuliu Cezar Săvescu - Corbul din Edgar Poe
... Iuliu Cezar Săvescu - Corbul din Edgar Poe Corbul lui Edgar Poe de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție Sunase miezul nopții, pierdut în cugetare, Mai răsfoiam volume, uitate și ... Lenora!â€� Ecoul, cu sfială Repetă scumpul nume, și altceva nimic! Am reintrat în casă, dar făr’ a pierde vreme Același sunet vine, din nou să mă recheme. Bătaia era clară. De astă dată-mi zic: “S-aude la fereastră, acuma, deci, urmează “Să luminăm misterul ce ... Și ca să-i aflu gândul, am stat în nemișcare Pe scaunul de plisă, albastru-violet, Pe care se răsfrânge lumina-ncet încet, Lumina sepulcrală din lampa suspendată, Ce n-o va mai aprinde Lenora: “Niciodată!â€� Atunci oftai mai liber, părea că prin văzduh Plutește ca parfumul, al îngerilor ... œNiciodată!â€� “Te du, răcnii atuncea, și lasă-mă, te du “Acolo unde Pluton, azilul îți dădu. “Un fulg să nu rămână din carnea-ți blestemată, “Să-mi mai aducă-aminte minciuna ce mi-ai spus. “Mă lasă-n pustnicie, atâta am de spus.â€� Dar ...
Mihai Eminescu - Făt-Frumos din lacrimă
... în înfocata lui împărăție, chiar stătu pe loc, încât trei zile n-a fost noapte, ci numai senin și veselie, — vinul curgea din butii sparte și chiotele despicau bolta cerului. Și-i puse mama numele: Făt-Frumos din lacrimă. Și crescu și se făcu mare ca brazii codrilor. Creștea într-o lună cât alții într-un an. Când era destul de mare, puse ... în sus de despică bolta cerului, îl prinse pe degetul cel mic și buzduganul se rupse-n două. Atunci puse să-i facă altul mai greu -îl aruncă în sus aproape de palatul de nori al lunii; căzând din nori, nu se rupse de degetul voinicului. Atunci Făt-Frumos își luă ziua bună de la părinți, ca să se ducă, să se bată el ... cântecele, apele-și ridicau valurile mai sus ca să-l asculte, izvoarele își turburau adâncul, ca să-și azvârle afară undele lor, pentru ca fiecare din unde să-l audă, fiecare din ele să poată cânta ca dânsul când vor șopti văilor și florilor. Râurile se ciorăiau mai în jos de brâiele melancolicelor stânce, învățau de la ... ...
Paul Zarifopol - Din istoria poeziei românești
... Paul Zarifopol - Din istoria poeziei româneşti Din istoria poeziei românești de Paul Zarifopol Alexandrescu - Bolintineanu Cu acești doi poeți munteni, prin excelență așezați între clasicii noștri școlărești, stăm în plină influență a ... mai numeroși aceia care s-au pierdut în adâncul uitării. Faimosul BĂ©ranger, puternicul liric al timpilor moderni, poet popular cu aristocratice forme, și unul din capetele cele mai judicioase ale Franței, zice că multe din cântecele sale mici l-au costat două și trei săptămâni de lucru; mărturisire ce dovedește câtă strășnicie trebuie să aducă un autor la compunerea scrierilor ... nu este de mirare dacă desăvârșirea lipsește la mulți, cărora încă nu le lipsește talentul, și dacă literatură noastră nu se compunea până în anii din urmă decât din niște balade tradiționale, inspirații necultivate ale suferinței și ale naturii sălbatice, nu este, zic, de mirare dacă literatura noastră nu a dat încă ... Văzându-și în fântână atâtea frumuseți... sau: O văz ziua și noaptea, seara și dimineața; Ca un rănit de moarte simt în piept un fier greu; Voi să-l trag, fierul iese, dar însă cu viața, Și cu sufletul meu. Dar însă și fierul greu (de ce ...
Mihail Kogălniceanu - Trei zile din istoria Moldaviei
... Mihail Kogălniceanu - Trei zile din istoria Moldaviei Trei zile din istoria Moldaviei de Mihail Kogălniceanu I - 25 februarie 1777 Und so kam doch wieder ein Fleck von Europa von einer willkĂ¼hrlichen und aussagenden Herrschaft ... a trimis doftori să te vadă. Boierii se făcură galbeni ca ceara, mai că nu se puteau ține pe genunchi. Se uitau cu spaimă din toate părțile și căutau unde s-ar ascunde. Capigebașa zâmbi clătind din cap; în sfârșit, le arătă o perdea lăturalnică ce da într-altă odaie și le făcu semn să se ducă. Boierii se ridicară și se ... bătu din palme. Haznetarul său se apropie. După ce stăpânu-său îi zise două-trei cuvinte turcești, el luă de pe alt divan un contuș greu și o basma de burungiucul cel mai subțire. Imbrohorul își dezveli brațul drept și haznetarul îl strinse tare cu basmaua mai jos ceva de cot ... drept în ochi. Turcul nu putu suferi această căutătură, ce cerca să-i pătrundă gândirile cele mai tainice, și se făcu că leșină. Gavrilachi clăti din cap. După puțin, capigibașa deschise iarăși ochii și cu un glas slab ca de mort zise: — Spuneți stăpânului vostru să se grăbească să vie ...
Mihai Eminescu - Călin (file din poveste)
... Mihai Eminescu - Călin (file din poveste) Călin (File din poveste) de Mihai Eminescu Cuprins 1 Motto: Gazel 2 I 3 II 4 III 5 IV 6 V 7 VI 8 VII 9 VIII Motto ... patul meu tiptil, Doritor ca o femeie și viclean ca un copil!" IV Astfel vine-n toată noaptea zburător la al ei pat. Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat; Și atuncea când spre ușă el se-ntoarce ca să fugă, Ea-l oprește-n loc cu ochii și ... descleștate de un tremur dureros. Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri, Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaștri. Stele rare din tărie cad ca picuri de argint, Și seninul cer albastru mândru lacrimile-l prind; Dar dacă ar cădea toate, el rămâne trist și gol, N ... faci cu ochii înălțimilor ocol - Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de râu Nu-i ca noaptea cea mocnită și pustie din sicriu; Și din când în când vărsate, mândru lacrimele-ți șed, Dar de seci întreg isvorul, atunci cum o să te văd? Prin ei curge rumenirea, mândră ca ... ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Din memoriile Trubadurului
... Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Din memoriile Trubadurului Din memoriile Trubadurului de Barbu Ștefănescu-Delavrancea S-a dus greutatea întunericului care învăluia toată încăperea lumii. Parcă vântul a desfundat ș ... farmecă cu privirea și sug cu o sete nepotolită sângele altora; fluturii, niște secături cochete care, fără a iubi pe nimenea, zboară cotiș din floare în floare; găinușele și licuricii, craidoni de noapte, își colindă felinarele și serenadele lor vechi și nevinovate. Și în aceste popoare — atât de ... la lumina soarelui, sub ochii tuturora nu se întâmplă, fără ca vreo ființă veșnică și sfântă să puie capăt răului care izbutește! Se fură îmbucătura din gura celui slab, se strică cuiburile, se mănâncă ouăle și puii, se bat până la sânge, se robesc, și nelegiuirile și crimele se petrec fără ... când șarpele, aprins de focul soarelui, se repede fâșâind și culcând la pământ paiele de fân, vietățile se împrăștie ca puii de potârniche, și multe din ele își dau sufletul de spaimă. Trece cel mare, cel brutal, cel prost, dar cel mai tare... Cum n-o să înspăimânte pe-atâția lași ... ...
Vasile Alecsandri - Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florența
... Vasile Alecsandri - Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florenţa Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florența de Vasile Alecsandri Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 Note I De o săptămână mă aflam la Florența ... soiuri de înghețate cu atâta iuțime, încât, neînțelegându-l ce spune, îl poftii să ne aducă ce-a vroi. V*** nu ieșise încă din melancolia în care căzuse; în zadar căutam să-i pricinuiesc oarecare distracție prin citirea gazetelor franceze. Mintea sa părea muncită de o idee crudă, care ... fragede decât florile ce ținea... toate aveau o atragere ascunsă, care îți aprindea închipuirea. Când aruncai ochii asupră-i mi se păru că văd icoana din Santa Maria, lângă care întâlnisem pe prietenul meu; două lacrimi sticleau ca două briliante pe genele sale... Mă întorsei iute către V*** cu gândul de ... leșinat. Înfățișarea acelei necunoscute îi făcuse o impresie atât de mare că își pierdu simțirile, strângând la sân buchetul ce luase de la dânsa. Străinii din cafenea alergaseră lângă V*** și cercau deosebite chipuri de a-l aduce în cunoștință... În sfârșit V*** deschise ochii; figura lui era galbenă ... ...