Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FACE ÎN CIUDA
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 135 pentru FACE ÎN CIUDA.
Alecu Donici - Momița și oglinda
... Alecu Donici - Momiţa şi oglinda Momița și oglinda de Alecu Donici În oglindă o momiță Chipul își văzu odată. La a sa tovărășiță Face semne și-i arată, Zicând: "Uită-te, privește La acea caricatură, Cum se strâmbă, se sluțește, Parcă-i puhavă la gură. Vezi grimasuri ce întoarce ... vrea, Noi suntem cam din născare Tot ca una, fata mea! Se găsiră o momiță Cu de sine cunoștință; Iară omul niciodată, Precum am văzut în
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Ștefan Octavian Iosif
... semnale Lumea lor! April Goana Surorile Sărbătoare Aceleiași Patriarhale (1901) Bunica Revedere Furtuna Cobzarul Adio Haiducul Artiști Sonete (1901 - 1902) Cătră tinerii poeți Reînviere Adio În treacăt De sărbători Cronicarii Boierii Răzmirița Lăutarul Haiducul Secerișul Farniente În parc În atelier De urît Un cîntec Poezia Toamnă (Te uită, frunza pică irosită) Cântece și balade (1901 - 1902) Cântece Singurel ca un haiduc... Nu mai sun ... Gruia Credință Cîntecul (1903) Domnița (1903) Isus Harpistul Legendă Zmeoaica Traduceri Un imn francez lui Eminescu (de Lucien Bazin ) Lenore (de Gottfried August BĂ¼rger ) În ciudă (de Robert Burns ) Către copaci (de Giosuè Carducci ) Ucenicul vrăjitor (de Johann Wolfgang von Goethe ) Stropi de nectar (de Johann Wolfgang von Goethe ) Loreley (de ... poezia populară maghiară) Poezii populare maghiare Susănica Fata crîșmarului Nu este-așa? (de Paul Verlaine ) Amorul sfărâmat (de Paul Verlaine ) Colocviu sentimental (de Paul Verlaine ) În surdină (de Paul Verlaine ) În colaborare cu Dimitrie Anghel Legenda funigeilor (1907, poem dramatic în 3 acte) Cometa (1908, comedie în 3 acte în versuri) Caleidoscopul lui A. Mirea (1908-1910) Hornarul Cișmigiul Asfințit de lună Nocturnă Oglinda Sonete antimusicale Elegie Viziune telegrafică (Reminiscență) Wagnerism Vis Biblic ...
... îndesat, Nu ține ca la noi un ceas ori două. Că ziua plouă, plouă pe-nserat, Și când se crapă iar de ziuă, — plouă. În faptul zilei, streșinile plâng. Pădurea stă plouată ca o curcă. Natura calcă cu piciorul stâng: Pe-aici când plouă, — plouă, nu se-ncurcă! Iar ...
Barbu Paris Mumuleanu - Cei mari
... Barbu Paris Mumuleanu - Cei mari Cei mari de Barbu Paris Mumuleanu Informații despre această ediție O, ce ciudă, cît mă mir, D-al celor mari caractir ! Ce schimbate la ei firi, Ce gusturi, ce diferiri ! Precum ceriul de pămînt, Așa ei de cei ... place, nici iubesc. Socotesc că cîte fac Și la alți oameni le plac, Și d-ar greși cît de mult, Ei îndreptări nu ascult. Ei în sine socotesc Că la nimic nu greșesc. Nu le place-a fi-ndreptați, Vor a fi tot lăudați. Fac mese mari ... Sînt foarte nerușinați. Toți mint, jur, făgăduiesc, La nevoi cînd îi găsesc. De loc virtute nu au, Pe minciuni jurămînt dau Cînd au trebi, sînt în nevoi, Supun p-ăi mici ca pe boi ; Li se jur, făgăduiesc Lucruri ce pă ei hrănesc. Le dau nădejdi pîn' la cer, Ori la ... om osibesc. La ei este cunoscut, Ajutat, cinstit, văzut, Cine este verigaș Lingușitor și băsnaș. Iar alții cu alte datorii, De le-a face măcar mii, Surda umblă, ostenesc, Că ei nu le răsplătesc ; În ...
Ion Creangă - Povestea lui Ionică cel prost
... Mai aveți puțintică răbdare că îndată veți afla și asta. Dascălul din sat a zăpsit odată pe popa molfăind un potloc de cioric în postul cel mare, chiar în sfîntul altari. Și de la o împărțeală de colaci, dascălul avea ciudă pe popă, l-a dat pe bețe. Și apoi ferască Dumnezeu sfîntul să nu te afle oamenii măcar cu cît îi negru supt ... mi dați voi, măi, și s-o ferchezuiesc eu pe Catrina de față cu bărbatu-său, chiar acum, dacă vreți? Atunci toți flăcăii, îndrăciți de ciudă, au sărit drept în picioare și s-au răpezit ca niște vulturi asupra lui Ionică, zicînd: Ce-ai zis tu, măi Sărăcilă? Dacă ai băut rachiu, nu trebuia să ... ferestruică, și-ți vede cu ochii ce-am să fac eu. Numai încet, să nu tropăiți cumva ori să faceți larmă ca să vîrîți omul în prepus, ș-apoi atunci să nu fie vina mea. Eu mă cunsc cu cînii, dar voi luați pîne muetă în rachiu, de i-ți îngăima, pîn-oi face eu pe treabă… Atunci se ieu vreo trei-patru flăcăi după Ionică și hai, hai! hai, hai! ajung la casa lui Vasile
George Coșbuc - Legenda rândunelei
... mare Și mândră de-a cătare Și-apoi, pe lângă toate, Și fată de-mpărat. Ușor se duce nume De-un lucru bun în lume, Dar mai ușor de-un lucru Frumos cu-adevărat. Și-n toată lumea vestea I-a mers, cum merg de-acestea Când ... zării Se duc corăbii multe Cu fata de-mpărat. De-amar ea nu mai poate: Inelul scump și-l scoate, Din deget, și-l aruncă În marea ce-o străbat. Atunci, să știi tu bine, Voi mai vorbi cu tine, Când mi-or găsi inelul. Iar mirele-a-nghețat ... șoimii, La cuib pândesc copii Și iată! azi răsună De multă voie bună Palatul tot; cu vuiet La rege robii vin. Un pește-au prins în mare Și-n el, în bună stare, Inelul scump al doamnei. I-l dau, de sânge plin! Stăpânul îl privește Și vesel se pornește La doamnă-sa să-i spuie ... sânge pe inel, Bărbia el i-o prinde: Dar brațele-și întinde Cu țipet doamna-n aer, Uitându-se la el. Iar brațele-i deodată În ...
Dimitrie Anghel - Moartea babacului
... Dimitrie Anghel - Moartea babacului Moartea babacului de Dimitrie Anghel Publicată în Minerva , III, 945, 5 aug. 1911, p. 2. Sever e aspectul morții. Crepul de doliu face pată, mărginește lumina și întunecă. Noapte și zi, întuneric și lumină, neîmbinate lucruri, eternă vrăjmășie. Și cu toate aceste, funerara urzeală de umbră, neagra îmbrăcăminte ... cu moartea nu poate învinge de multe ori ridiculul vieții care lasă urme, nu poate alunga ironia ce se așază la căpătîiul postumului, nu e în stare să biruiască zîmbetul de veselie ce-l resimți in fața anumitor aspecte ale naturei, căci natura, în felul ei, nu e nici tristă, nici veselă, ci așa cum o vede (sic) ochii noștri în anumite momente. Cu aceste gînduri părăseam o casă unde apusese o viață, sătulă de a sălășlui o sută de ani în aceeași închisoare de lut. A muri nu e a rămînea cu ochii mari deschiși în infinit, așteptînd mîna pioasă ce-ți va închide pleoapele reci peste înmărmuritele globuri. Sufletul moare înaintea ochilor. Sub povara anilor mulți, cu vremea, el renunță ... că nici un glob de lumină nu va sui ca să rumenească cerul tău, atunci începe moartea cu adevăr. Trupul rezistă și vegetezi pînă obosesc ...
Costache Conachi - Scrisoare către Zulnia
... de-a iubirii, și de-a dorului tău pară N-au răgaz, nu au odihnă, nici pot avea mîngîiere. Decît numai în suspinuri, în lacrămi și în durere. Amar mie, în ce valuri norocul mă aruncară, Nu știu, mai trăiesc pe lume sau din lume sînt afară ! Și de sînt și de am viață, dar lumea ... mult iubită, În care cu tine-n brață și tu de mine lipită Petreceam zîlele noastre în pustiiul acel mare ! Vai mia, zisăi pustiiul și în inimă mă doare, Mă doare, că acolo numai am trăit în fericire, Am gustat hazul din lume, cu plac și cu mulțămire. Acei munți pînă la nouri, acele stînci despicate, Ce răsuna de suspinul dragostelor înfocate ... arde, mă muncește, Spre mai multă chinuire ca prin vis mi le sfetește. Ah, ibovnică slăvită, unde mai ești acum oare ? Aruncată de un tiran, în vron loc cu departare, Jalnică și năcăjită de a lui sălbatici fapte, Fără nici o mîngîiere, în suspinuri zi și noapte. De mai ai zare de viață, unde vei fi azvîrlită, Zi citind astă scrisoare, în lacrămi și plîns urzîtă : „Am o inimă în
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Lene
... zmeu fără vâjiâetoare. Și bietul băiat, după numeroase îndemnuri, cearcă un pahar de vin, cearcă două, bea apoi binișor, până când începe să bea bine. În sfârșit, începe a face ș-a tipări stihuri. La urmă, de patima vinului și de boala stihurilor nu să mai poate vindeca. De amețeala vinului și d ... care se întoarce când cu fața, când cu spatele înaintea ta. Ziua, când soarele inundă lumea cu un potop de lumină stau ceasuri întregi privind în vag, printre gene. Și micul curcubeu lipit de grăsimea genelor să aprinde, și să desfășuară, și să precipită pe albastrul străveziu al cerului. În diminețile de iarnă, focul s-a stins de mult în sobă, este frig în odaie, obrajii și vârful nasului sunt reci, și stând ghemuit în plapumă, simț, gust cu plăcere, mă îmbăt din căldura care să înconvoaie după trup, între mine și plapămă, ca o vată moale și căldicică. În ... și mărirea colosală a rămășiții ei; lenea la mine este o stare de magnetism animal; este o realitate mai puternică decât adevărata realitate. În așa stare, fiind culcat pe un dig, am căzut în mare;
... singură protectoare era ea, căci în spulberatul de Alexandru nu avea nici o încredere, ea se hotărî să sufere tot, numai să nu o părăsească în această grea cumpănă a vieții. Astfel, în ziua pornirii ea umplu trăsura cu perini și merinde, se îmbrobodi bine, luă în buzunări tot soiul de mirodenii și doftorii și se sui împreună cu nepoții ei, așezându-se, se înțelege, în locul cel mai bun, căci oricum și de dânsa îi era milă. Caii plecară în pocnitul biciului într-un nour de colb, și peste câteva oare, orașul după a cărui îndemânări duduca Balașa ofta în tăcere se vedea numai ca o linie albă la marginea orizontului. Însurățeii erau de o veselie nespusă: târgul cu învălișul său de colb, cu vuietul ... miros de rășină; noaptea să dormim pe saltea de mușchi, ziua să vânăm, să pescuim, să plutărim și nici să mai știm că sunt orașe în lume. Duduca Balașa clătina din cap c-un zâmbet de milă. — Capete înfierbântate, zise ea, ce v-ați face voi fără mine? Veni vremea mâncării; Elena desfășură una din multele legături cu merinde pregătite de duduca Balașa și începu să sfâșie cu albele-i
Ion Luca Caragiale - Cronica de joi
... tinerilor Gheorghe și Dumitru să-i ajute a nu avea nevoie de nici o profesie liberală, făcându-i proprietari — profesie eminamente conservatoare. În momentul când fac această dare de seamă, mama, gemenii, tatăl și moașa se află bine, în afară de orice pericol. II Luni seară, plecând din Iași, am avut plăcerea să călătoresc împreună cu d. Ceaur Aslan. În același vagon se aflau, între alții, și d-nii Lascăr Catargiu, șeful conservatorilor, și N. Filipescu. Trenul a plecat în mijlocul unei manifestații strălucite și noi am rămas să ne comunicăm impresiile celor două zile frumoase, petrecute în mijlocul bunilor și inteligenților noștri prieteni din Iași. Mă prind că n'o să puteți ghici nimeni despre ce am vorbit, sau mai bine zis ... oră și mai bine, până aproape de Vaslui, ne-a ținut, cu un farmec de nedescris, o magistrală conferență. Încântătorul conferențiar se adresa în deosebi venerabilului șef conservator. Acesta, rezemat de ușa compartimentului său, fără să 'ncerce a face vreo întrerupere chiar binevoitoare, da din cap în ...