Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FACE SĂ SPUMEGE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 43 pentru FACE SĂ SPUMEGE.

George Coșbuc - Prutul

... negrea vederea Și mi se topea puterea Și-amărât stăteam ca fierea! Dar când mă-ntorsei spre deal, Maică, ce văzui pe mal! Cât ai face cruce-o dată, Măre iacă mi s-arată Moldoveni, știuții mei, Prăfuiți și puțintei Nici nu te uiți la ei Și veneau, veneau, veneau, Turcii-n bărbi bolboroseau, Că pe mal ei ce-ți vedeau? Vedeau fulgeru-n picioare, Alb ... rărea Și, pe turci cum îi izbea, Zarea nu-i mai încăpea! Și-mi părea de-atâta bine Că vedeam că vremea vine Și-au -ncapă ei și-n mine! Oliolio, ce pui de leu! Dragă-i fu lui Dumnezeu Și mult bine-a mai avut Mama care ... cai roibi fără de frâne Și stăpâni de oști păgâne. Și de-aceea vin turbat Mânios și spumegat Că de-atâta uluire Nu mai pot

 

Mihai Eminescu - Codru și salon

... arată slab; Prin ochii mari și negri o îndoială trece, Ce fulgeră în taină, apoi dispare-n grab. ­ Din vorba mea nu poate amor se aleagă? Nu te iubesc atâta cât știu te iubesc? Ai vrea storc din mare amărăciunea-ntreagă Și într-o picătură s-o beau, -nnebunesc? Spre-a împlini vounul din dorurile tale, Au pot fiu, copilă, de trei ori Dumnezeu, Și ce-au făcut puternic în veacurile sale, Aceea într-o clipă pot a face eu? O, de-aș putea s-amestec a lumii lucruri toate, După a mea voință un ceas te încânt, Cu susu-n jos ar merge a firii legi bogate, Pustiu ar fi în ceriuri și ceriul pe pământ. Și la ... dar nu mai ești. Pătate de-ndoiele a vieții tale vise ­ Băiet de-ai fi tu încă, la mine te-ardic, te privesc cu gene pe jumătate-nchise, Dar nu mai crezi în visuri, căci nu mai crezi nimic. fii un pagi din basme și eu ...

 

Dimitrie Anghel - Coco

... 1912, p. 157 Sînt longevități absolut primejdioase, și Coco , papagalul favorit al coanei Adela, spre deznădejdea noului soț ce-și luase vecina noastră, se încăpățîna trăiască și -l persecute ca o eternă remușcare. te muți așa într-o casă străină, cu arme și bagaje, cu tabieturi și obiceiuri, cu ticuri și năravuri, și poți te adaptezi mediului înconjurător, știi respecți așezarea mobilelor ce și-au căpătat un fel de inamovibilitate, după multele servicii făcute și după locul adecvat ce poate -l ocupe în măsuratul spațiu, poți prinde din curgerea traiului zilnic anumitele simpatii pe cari bătrîna stăpînă a casei le-a căpătat pentru unele bibelouri și ... se poate de greu de rezolvat. Pe toate acestea însă scăpătatul boier izbutise Ie aducă la bun capăt, și în scurtă vreme, precum deprinsese se strecoare frumușel printre mobilele vechi, respectîndu-le poziția cîștigată, tot astfel știuse -și atragă, prin vorbe blajine și bacșișuri pe ascuns strecurate, și simpatia vechilor slugi. Toți și toate, mobile și oameni, uitaseră, parcă odată cu stăpîna ... ...

 

Dimitrie Anghel - Hipparc și Didona

... unul trecător și celălalt etern, priveau fericite la iubitul lor. De la surîsul trecător la cel etern, de la gura mută la aceea care știa cînte, se întorcea Hipparc și, închizînd o clipă ochii, căuta în afundul sufletului lui viață ca dea pietrei, cuvinte dulci ca dea vieții, nu cumva dispară dunga de lumină ce avea s-o facă dar veșniciei. Pe amîndouă le iubea Hipparc, căci una era refluxul celeilalte ; pe amîndouă le iubea ... dantelă înflorită pe treptele scărilor ; înșelătoare îi arăta nemărginirea valurilor ei supuse și frumos așezate pînă la orizont ca niște solzi albaștri ; doar l-o face uite că o minută, zuliară de norocul ce-i hărăzise zeii duruindu-i pe Dido, își înălțase vrăjmașă valurile și vroise i-o fure.. Așa cînta acum, dar Hipparc revedea înfiorat amurgul tulbure cînd ca atîția alții, lăsînd în urmă țărmul înflorit al țării lui, încredințîndu ... pornise într-un tulbur amurg, în ritmate lovituri de lopeți ce se înălțau și recădeau după sunetul flautului ce cînta pe punte, neștiind că o -i iasă despletita furtună în cale și că o

 

Alphonse de Lamartine - Singurătatea

... un ochi străin! Fie liniște, vifor, negură sau senin, Zile n-aștept d-aicea, — soare ce-mi folosește? Când aș putea în drumu-i -l însoțesc vrodată, Ai mei ochi pretutindeni deșertul ar privi; Aici îns-a mea râvnă la toate e-ncuiată: Nimic nu cer din ... izvorul d-atâta prea dorit, Ș-acel ideal bine de toți nădăjduit Și care-aici vrun nume el pe pământ nu are. Pe carul aurorei zbor până la tine De ce nu pot, o, scumpe locuitor ceresc?! În locul osândirii ce mă mai zăbovesc? Nu e nimic d-amestec între ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Singurătatea

... un ochi străin! Fie liniște, vifor, negură sau senin, Zile n-aștept d-aicea, — soare ce-mi folosește? Când aș putea în drumu-i -l însoțesc vrodată, Ai mei ochi pretutindeni deșertul ar privi; Aici îns-a mea râvnă la toate e-ncuiată: Nimic nu cer din ... izvorul d-atâta prea dorit, Ș-acel ideal bine de toți nădăjduit Și care-aici vrun nume el pe pământ nu are. Pe carul aurorei zbor până la tine De ce nu pot, o, scumpe locuitor ceresc?! În locul osândirii ce mă mai zăbovesc? Nu e nimic d-amestec între ...

 

Cezar Bolliac - O dimineață pe Caraiman

... vede zbârlind munții acel imens Titan, Ce-aude umblând Scila pe vântul Siceliei; Nici al Scoției bardul, bătrânul Osian; Profeții de ai Iudeii ce pot compareze Troienii de calcair, graniții ascuțiți Cu capete aprinse mergând adoreze, Cu trâmbe înzeite de preoți și leviți. Căci nu ai vrut, Stăpâne, la dreapta-ți împărțire S-atingi și a mea frunte ... s-află pe un munte! Ce slabă-i e ființa în urlet d-element! Se vede cum se pierde la norul ce-a -ncrunte; D-o linie greșeală, și piere-ntr-un moment... Din astă nimicie în care el se crede, Pierdut în elemente, un punct microscopic, Suflare ... lor lege s-aplice la a sa. Ființă mult schidoală! insectă gânditoare! Piticule gigantic! furnică creator! O rază-ți numai poate cu-ntregul măsoare Și tu întreg, - nimica!... un vierme târâtor. De ce oare Puterea acea nemărginită, Puterea creatoare, a Totului princip, Zdrobită-n mici scânteie ... ia puterea când intră în nimic? Fatalitate! - Basta! - Blestem îți e dorința! Așteaptă, trufaș vierme, când viermii te-or mânca; Așteaptă-ți neființa, de vrei ...

 

Mihai Eminescu - Un roman

... zimbire crudă pe buzele-i subțiri. Nu te iubesc? zici crudo ­ ce zici îți pare-o șagă... Nu te iubesc atâta cât știu ca iubesc, răscolesc cu brațul oceanele ce-aleargă, storc avar din ele amărăciunea-ntreagă Și într-o picătură s-o beau... nebunesc? O vrei?... Spre-a crea unul din visurile tale Aș trebui fiu eu de trei ori Dumnezeu, Aș trebui turbur a firei lungă cale, Și-n clipa mea ­ ce secoli ai veciniciei sale Abia putur-a face, aceea fac eu. Nisipul din pustie pot -l arunc c-o mână În cer ­ și dânsul negru deșert fie iar? Ca sus pământ fie întins fără lumină Și negru fără stele, ca globu-ne de tină Și ale lui întinderi, cu gându-mi le ar. Iar jos cobor mândra a cerului grădină Cu sori nălțați pe lugeri, cu lune-n crenge verzi Iar tu treci, un înger... încinsă cu lumină Și în a ta privire eu mințile -mi pierz. Putere-aș eu cu gându-mi s-ardic insule-n floare A ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a IV

... în viață, Ca oamenii limbă-având vorbeață." [6] Sântul bucuros primi-îmbierea Și de-acolea mearsă tot călare; Însă-așa-i fu sfatul și părerea: nu -arete la fieșcare, Ci nevăzut ispitind el toate -apere pre oameni de păcate. Întracea turcii-încolea și-încoace Ca turbați alerga după pradă; Țiganii nu știea ce vor face, Că-între dânșii scornisă-o sfadă Unii voind călătorească, Iar' alții pe loc hodinească. Din bătrâni încă mai mare parte Stă pe-aceaia ca cât mai degrabă meargă la Spăteni, nici -întarte Domnia, prin zăbavă fără treabă. Drept aceasta țiganii grămadă Strângându--începusă la sfadă. Unii striga că pentru o fată A unui ciurariu nu cuvine zăbovească tabăra toată, Alții răspundea că fieștine Datoriu e păn' atunci rămâie, Păn' va ști de-i Romica vie... Iar' în cea curte mândră măiastră, Voinicii zăuitându-și de toate Bea, mânca, juca, ședea-în fereastră; Parpangel ... groaznice, când cu dinte Apărându-, sugrumă și ucide Și printre dânșii drumu-ș' deschide, Așa Vlad văzând că de toate Părți pe dânsul turcimea ...

 

Constantin Stamati - Păgânul cu fiicele sale

... la Păgânul strașnic     Al său băț ciotos, Iar el cremenește de acel năprasnic     Demon fioros. Deci Demonul zice: „Ce vrei tu a face?     Gândești te-neci? Nu este mai bine, mișele sărace,     La mine s-alergi?â€� „Da cine ești?â€� strigă Păgânul cu frică     Stând înțepenit. Demonul ... Și-ți voi da ce cei. Primește sfatul care îți dau ție,     De mare folos, Destul te-mpilară soarta cu urgie,     O, om ticălos! Ca scapi de chinuri, eu am chipuri multe,     Și vreau te-ajut, De vreme ce cerul nu vrea te-asculte, măcar un minut. Eu pot -ți dau orice, cinste și mult bine,     Și aur cât vrei, Și voi sta cu pieptul însumi pentru tine,     Cu toți frații mei. Pe domnul ... mă jur pe el -ți împlinesc toate; iar tu -mi dai mie     Al tău suflețel! Păgânul atuncea se cutremurară,     Trupul îi răci, Ca -și facă cruce, mâna ridicară...     Dar înțepeni! Demonul De ce stai pe gânduri? Păgânul De-a iadului chinuri Eu mă tem cumplit. Demonul ... Și

 

Vasili Andreievici Jukovski - Păgânul cu fiicele sale

... la Păgânul strașnic     Al său băț ciotos, Iar el cremenește de acel năprasnic     Demon fioros. Deci Demonul zice: „Ce vrei tu a face?     Gândești te-neci? Nu este mai bine, mișele sărace,     La mine s-alergi?â€� „Da cine ești?â€� strigă Păgânul cu frică     Stând înțepenit. Demonul ... Și-ți voi da ce cei. Primește sfatul care îți dau ție,     De mare folos, Destul te-mpilară soarta cu urgie,     O, om ticălos! Ca scapi de chinuri, eu am chipuri multe,     Și vreau te-ajut, De vreme ce cerul nu vrea te-asculte, măcar un minut. Eu pot -ți dau orice, cinste și mult bine,     Și aur cât vrei, Și voi sta cu pieptul însumi pentru tine,     Cu toți frații mei. Pe domnul ... mă jur pe el -ți împlinesc toate; iar tu -mi dai mie     Al tău suflețel! Păgânul atuncea se cutremurară,     Trupul îi răci, Ca -și facă cruce, mâna ridicară...     Dar înțepeni! Demonul De ce stai pe gânduri? Păgânul De-a iadului chinuri Eu mă tem cumplit. Demonul ... Și

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>