Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FI STRÂMT

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 129 pentru FI STRÂMT.

Cincinat Pavelescu - Două epigrame

... oră eram la biroul din camera de consiliu. Însă amicul meu necunoscut era tot acolo. Se făcuse comod. Își scosese pardesiul gălbui, cam lung și strâmt împrejurul corpului său înalt și slăbuț și, strâns într-o redingotă neagră, fără lustru, decât prin coate, cu manșetele albe, ieșite de mult afară, lucra ... zic: Să trăiți în concordie și fericire! În societatea brăileană aceste discursuri neașteptate produceau impresiuni diferite, dar, totuși, amicul meu, Fabriciu, continua a fi invitat, fiindcă era un băiat excelent. Într-o seară, însă, a pățit-o. O doamnă din elita orașului da o mare petrecere după ... pahare, aprindea ochii, da drumul limbilor și idilele se înjghebau fericite, discuțiunile se aprindeau și flirtul era în splendoare. În casa aceea parcă n-ar fi fost niciodată la poartă zăbranicul negru. Așa credeam noi, musafirii. Fabriciu, însă, veghea. Și pe când un prieten distins și bun vorbitor termina o cuvântare ...

 

Nicolae Gane - Duduca Bălașa

... ea se bătu cu gândul de se cuvine sau nu să se supună la această nouă încercare. Dar vai! ce era să facă? Ce ar fi ajuns neispititele tinerețe ale Elenei fără neadormita ei priveghere? Vrând-nevrând, ea trebui să încalece ca toți ceilalți, și când se văzu cucuiată pe șea ... și bolovanii de care se încurca pe drum, nu simțea decât zdruncinul calului, ce o sălta cu necontenire pe șea, și în cuget curat ar fi dat toți munții și toate frumusețele lor pe canapeaua cea moale din ietacul ei, unde avea obicei să adoarmă cetind. Începuse acum a amurgi ... boieri. Mica ceată de călăreți descălecă, iar duduca Balașa, când voi să se dea jos de pe cal, se cumpăni astfel, că dacă n-ar fi întâlnit mâna scorțoasă a baciului care s-o oprească în loc, ar fi făcut negreșit o tumbă în mijlocul câinilor, de-ar fi râs toată stâna de ea. În sfârșit, cu vai, nevoie, înțepenită cum era și cu ajutorul lui Alexandru, căci pe baci îl respinse cât colo ... trandafirie îmbrobodea acum vârful munților. Unul mai cu samă răspândea o lumină atât de strălucitoare, încât stâncile ce-i încoronau fruntea păreau a ...

 

Paul Zarifopol - Delicate lucruri vechi

... este și istorică. Dar felul acesta de greutăți face cu atât mai ispititoare încercarea. * * * Emil Codrescu, medic și om de cultură generală neobișnuită, trebuie să fi fost tânăr de tot prin anii când se așezase bine stăpânirea poeziei lui Eminescu. Lectura de bază a generației sale o formau neapărat ... însăși a lamartinianului schopenhauerizant, trecut prin pozitivism. Doar același doctor ne încântă cu suave explicații asupra epitetelor floare și înger, ce s-ar fi potrivind uneori atât de exact femeilor. De aceea legătura, din trecut, între Emil și o femeie cu carne frumoasă și apetituri întregi, se numește demență ... de femeie, numită impropriu și aproape în derâdere iubire, este întoarcere la animalitate, este, gândind bine, o impulsie sinistră. Orice declarație de amor, oricum ar fi exprimată, tacit sau prin cuvinte, este, în esența ei, o cerșire a corpului, considerată de femeie, fie că consimte sau nu, ca o ... însemnările lui, sânul Adelei, de exemplu, este tratat cu o impresionantă atenție. Ceva mal slab, șoldurile și umerii. De tot tulburătoare pare a fi importanța piciorului, precis: a botinei, a vârfului botinei. Despre rolul rochiilor lungi, gelos acoperitoare, în psihologia și istoria dragostei europene, a ...

 

Ion Luca Caragiale - Varietăți literare. Canard-rățoi

... naturalist tindea la cunoașterea gradului de voracitate a rațelor. Lăcomia acestui soi de palmipede era îndestul de cunoscută; nimeni însă nu și-ar fi putut închipui că ea ar merge până acolo încât o rață sau un rățoi să mănânce una după alta alte douăzeci și nouă (29) dobitoace ... Când văzu el că rațele sunt cât se poate mai îndopate, le tăie deodată tainul și le lăsă vreo câteva ceasuri fără mâncare. Trebuie să fi fost o măcăială grozavă. Protestările lor devenind nesuferite, el deschise uscioara țarcului; rațele se repeziră să iasă. Experimentatorul puse mâna pe cea dântâia care scoase ... foarte comun. Care burghez — cuvântul e la modă — nu hrănește cu o grije mai mult decât părintească niște ființe hotărâte a fi victimele voracității lui ? Ce este oare vestita artă, cu care se fălește mai ales vremea noastră de astăzi, arta creșterii vitelor? Se fac expoziții speciale ... unele carnivore — poate pentru toate — carnea propriei spețe nu numai că nu e neplăcută, dar încă e foarte gustoasă — ceea ce ar fi, daca nu o scuză, cel puțin o lămurire a gustului monstruos al canibalilor; ea dovedea apoi că în adevăr una din cele mai ...

 

Ion Luca Caragiale - Românii verzi

... parte din această societate, fără deosebire de sex, de etate sau de coloare politică, dacă este român sau româncă verde. Art. 3 - Emblema societății va fi un român verde zdrobind falnic cu călcâiul său șearpele străinismului, care scrâșnește și țipă. Cap. II - Despre datoriile membrilor societății în genere Art. 4 - Membrii ... sub președinția eminentului meu amic, M. Ch. Rostogan. În acest comitet nu vor putea figura mai mult de jumătate membri nevârstnici. Ziarul Românul Verde va fi redactat de toți membrii societății: fiecare membru, indiferent de vârstă sau sex, va fi dator a colabora măcar o dată la lună cu un articol de fond. Se-nțelege de la sine ce idei e chemat să ... Cap. III - Despre datoriile membrilor minori ai societății Art. 30 - Membrii minori ai societății, indiferent de etate și de sex, sunt datori a fi cât se poate mai curați. Art. 31 - Ei sunt datori a asculta pe părinții lor de ambe sexe, de preferință pe acei cari ... și idei de român verde, conform statutelor de față. Art. 49 - În cazul când un membru nu ar avea lapte sau, întâmplător, nu i-ar ...

 

Mihai Eminescu - Luceafărul (Eminescu)

... copilă, asta e... Hai ș-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde urmele Și nu ne-or ști de nume, Căci amândoi vom fi cuminți, Vom fi voioși și teferi, Vei pierde dorul de părinți Și visul de luceferi."                    * Porni luceafărul. Creșteau În cer a lui aripe, Și căi de ... singurătăți De mișcătoare valuri; Dar nu mai cade ca-n trecut În mări din tot înaltul - "Ce-ți pasă ție, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul? Trăind în cercul vostru strâmt

 

Ion Luca Caragiale - O zi solemnă

... altfel; dar nici Leonida. Ce a făcut Leonida Condeescu pentru urbea lui este imposibil de descris pe larg într-un cadru așa de strâmt. Mă voi mărgini prin urmare a consemna, în liniamentele lor generale, unele din faptele sale cele mai importante, al căror mobil a ... fost așa de consecvenți ca Leonida: soldat credincios al partidului conservator, încă de pe vremea când nu se-ndura să crează că Mizilul ar putea fi ceva mai puțin decât capitala Ialomiței, dacă nu a Buzăului sau a Prahovei, a rămas până astăzi același - partidul ...

 

George Coșbuc - Vulturul (Coșbuc)

... nu mai fu-n lume vro seară! Iar sufletu-n noi ce și-acum tremura, De farmec cuprins, ca pierdut se mira! Dar unde-o fi piscul? Căci nu mai era Și-n locul lui gol și lumină Vulturul, el însă și-acu-nconjura O stâncă trăsnită-n ruină. Deodată cu ...

 

George Coșbuc - La logodnă

... gătit, Nechează, sare-n tropot. Pe când steluțe-n cer apun, Trill bate drum de-a dreptul, Se duce calul, cel nebun, Cât strâmt îi pare pieptul. Menard, ca și Trill, o iubea Pe Nora; doi, iubiți de ea, Din doi s-alegi pe cine? Frumoși și nobili amândoi ... A fost rănit, dar nu din greu, Precum credeai tu, Trille El azi trăiește și-i al meu! De mâine-n șepte zile Vom fi, amor în Crist jurat, Nevastă eu, și el bărbat; Azi, Trille, e logodna. Și m-ați chemat voi, să vă fiu Eu martor fericirii? Hah ...

 

George Topîrceanu - C. Hogaș: Note din călătorie

... din încăperea strâmtă și întunecoasă a ochilor tăi de motan somnoros fantasmagoriile molaticului Morfeu și spune-mi în câte miliarde de ani ai fi în stare să numeri strălucitoarele alaiuri de stele cu care luna a găsit de cuviință să-și împodobească obișnuitul ei drum aerian în ...

 

George Coșbuc - Iarna pe uliță

George Coşbuc - Iarna pe uliţă Iarna pe uliță de George Coșbuc Publicată în Vatra , 1896, nr. 16 A-nceput de ieri să cadă Câte-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat. Nu e soare, dar e bine, Și pe râu e numai fum. Vântu-i liniștit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. Sunt copii. Cu multe sănii, De pe coastă vin țipând Și se-mping și sar râzând; Prin zăpadă fac mătănii; Vrând-nevrând. Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gâlcevesc Vrăbii gureșe, când norii Ploi vestesc. Cei mai mari acum, din sfadă, Stau pe-ncăierate puși; Cei mai mici, de foame-aduși, Se scâncesc și plâng grămadă Pe la uși. Colo-n colț acum răsare Un copil, al nu știu cui, Largi de-un cot sunt pașii lui, Iar el mic, căci pe cărare Parcă nu-i. Haina-i măturând pământul Și-o târăște-abia, abia: Cinci ca el încap în ea, Să mai bată, soro, vântul Dac-o vrea! El e sol precum se vede, Mă-sa l- ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>