Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru GATA SĂ NASCĂ

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 183 pentru GATA SĂ NASCĂ.

Ion Luca Caragiale - Moftangii

... ori de spirit, tânăr, bătrân, de un sex sau de altul sau de amândouă, el a fost, este și va fi rrromân adevărat... te păzească Dumnezeu ataci Rrromânia lui oricât de pe departe, căci moftangiul român e aci gata sa te zdrobească. Moftangiul român este: Din clasele primare până la bacalaureat - anarhist; De la bacalaureat până la primul examen de universitate - socialist; De la ... sau, dacă încă nu până acuma, va inventa unul sau două pentru a le dirija - institute absolut indispensabile Rromâniei, care este și trebuie fie centrul și farul cultural în Peninsula Balcanică... Ar fi o rușine lăsăm pe Bulgaria ne ia înainte! De exemplu. Este absolut indispensabil întemeiem un institut pentru domesticirea, prăsirea și educația licuricilor - lampyris resplendens - având misiunea de a studia un nou sistem de luminare a ... afară, se-nțelege, de acele pe cari le va mai descoperi savantul nostru. Moftangiul științific este sacrosanct. Nici un guvern nu cutează, nu gândește măcar se atingă de el și de institutul lui; sunt lucruri inviolabile: ar fi în guvern care ar vrea stingă lumina, ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bursierul

... ochi de aur, în jurul căreia se prigoreau bunele mele surori, din atâtea cântece, și basme, și povești, când ai avut ochi, închipuire și inimă, te pomenești închis în niște ziduri înalte, te izbești de chipuri străine și reci, de inimi domoale și nepăsătoare, de mai-mari cari nu vor știe de cântece și de basme... iacă cea mai mare nefericire din viața mea! Dezordinea și sclavia liceului, masa bursierilor, soioasă și murdară, duhoarea bucatelor ... grele ale bursierilor și mi se păru că sub mine se deschide o prăpastie fără fund... Unde era blânda mână a mamei, ca -mi vâre plapăma pe sub mine și -i simț cele trei degete atingându-mă pe frunte, la mijloc și pe umeri, în semn de cruce, iară eu adorm sub paza ei și a crucii?... Unde era Lăbuș, cânele meu, cu care hoinăream toată ziulica? Unde, pisica neagră, care mi se ... mai grabnic; gesturile mi se zvăpăiau; fața mi se aprindea și mânia mă întuneca, fără prinz de veste. După doi ani mi-era ușor răstorn mesele, trântesc băncile, ...

 

Petre Ispirescu - Fata cu pieze rele

... el de seamă că se cam adevereau zisele filosofului, că de când, adecă, dobândise fata, d-atunci și el dă îndărăt. Dară nu știa ce facă, cum scape de prăpăd pe cei doisprezece copii. Bietul împărat! Și acesta îi era copil. N-ar fi vrut, vezi, piară nici unul. În cele din urmă se lăsă după povața filosofilor. Ei ziceau că mai bine este piară unul și scape doisprezece, decât toți ajungă ca vai de ei și de râsul lumii. Se îndoia împăratul, se îndoia împărăteasa facă o așa faptă, dară întețiți de toate relele ce-i năpădea din toate părțile, se înduplecară la sfaturile celor mai aproape de dânșii, și ... hotărâră în cele din urmă facă o jertfă decât trisprezece. Vorbi deci împăratul cu credinciosul său cum facă. zică adecă că vrea meargă la vânat, ia și pe fată cu dânsul, mai cu seară că tot zicea ea că-i place vază cum merg oamenii la vânat, și o lase acolo în pădure. Aceasta însă fără

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a IV

... câne dea legat, iară Mieii cei blânzi pe lup împresoară!... Sosit-au de tine hotărâtă Vreme,-în care tu de voie bună Vruși te-închini la poarta mărită!... Tinerii tăi încă-s de-împreună Gata-a merge departe de-acasă, Nice-acum de patrie le pasă!..." Stete vodă cu mintea-îndoită De-are-în pieptul vânzariu împlânte Fierrul, dar socotind ovilită Izbândă, ca singur -încrunte Însuș' cu el, hotărî -l lasă Spre-altă pedeapsă mai ticăloasă. Sabia smulsă, ochi plini de-urgie Aruncând la el, așa răspunse: ,,Greculeț mișel, născut la robie, Învățat la ... nu pot fie, Lucruri de rușine și mișele, Porunci -l bată peste față Pentru vorba proastă și-îndrăzneață. Iar' deacă din solii repezite -încredință, mai nu turbă-în sine De ciudă și de-urgie-ocărâte Văzându-și porunci, nici -ș-aline Firea putu cu deobște târzie Izbândă, ci cât mai tâmpurie. Deci la pași de aproape, de parte, Porunci de sârg oști -și armeză, Și întracela chip ei poarte Ca aducă cele mai viteze Cu sine, iar' păn' la primăvară fie ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XI

... o-înțălege, Pentr-acea dobândește priință Și-i zic adevărată credință. Încă-apoi lege din lege naște, Credință din credință purcede, Păn-în urmă nu mai cunoaște Ce-i de-a ținea și ce-i de-a mai crede. PĂ¡rtnicii hulesc, defaimă, luptă, gonesc și sfarmă. Jidovul pe toți goi-urgisește Și, de-ar putea i-ar strânge cu totul, Ca pe filisteni, că socotește Că așa-i porunci SavaĂ ... întii cum că nu mă-încumet Nici laud, nici defaim îndată Și cu rupta nice-o stăpânie, Ori cu ce feliu de nume fie. [13] Ori unul pe norod stăpânească, Ori câțva, ori cu toți pre sine, Cumpenind cu filosoficească Minte tot lucru cum cuvine, Ne vom dovedi că fieșcare Chip dintr-este folosul său are. Și de la-împrejurări fieșcare Poate capete schimosală, Apucând lăturișă cărare De la scoposul și-întia tocmeală; Deci nu poate zice nici ună, Din sine sângur, nici rea, nici bună, Precum nici poate ...

 

Ioan Slavici - Popa Tanda

... Iar acum părintele Trandafir ajunsese la acest canon de pocăință. El nu mai putea aștepte că va face ca alții, vină o zi, stea alta și se ducă în a treia. Știa că s-a pus prea rău la protopop pentru ca poată crede că-l va trimite în alt sat. Iară făr' de sat nu putea rămână. Popă făr' de sat; roată făr' de car, jug făr' de boi, căciulă pusă într-un vârf de par. Își puse dar de gând ... ceva; iară de unde este poți lua. În Sărăceni însă toate încuietorile erau de lemn. Și apoi părintele judeca: popa face treaba satului, iar satul îngrijească de traista popii. Multă vreme n-a trecut până ce părintele a început prindă încredințarea că cu desăvârșire proști n-au fost oamenii care au început cu pomenile și cu ospețele. "Este un lucru folositor, zicea el, când ... hrană, ea nu rămâne stearpă!" Așa a zis; așa s-a pus și facă. Un om care n-are ce ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Lenore (Iosif)

... mi-e sufletul pustiu... De-unde vii, iubite? — Noi noaptea doar plecăm la drum, Când zările-s senine. Și tocmai din Boemia vin, Ca te iau cu mine! — Ah, Wilhelm, intră-n casă-ntâi, Vreau -ți aud cuvântul. Vreau te strâng la sânul meu... Cum geme-afară vântul! — Hei, geamă vântul, cât o vrea, Iubita mea, nu-mi pasă! Fugarul sforăie grăbit, Nu ... sună? Cântări și bocete-n convoi S-aseamăn laolaltă Cu jalnicul orăcăit Al boului de baltă. — Pe mort lăsați-mi-l în drum Neîngropat steie, Veniți la cununia mea Cu tânăra femeie! Aici, țârcovnic și gropar Cu cioclii dimpreună! Tu, dascăl, mormăie un psalm, Tu, popă, ne cunună! Dispare ... — Te uită! sus pe eșafod Stafii și draci s-adună, Și cântă, și se învârtesc În razele de lună! Aici, strigoi! aici, scripcari! Veniți -ntindem hora Eu noaptea asta mă cunun Cu mândra mea Lenora! Și toți strigoii — fâș, fâș, fâș — Aleargă pe-apucate, Zburând pe sus ... și mări, Și stelele, și luna! — Urra!... E luna sus... Urra!... Ce repede merg morții! Te temi, iubita mea, de morți? — Vai... las' ...

 

Gottfried August B%C3%BCrger - Lenore (Iosif)

... mi-e sufletul pustiu... De-unde vii, iubite? — Noi noaptea doar plecăm la drum, Când zările-s senine. Și tocmai din Boemia vin, Ca te iau cu mine! — Ah, Wilhelm, intră-n casă-ntâi, Vreau -ți aud cuvântul. Vreau te strâng la sânul meu... Cum geme-afară vântul! — Hei, geamă vântul, cât o vrea, Iubita mea, nu-mi pasă! Fugarul sforăie grăbit, Nu ... sună? Cântări și bocete-n convoi S-aseamăn laolaltă Cu jalnicul orăcăit Al boului de baltă. — Pe mort lăsați-mi-l în drum Neîngropat steie, Veniți la cununia mea Cu tânăra femeie! Aici, țârcovnic și gropar Cu cioclii dimpreună! Tu, dascăl, mormăie un psalm, Tu, popă, ne cunună! Dispare ... — Te uită! sus pe eșafod Stafii și draci s-adună, Și cântă, și se învârtesc În razele de lună! Aici, strigoi! aici, scripcari! Veniți -ntindem hora Eu noaptea asta mă cunun Cu mândra mea Lenora! Și toți strigoii — fâș, fâș, fâș — Aleargă pe-apucate, Zburând pe sus ... și mări, Și stelele, și luna! — Urra!... E luna sus... Urra!... Ce repede merg morții! Te temi, iubita mea, de morți? — Vai... las' ...

 

Petre Ispirescu - Fata de împărat și fiul văduvei

... Alții ca -i scoață ochii și se gonească în pustietăți spre a fi mâncată de fiare sălbatice. Alții iară ziceau ca i se lege o piatră de gât și se dea pe Dunăre. Tocmai pe atunci, din păcate, iată că și feciorul văduvei trecea pe acolo în treaba lui. Cum îl văzură boierii, numaidecât ... împăratului. Toți fură într-o glăsuire ca fata se dea pierzării. Însă ca una ce este fată de împărat, și ca una ce trebuie fi săvârșit nelegiuirea cu un om, carele și acela trebuie piară, acel om fie fiul văduvei, deoarece fata nu vrea spuie pe adevăratul nelegiuit, și pentru că Sfatul împărăției nu poate -l ghicească. Cum hotărâră, așa și făcură. Împăratul porunci, și numaidecât se aduse un boloboc mare; puse de-l smoli și, băgând într-însul pe ... ele nu ascultau de cuvântul lui. Împăratul nu băgă de seamă, căci vorbea cu fiul gazdei, un copilandru dezghețat și sfătos, de te trăgea inima stai cu dânsul de vorbă. Atunci gazda, ca facă pace, zise: - Nu se poate ca împăratul ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecu I

... apĂ²i ce va fie, Mai că nu leșină de mănie!... Căci nu rabdă năsâlnica zână Ca rând bun oamenii păzască, Și temându- ca nu vină La cevaș' rând gloata țigănească, Gândi cum sfaturi le strămută; Ș'indată, iaca, scoală iute; Pe arepi de volburi cu fortună Încălecând, la iad pogoară. Pe-unde mèrgere, fĂșlgeră, tĂșnă, Toate spulbără, frânge ș-oboară. Însuș' pe diavoli prinsă mirare De năpraznă-așa iute și mare. Iar' deacă ... ta vedea-vei ocară!... Încă și țiganii mișei caută Ca puie la rânduială, Părăsându-și ciocane și laută Și-întrarmați pe Mahomèt scoală. Îi văzui sfătuind cum -ajute Lui Vlad, în toate chipuri plăcute. Sângur acel Vlad, de-l lași în pace, Gata-i a prăpădi păgânimea... Ș-atuncia iadul tău ceva face? Unde-ți va fi slava și mărimea Că-ai scornit legea mahometană? Înțălesu ... a hărțuire?... Noi încă-avem câte doao mâini, Inimă-în sân și duh în plumâni! Eu gândesc că ha mai grea tâmplare Care poate ne tâmpineze Ar hi când

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VI

... mea va -auză Cum e și-a celoralalți socoteală, Ce au -mi spuie fără sminteală. [10] Întii, cum dintru voi fieșcare sâlește spre-a iadului bine, Amegind pe-om din dreapta cărare, Apoi, în ce chip ni cuvine -ajutăm lui Mahomet îndată: Pre-ascuns, ori cu sâlă vederată?" Aici Mamona sculĂ , mare Visternicul Domnului Sătanei, Pe mâna lui sunt toate comoare De supt pământ, aurul și banii. ,,Tot iadul (grăi dâns) bine știe Cât îi ... Înși oameni prin noi lucreze Spre-a lor pierire necontenită. N-ajută-acum armele viteze Cum punga cu galbeni tecsuită Aceștii, numa fie plină, Acuma toți oamenii -închină. [14] În urmă rușinea mea fie, Deacă eu cu banii nu voiu face Mai mult decât întru voinicie AltĂ²r a lăuda place!" Mamona fârșind, Asmodeu râsă Și căutând împrejur așa zisă: ,,Nu pentru că eu sunt logofătul De taină-a mării-sale, dară ... iad pază și priveghere, Cel ce tot feliul de măiestrie Lumească care domnia cere E procopsit, fârșind Asmodeu, sculă-începând cuvântul său: ,,Adevărat! nu

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>