Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru LIMBA DE PĂMÂNT

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 319 pentru LIMBA DE PĂMÂNT.

George Coșbuc - Străjerul

... pânză albă prin tot întinsul zării, Cu dungi de neguri, negre ca dorul răzbunării; Din osturi bate crivăț, și plaiul alb al țării Greu scapără de ger. În pas grăbit, Amurgul adună-n braț de vrajă Mari umbre cari s-alături și țin cu noaptea strajă Pământului; azi umbre așa de multe sânt! E tot un iad din ceruri jos până pe pământ, Înghețul pe sub streșini dă sloi, pe câmp dă vânt Și flori pune pe glajă. E iarnă, cum e dânsa mai aspră-n firea ei ... Mai mult, mai mult răsuflu-i scărește din putere, Stă mort întreg; și ochii pe pod i-a țintuit Un doctor! Biata mamă de tremur a-nnegrit; Să plece? Dar desculță prin ger: E de pierit! Ori el, ori dânsa piere!... Piciorul ei de sânge pe drumul grunzuros Și viscolul izbește cu șuier viforos În față-i fulgi; cu pieptul mai gol de jumătate, E crunt de frig obrazul și pulpile-s crăpate, Ea tremura ca frunza, căci frigul o străbate Prin carne până-n os. În turn ciocanul geme de zece ori în clopot; S-a stins

 

George Coșbuc - Patria română

... George Coşbuc - Patria română Patria română de George Coșbuc Patria ne-a fost pământul Unde ne-au trăit strămoșii, Cei ce te-au bătut pe tine, Baiazide, la Rovine, Și ... Celor ce suntem în viață, Cei ce ne iubim frățește, Ne dăm mâna românește: Numai noi cu același nume, Numai noi români pe lume Toți de-aceeași soartă dată, Suspinând cu toți odată Și-având toți o bucurie; Asta-i patria română Și ea sfântă să ne fie! Patria ne-o ...

 

Dosoftei - Din Viața și petrecerea svinților

... SFÂNTA VASILISA, ÎMPĂRĂTEASA LUI MAXENȚIU] Lăsă Vasilisa pre-mpăratul pământesc Și-ș luă logodnă cu-mpăratul ceresc. STIH [PENTRU SFÂNTUL PORFIRIE, CU CEI DOUĂ SUTE DE OSTAȘI] Stătu viteaz Porfirie cu a sa oaste, Pre pizmașii lui Dumnezău lovind din coaste. STIH [PENTRU SFÂNTUL ANDREI, TÂRÂT PE PĂMÂNT PENTRU CULTUL ICOANELOR] Din țărnă sunt făcut, și țărna să mă strice, Celui ce o au fapt chipuri voi da ferice. STIH [PENTRU SFÂNTA ANA ... BOTEZUL LUI ISUS HRISTOS] Botezul lui Hristos sus ceriul descuie; Pre carii nu-l imă, într-însul îi suie. * STIH [PENTRU SFÂNTA DOMNICA] Lăsă pământul, de ceri gândind, Domnița, În ceri s-au suit, precum ș-au pus priința. * STIH [PENTRU SFÂNTUL MARCHIAN] S-au suit de-acii cătră ceri mare veste, Marchian, cărui cinstea și-n pământ este. * STIH [PENTRU SFÂNTA MUCENICĂ EVTASĂ�A, UCISĂ PRIN SABIE] Lui sângur mântuitor lumii Hristos duce Al său cap EvtasĂ­a,-n ... arsă cu totul. STIH [PENTRU PREACUVIOSUL MACARIE] Macarie de pământ fugĂ­ departe, În fericita ceriului s-au suit parte. STIH [PENTRU SFÂNTA MUCENICĂ EVFRASIA] Scăpaș de

 

Vasile Alecsandri - Răzbunarea lui Statu-Palmă

... vânt, S-au nălțat în nori să vadă, ce minune-i pe pământ?    Apoi iar, căzând pe gânduri, Sfarmă-Peatră zice: „Frate, Câte stânci de aur pline și de petre nestimate Le-aș va vesel Trestianei, toate zestre ca să-i fie, De-ar vroi cu mine fata să se lege-n cununie“.    â€žCa și tine, zise grabnic Strâmbă-Lemne, ca și tine, Câte lunci, păduri ... Statu-Palmă-Barba-Cot este un personagiu fantastic din cei mai originali cari se găsesc în povești. El e un pitic monstruos, având satura mică de o palmă și barba lungă de un cot. Locuința lui este într-un vârf de plop; iar când se coboară din acel copac, el încalecă pe un iepure schiop, de cutreieră lumea și pătrunde chiar pe sub pământ. Sfarmă-Peatră și Strâmbă-Lemne sunt personificările urieșe ale torentelor care macină și răstoarnă stâncele cât de nalte și a furtunelor care îndoaie și rup arborii cât de groși. Făt-Frumos este eroul ce se luptă cu zmeii, cu balaurii, cu urieșii și cu fearele codrilor pentru apărarea fetelor ...

 

Mihai Eminescu - Odin și poetul

... ­ în colbul negru Uitat ș-ușor al vechiului pământ. Dar ei... De-ar merge-n sud și nord ­ nimica. Sunt ca o laie de nomazi și de lăieți Ce stau deocamdată numai pre pământul Ce l-au cuprins, spre a fi alungați De alt popor mai tare, iubitor De cele ce-au trecut, ce-s rădăcina Și gloria celor ce sunt." ­ ,,Ah! ce-am dori în ora morții mele, Roma să guste pân ... consorții tăi cei plini de glorii. De cântec este sufletul meu plin. De vrei s-auzi al iernii glas vuind Și lunecând prin strunele-mi de fier, De vrei s-auzi cum viscolește-n arfa-mi Un cânt bătrân și răscolind din fundu-i Sunete-adânci și nemaiauzite, Ordonă numai ­ sau de ... amestecul hidos Al gândurilor unui neferice E frumusețea. Nu ­ în seninul, În liniștea adâncă sufletească, Acolo vei găsi adevărata, Unica frumusețe...        (Fruntea-i înaltă, De neauă coperită, și coroana-i De stele-albastre strălucea în hală, Și vorba lui blândă era duioasă.) ... Din cupa mea de aur bea auroră S-între seninul blândei diminețe În pieptul tău. Și ți-oi deschide-atunci Portalele nalte de

 

Vasile Alecsandri - Muntele de foc

... Vasile Alecsandri - Muntele de foc Muntele de foc [1] de Vasile Alecsandri Legendă din Munții Apenini Pe cei munți pustii, sălbatici, Din Lombardo-Veneție, Unde noaptea în orgie S-adun demonii lunatici, Hoți de moarte doisprezece Stau în rond sub vântul rece Care șuieră și trece! Focul cerului s-aprinde, Urmărit de groaznic tunet, Și al munților răsunet Printre văi adânci se-ntinde. Hoții râd cu voie bună. Șeful lor, purtând cunună, Cântă astfel în furtună: Varsă ... al lui suflet se-ntărește! Tremure-se tot în lume Cât va fierbe sânge-n mine! Facă-și cruce și se-nchine Cel ce-aude de-al meu nume. Eu sunt brațul care frânge! Eu sunt ochiul ce nu plânge! Eu sunt gura ce bea sânge! Abia zice, și deodată Cade ... cerului săgeată!... De-atunci mii de focurele, Limbi de pară albăstrele, Ard pe locurile-acele! Note ↑ În Munții Apenini, între Giogo și Filigare, aproape de satul Petra Mala, există un fenomen vulcanic foarte curios de observat. Pe suprafața vârfului unui deal, numit Munte de foc, ies din pământ nenumărate limbi de foc care ard necontenit, răspândind noaptea lumini fantastice pe stâncile și pădurile

 

Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul

... fiie a vechii Ethiopii Contrastă cu evrea cu ochii azurii, Și palida arabă, cu fruntea visătoare, Cu copta cu păr negru și brațe de ninsoare? Pământ ce fecondează în fiecare lună, Și nici un timp n-abate splendida sa cunună! În care frunza cade sub soarele de foc, Și alta vine-ndată de ține al său loc. Aice rar se-ntâmplă să fulgere, să plouă; Un cer senin și splendid adapă cu-a sa rouă Pământul ... pompele jucară și vasul a scăpat. Dar zorile se varsă. Conrad pe pod privește Acest spectacol magic, strein, ce îl răpește; Aceste mii de valuri, ca cete de geanți, Ce joc cu vasul, și-unii îl trec la ceilalți, Râzând de slăbiciunea acestui om pigmeu Ce vrea pe eleminte să puie jugul său. Pământ! pământ! strigară mai multe voci d-odată. Și se zări o coastă: sprânceană depărtată. ................................ Vedeți acea câmpie ce moartea a coprins? Aici a ... de ce tu întârzii Să faci o faptă mare, printr-însa să re-nvii? Și apoi, în grămada de nații ce compune Al lor mormânt de ...

 

Vasile Alecsandri - Doncilă

... Vasile Alecsandri - Doncilă Sub cel păr mare din sat Zace Donciul pe un pat; Nouă ani și jumătate De când zace el pe spate! Pentru dânsul nu e vară, Nu e dulce primăvară, Ci numai viață amară! Pe de-o parte carnea-i cade, Pe de alta vermii-l roade, El se roagă tot mereu Să-l sloboadă Dumnezeu. Toată lumea l-a lăsat, Lumea toată l-a ... fată mare, Și numai dintr-un sărut, Capul lui și l-a pierdut!" ↑ Subiectul acestei balade a fost tratat și de poeții poporali ai Serbiei, sub numele de Dojcin bolnavul . Vezi colecția cântecelor poporale ale serbilor, tradusă în limba franceză de August Dozon (Dentu libraire-Ă©diteur Paris). În Ardeal există asemenea balada lui Doncilă, însă cu numele de Radu și călugărița (vezi colecția tipărită la Pesta de dr. Marin Marienescu) ↑ În timpurile pe când Bugeacul era în stăpânirea tătarilor, aceștia făceau ades năvăliri pe pământul Moldovei și cășunau cumplite rele locuitorilor ... în Bugeac pentru ca să ducă în țară care mocănești pline de copile mârzăcești și de roabe tătărești. Tablou viu și spăimântător ...

 

Mihai Eminescu - Tăceți! Cearta amuțească...

... vulcane când s-aprind; Când prin a vieții visuri ­ oștiri de nori ­ apare A morții umbră slabă cu coasa de argint Tăceți! Cum tace-n spaimă a Nordului popor Când evul asfințește și dumnezeii mor. Aduceți-vă aminte de-acele nalte poze De frunțile-n lumină a vechilor profeți; Pe un pustiu de piatră, pe cer d-azur și roze Trecu un stâlp de flacări ce lumina măreț Și-n fruntea unui popol ­ pierdut în chin ­ e Mose, Și sufletul lui mare, adânc și îndrăzneț, Prevede că ... și-n gându-i și-n biblia lui scrisă Viața-ntreagă mare unui popor e-nchisă. Astfel în noaptea noastră pierdută și amară, Un glas de deșteptare adânc a răsunat, O stea a rupt puternic eclipsa cea solară, Un stâlp pin chinuire un drum ne-a ... în ceartă se scutură și mor. Os magna sonaturum! Idei c-ale lui Crist În limba inspirată unui evanghelist. Inima lui cea mare menită fu de soartă Să nască-ntr-un timp rece, căzut, degenerat, Dacă în fundul negru, adânc din marea moartă, Cu-ape de

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ștefan și Radul

... vânt, Apoi cade la pământ, Iar pe locul ce cădea, Pământul se deschidea, Și-n gâtleju-i destupat, Cu năvală au intrat, Supt o negură de prav, Buzduganul cel grozav! Radu-Vodă, mânios, Își aduce mâna jos, Și când o rădică sus Cea măciucă s-a și dus, Despărțindu ... nu merge butucește, Ci străbate vulturește, Pân' ce iată c-a găsit Pe cel Ștefan, domn vestit, Fără teamă, fără frică, Fără grijă de nimică, Numai de Tatăl Cel Sfânt Ce-i în cer și pe pământ! Ștefan-Vodă, cum vedea, Iute paloșul scotea, Și de feru-i oțelit, Pe unde-i mai ascuțit, Măciuca s-a poticnit; Ș-apoi iată Că dodată Dintr-o singură bucată Două țăndări ... ducea, Alta-n stânga rătăcea, Și pe locul ce cădea Toate-n țărnă le trântea Și-n pământ se mistuia! Vezi că cine-i pui de zmeu, Fie greul cât de greu Mi-l ajută Dumnezeu; Și când doi români se bat, Nu-i nici unul mai bărbat! III Pe cel pisc perdut în nor, Stă ... Radule fărtatule! Ți-am mai zis o dată, măi, Tu-n domnie să-ți rămâi: Decât țară de ...

 

Paul Zarifopol - Despre ideologia lui Eminescu

... manuscris, întăresc destul acest fapt pe care-l arătase, din capul locului, textul poeziilor publicate. Însă filozofia teoretică a fost pentru dânsul, pe de o parte, izvor de imagini; fundament pentru o morală și o politică, pe de altă parte. Fără interes, desigur, nu este o cercetare atât de minuțios lucrată ca a dlui Al. Dima, a urmelor de idei și terminologie hegeliană la Eminescu (în Viața românească din 15 februarie 1934), fiindcă Eminescu trebuie să fie, pentru noi, românii, subiect eminent de studiu; și îndeosebi prețioasă e apropierea pe care o face dl Dima între monarhismul lui Eminescu și acel al lul Hegel. Hotărât rămâne însă că ... plauzibilă, pe a lui Eminescu: înțelesul alegoric ce i-am dat este că, dacă geniul nu cunoaște nici moarte și numele lui scapă de simpla uitare, pe de altă parte însă, pe pământ, nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc. Despre consacratul pesimism al lui Eminescu, autorul ne propune formula că ... ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>