Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MIROASE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 153 pentru MIROASE.
... să încerce puterile iedului. Și iedul i se ține voinicește de urmă; doar la săriturile amețitoare se oprește câte o clipă, ca și cum ar mirosi genunea, apoi se avântă ca o săgeată și, behăind vesel, zburdă de bucurie pe picioarele subțiri ca niște lujere. Dar trebuiesc să coboare, să străbată ...
Emil Gârleanu - Cioc! cioc! cioc!
Emil Gârleanu - Cioc! cioc! cioc! Cioc! cioc! cioc! de Emil Gârleanu Și păsările se-nțeleg între ele. Dumneavoastră poate nu mă veți crede. Atâta pagubă! Dar eu știu multe asupra lucrului ăstuia de la gaița mea, de la gaița mea care, fiindcă am învățat-o să vorbească omenește, mi-a descoperit câteva taine ale graiului păsăresc. D-ta, spre pildă, auzi ciripind o rândunică, crezi că i-a venit, așa, un gust să facă gălăgie, în vreme ce dânsa dă povețe puișorilor ei: „Nu ieșiți la marginea cuibului!â€� „Nu strigați când nu sunt eu cu voi!â€� „Tst! pisica!â€� O vrabie ciripește pe gard. D-tale puțin îți pasă. Și ei, biata! i-a sărit inima din loc: „Uliul!â€� În nopțile cu lună asculți privighetoarea, — te încântă; ajungi să crezi că pentru tine își revarsă în gâlgâiri ploaia de mărgăritare. Nici nu bănuiești că-și plânge numai dragostea ei Așa, mulțumită gaiței mele, am ascultat, deunăzi, o convorbire între un măcăleandru și-un scatiu. Să v-o spun. „Cioc! cioc! cioc!â€� se aude de departe. Măcăleandrul zice: — E ciocănitoarea! — Ciocănitoarea, răspunse ...
Emil Gârleanu - Frunza Frunza de Emil Gârleanu Lui Cristinel S-a desfăcut din mugur, într-o dimineață caldă a începutului de primăvară. Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa ca o sârmă de aur, făcând-o să tremure de fericirea unei asemenea atingeri. Ziua întâi i s-a părut scurtă, și apropierea nopții o mâhni. Lumina se stinse, răcoarea o făcu să se zgribulească, să se vâre între celelalte și să aștepte, ațipind, până a doua zi, venirea soarelui. Cu ce revărsare de strălucire se ridică stăpânitorul lumii până sus, pe cer! Raza se coborî din nou, și toată ziua, încălzită, frunza se scăldă în albastrul văzduhului. În scurtă vreme se desfăcu mare, verde, mai frumoasă ca toate, mai sus decât celelalte, tocmai în vârf. De deasupra îi cădea lumina, dedesubt se ridica, până la ea, mireasma crinilor albi, singuratici, cu potirul plin de colbul aurului mirositor. Un ciripit străin o miră. Și cea dintâi rândunică, venită de departe, tăia albastrul ca o săgeată, înconjură copacul de câteva ori cu strigăte de bucurie, apoi se așeză pe streașina casei, cântând mereu... Dar într-o dimineață raza ...
Emil Gârleanu - Tovarăşii Tovarășii de Emil Gârleanu E încă întuneric. Pământul e jilav de rouă și brazdele, răsturnate, în ajun, de către fierul plugului, miroase a proaspăt. În văzduh, o rață sălbatică zboară, furișându-se, măcăind speriată, ca alungată de glonț. Pe o grămadă de coceni, plugarul, rămas peste noapte în câmp, doarme învelit cu niște saci; și mai încolo, boulenii treji, Duman și Joian, stau cuminți, cu gâturile întinse, așteptând jugul. Dar departe, în sat, încep să cânte cocoșii, căci zorile prind să mijească. Lumina se cerne din ce în ce mai deasă, și-n vreme ce cununa cerului se luminează, pe pământ se deslușesc toate: satul; încolo, pe coastă, ca urnită din loc, pădurea; în fund, dealurile gemene unul după altul, ca pe o scară. Și-n cea dintâi clipă de revărsare a luminii, grija, care țârâie în urechea plugarului ca un greier, îl scoală. Omul aruncă sacii la o parte, sare în picioare, își freacă ochii cu dosul mâinii stângi și cu dreapta își îndreaptă șalele. Apoi pornește spre boi. I-a înjugat... Slabi, de li se văd coastele ca niște arcuri sub piele, boii își încoardă mușchii, își potrivesc ...
Gelu Vlaşin - 23:00 â†�â†� 22:30 23:00 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 23:10 →→ coacăze negre printre urzici la săcel sunt ceasuri întregi să auzi șuieratul vântului locomotivă mi-ai spus cu un zâmbet amar când un pește electrocutat îți făcea semne cu mujdei dintr-o farfurie hoinăream printre torențiale și tufe cu spini cocoțat pe un cal mai uriaș decât prâslea din foto de lux spuneam povești despre urșii vicleni despre piatra din lună (ziceai asta-i bună) și muzica plescăia la magnetofonul polonez mâinile miroseau a tarhon printre păturile aspre (când focul ne spunea povești
Gelu Vlaşin - 23:10 â†�â†� 23:00 23:10 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 23:20 →→ vreau să te am ca pe un hamburger gustos vălul roșiatic cu sos de muștar franțuzesc să-mi îngroșe saliva degetele curgând printre feliile de pâine prăjită bucuria perversă cu nuanțe de gri te-așterni peste masa stropită cu vinul altora mâna ta stângă mirosind a monotonie tălpile cumpărate de la sex shop din piața romană cu gust de măsline grafitti la swing house stafia ta face demonstrații de zbor printre mese (dezbrăcată de orice
Gelu Vlaşin - 8:37 â†�â†� 8:12 8:37 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 8:50 →→ doar buzele tale vânează peștele scăpat gândurile ca niște lilieci gata să-mi cadă din gură dietetic sau mirosind vinul fermentat în pivnițele statului oamenii mușcă din pâinea uscată fără sens în atelier liniștea culorilor o folie de codamin pentru ochi plini de nesomn la pian o majoretă dansează doi vulturi se plimbă pe clape adulmecându-și prada molima împrăștie aerul fără tine explodând la pagina cinci (printre aparatele de fotografiat
Gelu Vlaşin - Depresie nouă Depresie nouă de Gelu Vlașin cunosc femeia care minte-n poeme cum se macină viețile orbilor rătăciți printre cărți mirosind a literatură și imaginația scriitorului ratat și pervers o cunosc și primul jurământ și ultimul dar nu mi-e milă de povestea cu doi hoți de suflete când ultimul tău sărut bate la poarta
Gelu Vlaşin - Desa Desa de Gelu Vlașin îmbolnăvit de cafea și picături de salivă înroșită înjuri ca un birjar cu pene flu flu flu cineva un țânțar îmi smulge voința prin toți porii deposedându-mă de tine șarpe spui tâmpenii mirosind a tei și a sinucigași doar ea dezgroapă securea războiului ca să-mi despice sufletul alb de
Gelu Vlaşin - Dikantun Dikantun de Gelu Vlașin spuneam expres la un moment dat spuneam yahtul meu la tulcea e spuneam și ce dacă și ce dacă spuneam eu scafandrii erau vreo patru cu dinții înfipți în porțelanul paharelor sparte în spatele stației de tramvai hai hai și după amiaza se poate relaxa ochiul tău printre mese la mall cu ele și cu aerele lor mirosind a silicon proaspăt
George Topîrceanu - De profundis (Topîrceanu)
George Topîrceanu - De profundis (Topîrceanu) De profundis de George Topîrceanu I Nu, asta nu pot s-o suport! Curând, e-un an și jumătate De când ați declarat că-s mort În unanimitate. Toți proștii câți m-au cunoscut Ziceau: ,,Mi-era un fel de rudă — Săracul! Cine-ar fi crezut?...â€� Îmi vine să-nviez de ciudă! Profane mâini mi-au răsfoit, La Iași, arhiva. Revistele m-au prohodit, Amicii mi-au mâncat coliva. Mă pipăi, stau nedumerit. Mă trag de păr, simt că mă doare... Nu, n-am murit! Vă dau cuvântul de onoare. Scriu versuri proaste, deci exist! Mi-e dor, mi-e foarte dor de-o fată. Trăiesc, de vreme ce sunt trist Și râd ca altădată. Dar astăzi, negru și zburlit De cum m-a prins dușmanul, — Vă dau de veste c-am sosit Întreg, și eu, și geamantanul! II Am fost la început în rai La Neamț, la mănăstire: Păduri de cetini, flori de plai, Singurătate și iubire... Pe urmă am intrat în iad La Turtucaia, Și încă miroseam a brad Când s-a-nceput bătaia. Acolo jos, un căpitan Cu barba rară M- ...