Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ODAIA FEMEILOR
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 167 pentru ODAIA FEMEILOR.
Ion Luca Caragiale - Grand H%C3%B4tel "Victoria Română"
... cadență steaua dimineței - se face ziuă... E o grămădire dinaintea birtului din colț... Precupeți, care merg cu coșurile încărcate la piață... Ce să fie?... O femeie numa-n cămașă, cu picioarele goale, cu părul desprins, ține strâns de piept pe un om îmbrăcat în uniformă de poliție. El luptă să scape ...
Dimitrie Anghel - Floarea de aloes
... înduioșa. Ținîndu-mă de mînă, el nu-și da seama că visul și cu banul intrau laolaltă, nu știa că duce visul de mînă... O femeie bătrînă, într-un clinchet de chei, ce parcă era însăși vremea ce închisese ușile tuturor fericirilor după ea, ne întîmpina cu un pas abia simțit ... jețurile vechi, încremenind unde ajungeau ca niște fărîmături de soare. Tata strivi însa una cu piciorul, goni alta înaintea lui — și trecurăm în altă odaie. Luminoasă și albă, cu masa ei de stejar întinsă, împrejurul căreia stau cele douăsprezece jețuri goale, sofrageria parcă își aștepta oaspeții. Într-un bufet încăpător ...
Ion Creangă - Povestea porcului
Ion Creangă - Povestea porcului Povestea porcului de Ion Creangă Cică erau odată o babă și un moșneag: moșneagul de-o sută de ani, și baba de nouăzeci; și amândoi bătrânii aceștia erau albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii. Și, Doamne! tare mai erau doriți să aibă măcar unul, căci, cât era ziulica și noaptea de mare, ședeau singurei ca cucul și le țiuiau urechile, de urât ce le era. Și apoi, pe lângă toare aceste, nici vreo scofală mare nu era de dânșii: un bordei ca vai de el, niște țoale rupte, așternute pe laițe, și atâta era tot. Ba de la o vreme încoace, urâtul îi mânca și mai tare, căci țipenie de om nu le deschidea ușa; parcă erau bolnavi de ciumă, sărmanii! În una din zile, baba oftă din greu și zise moșneagului: — Doamne, moșnege, Doamne! De când suntem noi, încă nu ne-a zis nime tată și mamă! Oare nu-i păcat de Dumnezeu că mai trăim noi pe lumea asta? Căci la casa fără de copii nu cred că mai este vrun Doamne-ajută! — Apoi dă, măi babă, ce putem noi ...
Mihai Eminescu - Iconostas și Fragmentarium
... corpul ei de aur. Un singur stâlp alb purta boltirea înaltă a temniței și, răzimată de stâlp , se vedea o figură naltă de femeie, albă ca varul, cu ochii turbați și fixi — ea-și frângea mânile ei în lanțuri și din când în când își netezea părul ei ...
Constantin Stamati - Dialogul unui holtei cu un boierenaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam
... toți.â€� Holteiul Au doar din așa pricină oamenii să nu se-nsoare, Ca să nu se bolnăvească? Însuratul Oh! nu le știi, frățioare. O femeie cu capricii de multe ori pe zi moare. A doua tocmeală „În zodia cumpenii soarele când va ajunge, Pe când se răcește ... Căci dracul m-au împins, Ca pe un mire înfocat, Și-ndatoririle mele în scris socrilor le-am dat; Vai, însă, de-mperecherea cu o femeie de modă!... Holteiul Dar a patrulea tocmeală? Însuratul Ah! să ți-o spun nu am poftă, Și nu este de mirat, Când ți ... „soro dragăâ€�. Doar de te-au deprins țăranii așa cuvinte să-ți placă, Căci ei obicinuiesc numai așa fel de vorbe groase, Iar biata femeie rabdă ca o sclavă ticăloasă. Dar ce taci? ce nu vorbești? Bărbatul Ce poruncești să mai zic? Cucoana În careta mea să puie al meu ...
Ignacy Krasicki - Dialogul unui holtei cu un boierenaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam
... toți.â€� Holteiul Au doar din așa pricină oamenii să nu se-nsoare, Ca să nu se bolnăvească? Însuratul Oh! nu le știi, frățioare. O femeie cu capricii de multe ori pe zi moare. A doua tocmeală „În zodia cumpenii soarele când va ajunge, Pe când se răcește ... Căci dracul m-au împins, Ca pe un mire înfocat, Și-ndatoririle mele în scris socrilor le-am dat; Vai, însă, de-mperecherea cu o femeie de modă!... Holteiul Dar a patrulea tocmeală? Însuratul Ah! să ți-o spun nu am poftă, Și nu este de mirat, Când ți ... „soro dragăâ€�. Doar de te-au deprins țăranii așa cuvinte să-ți placă, Căci ei obicinuiesc numai așa fel de vorbe groase, Iar biata femeie rabdă ca o sclavă ticăloasă. Dar ce taci? ce nu vorbești? Bărbatul Ce poruncești să mai zic? Cucoana În careta mea să puie al meu ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Lene
... și să precipită pe albastrul străveziu al cerului. În diminețile de iarnă, focul s-a stins de mult în sobă, este frig în odaie, obrajii și vârful nasului sunt reci, și stând ghemuit în plapumă, simț, gust cu plăcere, mă îmbăt din căldura care să înconvoaie după trup, între ... am deschis ochii și m-am văzut într-o oglindă, am înghețat de frică, crezând că m-am înșelat, și m-am culcat într-o odaie străină, cu un străin alăturea. Închideți ochii cu toții și spuneți-vă un basm în minte, ca și cum l-ați spune altora, și veți ...
... subsuoară, apoi se amestecă și dânsul în vorbă: — Da; de ce nu l-o îndreptat? — Păi nici el nu-i Dumnezeu, zise o femeie ce ținea un copilaș cu ochiul umflat. Bughea parcă se înfurie: — Nu l-o îndreptat, că merge în bobote: când e omul voinic, se ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Micuța
... așa zicând, o zbierare binecunoscută, și care mă făcu să ghicesc pe loc pe proprietarul colosalului nas. - Aicea șade Tăciune? - Intră, intră, Feldeșule! răspunsei din odaie, și baronul Rosen se afla deja lângă mine. Baronul Rosen, student jurist și coleg al meu, era un june bogat, scurt, gros, alb, năsos și ... sărutat, și Rosen, departe de a ghici pe buzele mele vicleana îmbrățișare a lui Iuda, ieși, sau, mai degrabă, zbură din odaie, rămâind ca să-mi trimiță fără zăbavă, spre înmânare, cadoul în cestiune. După ce tovarășul dispăru, m-am uitat la ceasornic: era două fără un ... șervetele pe genunchi. - Am auzit, domnule, c-ai fi având o natură foarte rece, începu duduca. - Natura mea nu vă place? - Deloc. - Atunci nu sunteți femeie. - Dați-mi voie a nu vă-nțelege, domnule filozof. - Străbunei dv., Evei, plăcuse șerpele, cel mai răce din toate ființele. În orice caz ...
... o boală plină de chinuri; în locu-i răsărise zâmbetul acela cuminte ce-l prindea atât de bine. La căpătâi îi plângea maică-sa, o femeie slabă, trudită de muncă, cu picioarele goale pe o vreme ca aceasta de început de iarnă. Mai încolo, un frate al ei, cu decorațiile războiului ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Departe, departe
... părut! zise bătrâna, sculându-se în picioare. — Și am văzut o umbră... — Ti s-a părut! răspunse bătrâna, plimbându-se prin odaie. — Pe urmă, cineva plângea și se ruga, se ruga... — Taci! zise bătrâna, taci! Ah! ce minut fericit îmi risipiși, dragul mamei... Începui să ...