Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru PANA LA

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 173 pentru PANA LA.

Dimitrie Anghel - Pe un volum al lui E. Gîrleanu

... îi e foame. Buna lui credință e nesfîrșită și, printr-o bizarerie curioasă, cu care l-a dotat natura, după cîtva timp de la inhibiție, el își însușește toate întîmplările, transformîndu-le și dîndu-le proporții uriașe. Invenția la el e o trebuință organică, e o reacțiune contra uniformității, un antidot fără de care viața n-ar mai avea nici un haz, e, ca ... în treacăt, am retrăit atîtea și atîtea gesturi și am rămas uimit de sobrietatea, ușurința și plasticitatea cu cari sînt redate. Ingenios peste măsură, econom la vorbe, el concentrează ca și cum ar fi la ultima lui filă de hîrtie, la cel din urmă pic de cerneală ce l-ar avea. Se joacă, zugrăvind miniaturi delicioase cari te încîntă și te fac să visezi, priveliști înarmate ... deznodămînt, cel de al doilea alege numai cîteva amănunte și procedează prin imagini. Pergaud mărește proporțiile, celălalt le reduce și le micșorează : gîză ori girafă, la dînsul e totuna, și precum înduioșatul Heine făcea mici cîntece din marile lui dureri, tot astfel procedează și autorul nostru cu victimile lui. Apoi, orice ... ...

 

George Topîrceanu - Catrene improvizate

... talent. Te-ai instalat în Capitală Ca să creezi și tu curent. Vrei să te-afirmi ca cap de școală, — Dar n-ai talent. La cafenea când vii alene Îți iei un aer grav, absent... Satisfăcut te umfli-n pene, — Dar n-ai talent. Iar când te duci să ...

 

Constantin Stamati - Dorul de patrie

... De vaiete dușmănești, Acolo plugarul mână Leneșii boi hăulind, Pân-când plugul se anină, Oase din pământ zvârlind; Și unde odinioară Pe dușmani îi înjugară La pluguri de au arat Și ghindă au semănat* În acea dumbravă sântă Oițele se umbresc, Și călătorul ascultă Fluierașul păstoresc... Și unde odinioară Bistrița se ... de român copilițe Că se scaldă, șuguiesc, Și apoi, împletind gâțe4, Pe pajiște dănțuiesc. Însă una dintre ele Saltă ca luna prin stele, Fiind gigâtă la stat Ca molidvul drept și nalt; Cu ochișorii ca mura, Sprinceana pană de corb, Fiindu-i întocmai gura Pe omăt de sânge strop; Mândră era copilița, Nu-i tăcea un ceas gurița, Și prin luncă alerga, Și ... atuncea n-am trăit! Să privesc biruitoare Oastea cea nemuritoare, Ce pe dușmani învingea Ș-a țării hotar lărgea; Să privesc solii triimise La scaunul românesc De craii ce zădărâse Pe zimbrul moldovenesc. Lăcrimam gândind aceste, Dar răsării făr’ de veste Di-o rază ce-au luminat Spre-a ... Odrăslește și învie Și aduce iarăși roadă... Deci prințul menit să fie Domn a toată România, Să facă țării mult bine, Negândind numai la ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VIII

... afle unde-i vâna; apoi lovește-ncet Păzind cu scumpătate ca rana să nu fie Mai mare decât trebui? Această îngrijire Și eu când scriu la versuri întocmai imitez; Îmi pare că iau sânge la demoralizați. Cum am sfârșit lucrarea, o strâng, o dau uitării; Apoi o cioplesc iarăși, ș-având mai multă trudă Decât mai înainte pre sine nu ... ntristare c-asemene plecări Îmi sunt vătămătoare, dar nu pot să le las. Și nu mă strică numai că-mi fac împiedicare Să scriu sumeț la versuri, și singur să mă laud, Ades prilejuri bune din mână am scăpat, Căci mi-a lipsit curajul de-a le ... dat obraz de-aramă ca orice legi să calce, Rușinea, sentimentul să le disprețuiască, Să nu-și mai schimbe fața în galben sau în roș La toată ușa bate, se-nchină tuturor, Spinarea își îndoaie, și de refuz nu-i pasă; Supărăcios, obraznic, din casă dat afară, De-o sută de ... Din greutate vorbei, și bine înțeleg Ce creieri pot produce cuvintele rostite. Mulți mintea ne măsoară chiar după limbuție, Și cred că nerozia e dată la ...

 

Ion Creangă - Soacra cu trei nurori

... a mai îngreuiat cu un mâncău și eu nu vreau să-mi pierd comândul. Apoi, când înseră, baba se culcă în pat, cu fața la perete, ca să n-o supere lumina de la opaiț, mai dând a înțelege nurori-sa că are s-o privigheze; dar somnul o cuprinse îndată, și habar n-avea de ce ... ce-i și cum se nimerește. Într-o bună dimineață, feciorul mamei îi și aduce o noră pe cuptor. Baba se scarmănă pe cap, dă la deal, dă la vale, dar n-are ce face, și, de voie, de nevoie, nunta s-a făcut, și pace bună! După nuntă, bărbații din nou ... ceafă un ochi neadormit, cu care vede tot ce facem, ș-apoi tu nu știi cine-i mămuca, n-ai mâncat niciodată moarea ei. — La ceafă?... vede toate? n-am mâncat moarea ei?... Bine că mi-am adus aminte... Dar ce mâncăm noi, fetelor hăi? — Ia, răbdări prăjite, dragă ... Hai, fetelor, tăceți, gura vă meargă; că nu-i bună pacea, și mi-e dragă gâlceava. Și iese cântând: Vai, săracul omul prost, Bun odor la ...

 

Friedrich Schiller - Cavalerul Toggenburg

... cu dorul; Sângeră determinat, Arde,-o strânge-n piept cu-amorul, Și pe cal e avântat. Toți vasalii își adună, Toți elveții săi din drept; La mormântul sfânt detună Toți cu crucea p-al lor piept. Fapte-acolo valoroase Dezvoltă eroi creștini, Coifuri, pene onduloase Înspăimântă saracini. Toggenburg poartă omorul, Teroarea ... p-a mării und-amară Vede-un vas vele-ntinzând; Se-mbarcă spre scumpa țară Unde-e viața ș-al lui gând. Ajungând la castel, bate Înfocatul pelegrin... Vai? ca fulger îl străbate Răspunsul d-amaruri plin: "Este-a cerului mireasă Aceea ce cauți tu; Ieri fu ... ziua cea aleasă Nunta ei când se făcu." . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Abandonă, nu-și mai vede Al părinților focar; Armele nu-și mai revede, Nici fidelul armăsar. De la Toggenburg apune Jos spre văi, necunoscut; Peste membrii nobili pune Vestmânt aspru, răsțesut. O colibă izolată Își clădi-mprejurul ei, D-unde closterul s-arată ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Cavalerul Toggenburg

... cu dorul; Sângeră determinat, Arde,-o strânge-n piept cu-amorul, Și pe cal e avântat. Toți vasalii își adună, Toți elveții săi din drept; La mormântul sfânt detună Toți cu crucea p-al lor piept. Fapte-acolo valoroase Dezvoltă eroi creștini, Coifuri, pene onduloase Înspăimântă saracini. Toggenburg poartă omorul, Teroarea ... p-a mării und-amară Vede-un vas vele-ntinzând; Se-mbarcă spre scumpa țară Unde-e viața ș-al lui gând. Ajungând la castel, bate Înfocatul pelegrin... Vai? ca fulger îl străbate Răspunsul d-amaruri plin: "Este-a cerului mireasă Aceea ce cauți tu; Ieri fu ... ziua cea aleasă Nunta ei când se făcu." . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Abandonă, nu-și mai vede Al părinților focar; Armele nu-și mai revede, Nici fidelul armăsar. De la Toggenburg apune Jos spre văi, necunoscut; Peste membrii nobili pune Vestmânt aspru, răsțesut. O colibă izolată Își clădi-mprejurul ei, D-unde closterul s-arată ...

 

Ion Heliade Rădulescu - O noapte pe ruinele Târgoviștii

... frunza pe zid șoptește, Iarba pe mușchi întreabă: "Aici cine m-a pus?' Zidul ca o fantomă dasupră-mi se lățește, Ca uriaș la spate-mi turnul se nalță-n sus. La locul lor stau toate, ca moartea neclintite, Gata să năvălească; umbrele mă-ncongiur, Trec și retrec, se primblă asupră-mi pironite; Pasări de noapte, cobe ... În vremele trecute unda-i a purpurat. Aci îmi stau de față eroii Rumâniei Din Câmpulung, din Argeș, din Iaș, din București, De la Traian și Negru, martiri ai vitejiei, Până la împilarea trufiei strămoșești. Ici glasul: Radu Negru! peste Carpați răsună; Viteazu-și pune tronul în locul strămoșesc; Orice rumân în preajmă-i subt steagu-i ... p-oștirea rumânească, În muta voastră șoaptă câte-mi vorbiți acu! Mușchiul acesta verde ce vremea-l grămădește, Aste ierburi sălbatici ce în pustiuri cresc, La inima gemândă sânt laure ce crește, Deșteaptă bărbăția; din ochi robii vorbesc. Vitejilor războinici! frunza când vă suspină Și când astupat geme vântul pân boltituri ... el cobește, Sau plânge slava veche, și plânge dureros. Ss! Clopotul s-aude! E ceasul după urmă? Îngerul pocăinții cu ast d-aramă glas Cheamă ...

 

Grigore Alexandrescu - Nina

... și blândețea ce ai avea. Nu-mi zic nimica vorbele tale, Și nici ochii-ți nu mai au cale Ca să patrunză-n inima mea. La al tău zâmbet, l-a ta mânie A mea mâhnire sau bucurie Nu pot nici crește, nici a slăbi ... s-a aflat. Acel războinic ce biruiește După izbândă ne povestește Prin ce primejdii el a trecut; Și robul slobod, după robie, La toți arată cu bucurie Lanțul în care ani a zăcut. Îți arăt starea-mi fară sfială; Vorbele mele n-au îndoială, Că sunt ...

 

Nicolae Filimon - Lucia di Lammermoor. Dramă în trei acte de Salvatore Cammarano

... Lucia di Lammermoor , acest splendid cap d-operă ieșit din fecunda pană a celebrului maestru G. Donizetti, se arătă pe orizonul lumei muzicale la 1835 și se reprezentă pentru prima oară pe scena cea mare a Teatrului San Carlo din Neapole. Despre subiectul ei nu avem nimic ... public, carele, în marele sau entuziasm, o chemă de mai multe ori și o aplaudă după merit; dar critica nu e mulțumită, ea pretinde de la această cantatriță un mod mai gentil în trilarea lui si naturale de la fraza cabalettei : Quando rapita in estasi și la toate grupele de triluri din periodul al doilea de la aria Regnava nel silenzio din primul act. Am cere o egalitate mai mare în pronunțarea notelor, dar ne temem să nu ne răspunză cu versurile ... pe deplin a masacra toate frumoasele recitative ale acestei părți și mai multe perioade din scenile ce avu cu Gianfredi în primul act. La scena maledicțiunei de la stretta finală a actului al doilea ar fi reușit poate să mulțumească așteptarea publicului, însă nota de la ...

 

Vasile Alecsandri - Novac și corbul

... De striga Craiova vai! El un fecioraș avea Și tot astfel îi zicea: ,,Fecioraș, Gruiuțul meu! Ascultă de ce-ți zic eu, Să nu cazi la vreun loc rău, La loc rău și mult departe În neagra străinătate. [2] Dacă sorții te-or purta Țările de-a vântura Și-n Stambul de a ... lăstunaș, Apoi ca un bondăraș Și-n zare dacă-ajungea, El din zare se ștergea. III În munții Catrinului, În pădurea Pinului Odihnea Baba-Novac La umbra unui copac, Și prin vis el tot vedea Pe feciorul său Gruia. Iată-un corb că se ivea Și pe-o creangă se punea ... punea un comănac, Și-ncăleca voinicește, Și purcedea vulturește, Cu desagi, cu buzdugele Pline de mahmudele. [5] El mergea și iar mergea, În Țarigrad ajungea, La divan că se ducea Și din gură-așa zicea: ,,Auzit-am, auzit De-un voinic ce mi-ați robit, Iată-mă-s că am sosit ... l dezlega, Un paloș în mână-i da Și din gură cuvânta: ,,Bate tu marginile, Eu să bat mijloacele, Că le știu soroacele." El tăia la ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>