Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru PRESIMȚIRE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 60 pentru PRESIMȚIRE.

Vasile Alecsandri - Frații Jderi

... ucidă dorul.“ II În capătul din dreapta al șanțului, în tină, Stă singur la o parte un om care suspină, Căci are-o presimțire ce-i tot menește-a rău Și-i duce, duce gândul măhnit la frate-său. El e ostaș de frunte, Jder Nistor, vânătorul ...

 

Vasile Alecsandri - Alecu Russo (Alecsandri)

... se pregătește un alai de naționaliști-gardiști ca să mă ducă la Cluj ; însă nu fi îngrijit, dragul meu, căci am o tainică și sigură presimțire că nu mi se va întâmpla nimic. Această siguranță îmi vine din credința că românul nu piere cu una, cu două... Furia ungurească e atât ...

 

Dimitrie Anghel - Aducerile-aminte...

... pururea din drum, Și le-oi zări de-a pururi așa o-ntreagă viață ? Arar cu toate-acestea, cînd soarele coboară, O tristă presimțire mă prinde și mă-ngheață, Și cum nu-mi pot da seama că-i jalea asta-amară. Eu trec... Or, totdeauna, sporește înc-o moarte ...

 

Elisabeta de Wied - Vasile Alecsandri

... țării Noaptea Sfântului Andrii Hora Unirei Pe albumul d-rei Ida Vegezzi Ruscalla Pilotul La poeții români Cristos a înviat Înșiră-te, mărgărite Presimțire Pasteluri Serile la Mircești Sfârșit de toamnă Iarna Gerul Viscolul Sania Mezul iernei La gura sobei Bradul Sfârșitul iernei Oaspeții primăverii Cocoarele Noaptea Dimineața Tunetul ...

 

Emil Gârleanu - Colonelul

... din trecut iarăși i se luminară în întunericul odăii, fulgerări repezi, ca și cum cineva aprindea chibritul, pe rând. Se înăbușea. Închise ochii, avu adevărata presimțire a sfârșitului. Dar în clipa aceea, în liniștea adâncă a odăii, veni dinafară, dinspre cazărmi, sunetul de goarne al Rugăciunii. Atunci ...

 

Emil Gârleanu - Patima

... părea că jelește durerea adâncă a fetei ei. Mâna dreaptă strângea rezemătoarea jilțului, iar cealaltă, acum vedeam deslușit, ducea batista la ochi. Ce presimțire vremelnică va fi încremenit mâna tinerei femei de pe atunci în această mișcare de durere?... Căpitanul se opri, duse mâna la ochi și rămase așa ...

 

Ion Luca Caragiale - Cam târziu...

... în birjă, a lăsat geamantanul la Metropol și a venit aci. Ceea ce e curios e că și dânsul avea o presimțire; venind în birje dinspre Matache Măcelaru către centru, îi trecuseră prin gând atâtea și-atâtea amintiri de pe vremea când petreceau toți patru, studenți săraci ...

 

Vasile Alecsandri - Sentinela română

Vasile Alecsandri - Sentinela română Sentinela română de Vasile Alecsandri Poem istoric Românul nu piere. I Din vârful Carpaților, Din desimea brazilor, Repezit-am ochii mei Ca doi vulturi sprintenei Pe cea vale adâncită Și cu flori acoperită, Ce se-ntinde ca o ceață Pân în Dunărea măreață Și de-acolo-n depărtare Pân în Nistru, pân în Mare. Iar pe cel amar pustiu Cu văzutul ce-ntâlnii? Întâlnii viteaz oștean, Purtând semne de roman, Falnic, tare ca un leu Și cu chip frumos de zeu. Brațu-i stâng era-ncordat Sub un scut de fier săpat Ce ca soarele sorea Și pe care se zărea O lupoaică argintie Ce părea a fi chiar vie, Și sub fiară doi copii Ce păreau a fi chiar vii. Mâna-i dreaptă ținea pală; Iar pe cap purta cu fală Coif de aur lucitor, Ca un zeu nemuritor. Cel viteaz era călare Pe-un cal alb în nemișcare, Și, ca dânsul, neclintit Sta, privind spre răsărit. Numai ochii săi mișca, Vulturește-i alerga, Pe cea zare cenușie, Lungă, tainică, pustie, Unde, ca prin vis trecând S-auzea din când în când Vuiet surd, grozave șoapte Ce veneau din miazănoapte, ...

 

George Topîrceanu - Infernul

... el, — când ai murit o dată E foarte greu să cazi în recidivă... Această vorbă îmi păru ciudată. Cuprins de-un fel de vagă presimțire, Pândii pe-ascuns figura-i nemișcată. — Nu m-ai luat cumva c-un plan subțire Mai adineaori când ziceai, Magistre, Că Iadul nu-i ...

 

Emil Gârleanu - Grușan

... adânc. Eram deprins cu obiceiurile colonelului, îmi închipuiam că poate voia să facă el singur o recunoaștere, dar nu știu cum, de astă dată, o presimțire neînțeleasă mă neliniștea. Încotro apucasem, nu știam. Mergeam în bobote, ca înspre pierzare. N-am să uit niciodată drumul acesta. Deodată colonelul lăsă calul mai ...

 

Nicolae Filimon - Despre teatrul italian (2)

... închise; guvernul dă o subvenție bunicică, iar abonații se întrec a-și ține locurile cu orice preț. Cu toate acestea, noi aveam o presimțire funestă: parcă venea cineva și ne șoptea la ureche că artiștii de estimp nu o să fie buni. Așteptarăm să-i auzim și apoi să ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>