Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru RITM
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 75 pentru RITM.
Alice Călugăru - Şerpii Șerpii de Alice Călugăru Sub falnica desfășurare de crengi a umedei păduri, Mă culc în ierburi legănate, și-n palme tâmplele-mi se razmă; Și nu las somnul să mă-nfrângă cu-a buruienilor mireasmă, Că lin încep să șuier cântul ce cheamă șerpii lungi și suri. Și vie alunecând subt frunze, cu-ncete mlădieri de ape, Cu zvârcoliri de-ascunse flăcări verzui, ce-ar tremura subt jar, Să-ntindă asprii către mine vicleanul cap triunghiular, În care turburi ochi veghează sub străveziile pleoape. Cu-o fluierare prelungită începe necunoscutul cânt, Ce-o să-i adune de departe și-amăgitor o să-i dezmierde. Și ei se vor târî spre mine pe mușchiul înflorit și verde Ieșind pe rând din întuneric, cum ies izvoare din pământ. Și iată că de pretutindeni aud un foșnet de tufișuri; Erau încolăciți pe ramuri, ca lanțul iederei vicleni; Își plămădeau prin ierburi crude veninul lor de buruieni; Dormeau cu apele pădurii, ascunși sub grelele pietrișuri. Dar când descântecu-mi departe zvârli întâiul lui fior, Deodată fiecare-n codru lăsat-a cuibul singuratic, Și-nvinși de jalea prelungită a fluieratului cromatic, Își măsurară- ...
Cincinat Pavelescu - Avatar (Pavelescu)
Cincinat Pavelescu - Avatar (Pavelescu) Avatar de Cincinat Pavelescu Mi-amintesc. Era pe vremea cruciadei. Lângă tine, paj de dor îngenuncheat, Îți cântam pe ritmul leneș al baladei Nenorocul unei fete de-mpărat! Nu păreai o-nfăptuire pământească... Castelană cu profilul de copil, Înger trist, ce vine zarea s-o privească În amurgul unei zile de april! Și cum seara cădea mistică și lină, Vrând să știi ce suferințe mai îndur, Mă rugai să plâng încet, pe mandolină, Versul meu mângâietor de trubadur. Și-n genunchi, ca pocăitul la altare, În privire cu extaze ce nu mint, Atingeam c-o nevăzută sărutare Albii crini ai mantei tale de
Cincinat Pavelescu - Cum se face o epigramă%3F
Cincinat Pavelescu - Cum se face o epigramă%3F Cum se face o epigramă? de Cincinat Pavelescu Epigrama e un fulger scurt, o scăpărare repede țâșnită din cremene când o izbește amnarul. Aș compara-o, de asemenea, cu un mic lampion venețian care, înconjurat de umbra nopții, dă lumina-i capricioasă și strălucește ca o candelă ambulantă pe întunericul mișcător și rece al lagunelor. Lampionul însă are nevoie pentru a lumina să fie înfășurat de banda largă a întunericului. Epigrama, dimpotrivă. Scânteiază numai atunci când o învăluie un exces de lumină. Cu cât inteligența subtilă și pătrunzătoare a cititorului sau a ascultătorilor este tăiată în fețe strălucitoare și multiple, cu atât spiritul poetului e sorbit și se răsfrânge în mințile luminoase, întocmai ca o imagine pe care o înfrumusețează claritatea unei oglinzi de preț. Epigramistul aruncă în aer o droaie de săgeți, dar numai acelea care nimeresc ținta adică impresionează sunt salutate cu freamăte victorioase. Celelalte se pierd rătăcite, ca și ecoul unei pietre aruncate într-o fântână adâncă, a cărei apă depărtată, puțină și noroioasă, înghite și piatra, și ecoul. Ce îngrozitor e să vorbești cuiva care nu te ...
Cincinat Pavelescu - Lied (Pavelescu, 3)
Cincinat Pavelescu - Lied (Pavelescu, 3) Lied de Cincinat Pavelescu Aideți, cântece de toamnă, Flori de vis și vreme rea, Aideți, dulcea voastră doamnă Să v-asculte nu mai vrea. E copil, vrea să petreacă Și râzând să fure minți, Vouă glasul vi-l îneacă Plânsul mutei suferinți. Aideți și când pacea serii De urât vă ține-n mers, Voi să nu cerșiți durerii Mângâierea vreunui vers! Poate-n seara fumurie, Strânsă-n șoldurile rochii, Către voi să-și plece ochii Arși d-o lacrimă târzie. Dar atunci voi fi departe; Și-n pustiul nepăsării Voi opune-n van uitării Amintirile deșarte. Și târziu, poate-ntr-o carte, Voi închide-n ritmuri vagi Visul ochilor ei dragi Și iubirea-mi fără
Cincinat Pavelescu - Lui Lucian Costin
Cincinat Pavelescu - Lui Lucian Costin Lui Lucian Costin de Cincinat Pavelescu colaborator la Luceafărul, revistă din Brăila Costine, tu ești ca Atila, Pe unde treci doar moarte ningi, Ucis-ai Ritmuri; și-n Brăila Azi vrei Luceafărul să-l
Cincinat Pavelescu - Lui Octavian Goga
Cincinat Pavelescu - Lui Octavian Goga Lui Octavian Goga de Cincinat Pavelescu Când fruntea-n lauri ți-au încins-o zeii, Aș vrea să prind p-armura ta de fier, Erou ne-nfrânt în luptele ideii, O floare mică ce-a-nghețat de ger. Mai fragedă ca florile de stil Și albă ca zăpezile de munte, Să-ți amintească viața de copil Ursit să-și poarte steaua lui pe frunte. Să-ți re-nvieze codrii seculari, Cu ape reci ce-n clocot curg sub boltă, Ce-n ritmul lor, de mic, în Rășinari Ți-au cadențat a versului revoltă. Și azi pe culmi, când jalnic te ridici, Învolburat d-a gloriei cunună, Poate mireasma florii mele mici Te-o mângâia sub trăsnet și
Cincinat Pavelescu - Madrigal Madrigal de Cincinat Pavelescu Eu nu te-nvălui c-o privire În care dorul meu să țipe Când al tău suflet e un înger Ce-ar tinde albele-i aripe, Și, înălțându-se pe-o rază În slava visului himeric, Din fericita mea lumină M-ar prăvăli în întuneric. Nici ochii-n care infinitul Și-a-nchis adâncurile-albastre... N-o să-i asemăn ca pierduta Melancolie a unor astre. Nici glasu-mi n-o să plângă-n ritmuri De rugăciune sau durere; Nici madrigale-nflăcărate De dorul tău n-o să rostesc; Simțirea-mi gravă și adâncă Să izbucnească în tăcere, Și din cuvintele nespuse Să înțelegi cât te
Cincinat Pavelescu - Panteism Panteism de Cincinat Pavelescu Tu care porți spre cimitir Când jerbe mari de trandafiri, Când albe crizanteme, De nu te-ai teme Și n-ai avea de moarte frică, Ai șterge lacrima ce-ți pică Și-ai scutura în vântul serii Florile durerii, Simțind că-n darul ce le porți E viața vie din cei morți. Tu nici nu crezi Că cei pe care mergi să-i vezi Etern într-înșii n-au avut Decât al corpurilor lut. În ei pe tine te iubești: Cu toată fața ta cea tristă Și-nduioșările din glas, Din al lor suflet n-a rămas Decât durerea-ți egoistă: Tu nici nu crezi Că cei pe care mergi să-i vezi, Chiar de-i iubești, De-i plângi, pe tine te jelești. Dar ei sunt morți ca trupul lor De care ochii jalnici fug, Iar din smintitul tău amor Și-atâtea vise mincinoase Azi ce mai e? un pumn de oase, Un pumn de oase-ntr-un cosciug... Dar soarele ce moare, încă Mai râde-n pomii înfrunziți, Și-n seara clară și adâncă Mai cântă râul: auziți! O, voi ce mai trăiți o clipă În ritmul vieții ...
Cincinat Pavelescu - Pentru ochii tăi...
Cincinat Pavelescu - Pentru ochii tăi... Pentru ochii tăi... de Cincinat Pavelescu Pentru ochii tăi cei dulci O să scriu niște povești. Numai tu să le citești Când mergi seara să te culci. Ritmul lor să fie lin, Drăgălaș, adormitor, Ca o șoaptă de amor Ce se pierde-ntr-un
Cincinat Pavelescu - Se roagă cartea...
Cincinat Pavelescu - Se roagă cartea... Se roagă cartea... de Cincinat Pavelescu Aruncați-mi o privire-ndurătoare! Biet volum, uitat de vreme și de lume, Fără scoarțe, fără titlu, fără nume... Sunt ruina unui secol care moare. Poate sunt o carte dulce și intimă, Unde jalea unui suflet se răsfrânge, Poezia dureroasă care plânge O iubire nențeleasă și sublimă? Am fost scrisă-n ceasuri albe de veghere, În genunchi lângă mormântul unei mame; Poate sunt dezlănțuirea unei drame Prinsă-n ritmul unui cântec de durere? Cine știe câte lacrimi de fecioară N-au sorbit aceste pagini altădată... Câte inimi n-a făcut oare să bată Versul meu ce plânge trist ca o vioară? Aruncați-mi o privire-ndurătoare, Cel puțin de-nduioșare la gândirea Că în mine îngropatu-și-a simțirea O ființă, o nălucă
Cincinat Pavelescu - Sonet (Cincinat Pavelescu, 1)
Cincinat Pavelescu - Sonet (Cincinat Pavelescu, 1) Sonet de Cincinat Pavelescu Car dans linfini je veux vivre... Sans quon me le puisse ravir Ce rÄ™ve que je veux poursuivre. Et vais, imortellement ivre Pouvoir sans jamais massouvir Baiser tes lourds cheveux de cuivre. L. G. Ai cizelat în versuri magistrale Tăiate parcă-n prismele luminii, Ca și un nou Benvenuto Cellini Profilul grec al blondei ideale. Ți-ai rupt din suflet rozele și crinii, Ca să presari sub pașii ei petale, Și n-ai păstrat, poete, frunții tale Decât paloarea visului și spinii! Urmează-ți visul tainic înainte! Ce-ți pasă dacă farmecu-i te minte Când inima-ți sub vraja lui tresaltă? Să moară chiar, el moarte nu mai are, Căci l-a închis cu-a versului tău daltă În ritmul larg al strofei