Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru TRAGE PREA SUS

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 261 pentru TRAGE PREA SUS.

Emil Gârleanu - Când stăpânul nu-i acasă!

... până în cel mai îngust colțișor al casei. Și din gaura lui, din gaura de după sobă, șoricelul nu-și mai găsește locul. Parcă-l trage cineva de mustață afară. Să iasă, să nu iasă? Mai bine să se astâmpere. Să se astâmpere, ușor de zis; dar cașcavalul? Vezi, asta-i ... odată la cașcaval, lasă, n-are el nevoie să-l învețe alții ce să facă cu dânsul. Dar motanul? E-hei! la dânsul nu se prea gândise. Și, Doamne, mulți fiori i-a mai vârât în oase motanul cela. Dar poate nu era în odaie. Ha? nu era. Nu ... în mijlocul odăii se oprește, adulmecă, lacom, mirosul de cașcaval, apoi, zărind motanul, se repede și latră cu înverșunare. Ar sări în ocniță, dar e prea sus. Se sprijină pe labele de dinainte, tremură, cască, de neliniștit ce-i, mârâie și latră. Apoi tace și, cu ochii țintiți la motan, așteaptă să ...

 

Ion Luca Caragiale - Căldură mare

... A!... Spune-i că să ne-ntâlnim negreșit. F.: Unde? D.: Știe dumnealui... Da' să vie neapărat. F.: Când? D.: Când o putea. F.: Prea bine. D.: Ai înțeles? F.: Am înțeles. D.: A!... și dacă vede pe amicul nostru... F.: Care amic? D.: Știe dumnealui!... să-i ... a putut reuși cu afacerea știută nimic, fiincă am vorbit cu persoana... Nu uita! F.: Se poate să uit? D.: ...și zice că acuma e prea târziu, dacă n-a venit la vreme; căci dacă venea măcar cu câteva zile înainte, altă vorba!... poate că s-ar fi putut ... De unde l-ai luat? B.: Ghe acolo, mo roc. D.: Apoi, nu sunt eu? B.: Ie! la domnu este, mo roc. Domnul suie... Birjarul trage bice... Caii se deșteaptă și pornesc. Domnul se ridică-n picioare, la ceafa birjarului. D.: Ascultă-mă; știi dumneata unde e strada Pacienții? B.: Ala ... strada Pacienții? S.: Chiar asta e. D.: Imposibil. S.: Da, domnule, asta e. D.: ...la d. Popescu, numărul 11 bis... S.: Ei, da, mai în sus

 

Mihail Kogălniceanu - Fiziologia provincialului în Iași

... carii, la cea întâi vedere, samănă a fi provinciali, dar care în faptă nu sunt nicidecum provinciali. Așa ținutașul, fie din Țara de Sus, fie din Țara de Jos, care a fost în Iași de douăsprezece ori și în fieștecare oară a șezut câte douăsprezece ... cât de puțină tăgăduire vecinică și nestrămutată proprietate a provinciei, acum și pururea și în vecii vecilor. Noi, dar, scoțând dintâi cei mai sus pomeniți, din rămășiță vom lepăda încă și pe provincialul evghenist, văr, cumnat sau nepot cu toți logofeții și vornicii cei mari din Moldova, care se ... sau surugiul stă. Un fel de amfibie, îmbrăcat jumătate turcește și jumătate căzăcește, vine și întreabă pe provincial: cine-i, de unde-i și unde trage? Voinicul nostru nu știe că însemnează și pentru ce i se fac asemene întrebări. În sfârșit, răspunde că-l cheamă Oboroc sau Poloboc, că vine ...

 

Ioan Slavici - Propaganda semitică

... s’o presente ca fiind pornită din ură de rasă și din fanatism religios. Ne apărăm noÄ­ ființa, și nu e între noÄ­ nimenÄ­ nicÄ­ prea jos, nicÄ­ prea sus

 

Ion Luca Caragiale - Cănuță om sucit

... jupâne! - Să nu mai ocolești?... Ți-e lene să umbli, mișelule!... Patruzeci de franci!... Face pielea ta câtă pagubă mi-ai făcut tu mie? Și trage-i, și trage-i... I-a tras atâta, încât bietul Cănuță, după ce s-a închis prăvălia, nici n-a mai mâncat ... când o trece pe aici. - E cam de mult, zice jupânul zaharisind și mai tare tonul. De! cu vremea asta, și la noi, negustorii, nu prea merge... Eu zic, coniță, mai bine să așteptăm băiatul... zău! mai bine să așteptăm băiatul. - Care va să zică nu am atâta credit la dumneata ... urât gând i-o fi fulgerat prin mintea ei veche. - ...Pentru-că... nu mai vreau să stau. - Nu-ți dă de mâncare? - Ba da. - Muncești prea mult? - Mult... dar... nu mult. - Te bate? Băiatul dete din cap ș-ncepu să plângă. A vrut bunica să-l mustre, să-l ...

 

Constantin Negruzzi - Disțărare șlicului

... l videa că plângea. "Mi să pare, zice Venus, că ochiu iar ș-au mai pus Pe vro nouă muritoare; vrea să ne-o aducă sus, Ca când îndestule aicea nu-s: avem și de lepădat. Că de când era mai tânăr, cu târâșu le-au cules." "Prepui, răspunde Apolo, câ ... mai tare, Vulcan, deși are flegmă, dar l-a fost scos din răbdare. "Bătăușule, îi zice, fimei fără de minte, De gură sunteți prea bune și nu vă aduceți aminte Că ne-au ferecat în lanțuri întocmai cum să cuvine Unor dumnezei ca voi, făr de cuget și rușine ... din el un caic mi-oi face." "Ai caice", Vulcan strigă, "mai bine adă-l încoace, Căci am de foi trebuință, din el niște foi prea bune", Iară Mars, îi taie vorba, nu-l lasă mai mult a spune: "Eu l-am fost chitit că-i bun drept pavăză ...

 

Ion Luca Caragiale - La Peleș

... necăjită cârlionții de la ceafă, cari nu vor să stea cum vrea dumneaei. — Lasă-mă, soro, să te potrivesc, îi zice coana Lucsița. Și trage lângă fereastră-n lumină pe frumoasa ei fiică; ia fierul de frizat de dasupra flacării de spirt, îl apropie de buze, suflă-n el și ... soro! țipă madam Piscopesco, ce dracu! chioară ești?... m-ai fript! — Daca te miști! daca bâțâi mereu din picior! Fie, soro, la naiba! că prea ești nevricoasă!... A să văz. Și coana Lucsița se uită-n ceafa grăsulie a lui madam Piscopesco și o scuipă, pe ... oară! înțelege-mă! — Uf! fir-ar a dracului și-afurisită de viață! zice madam Piscopesco. Unde-mi sunt mănușile? Caută cocoanele-n sus... caută-n jos... — Cheamă pe dobitoaca... Unde-i dobitoaca? fir-ar a dracului să fie! ea știe unde le-a pus ...

 

Ion Luca Caragiale - Antologie...

... întâlnești ziua-n amiaza mare față în față-n lume; noaptea însă, după spartul luminațiilor, pân îmbulzeală, poți să-l murdărești pe la spate de sus până jos... Va bănui aproape sigur pe cine l-a murdărit: atât mai bine! te știe fără a-ți putea cere ... Și mai ales sexul slab, mai delicat, are nevoie de anonimat, ca să-și poată descărca sincer și leal tot fundul sufletului... Nu i-am prea înțeles bine explicația, și, fără a mai discuta, m-am mărginit a lega câteva flori din grădina lui într-un buchet ... Un binevoitor matur. * Stimate domnule, d-ta muncești la țară pe ploaie și pe arșiță, asudând ca un biet hamal; iar consoarta d-tale îi trage la Franțișbat checocuri apilpisite cu baronii cu pinteni, și pe urmă, noaptea pe lună, în otomobil, sus la munte... Să vă dea Dumnezeu și copii, că stare v-a dat destulă! (iscălit) Un chelner de la Kurhaus din Franțisbat. * (Mână ... când l-a văzut; și n-a ieșit trei zile din casă, dând ordine stricte să nu primească pe nimeni, că

 

Ion Luca Caragiale - O făclie de Paște

... subt umbrarul de dinaintea dughenii, așteptând dilijența, care trebuia să fi sosit de mult; e o întârziere de aproape un ceas. Este lungă și nu prea veselă istoria vieții lui Zibal; dar așa cum e prins de friguri, tot e o petrecere pentru el să ia pe rând una câte una ... zicea - și căuta de lucru. Hangiul l-a luat în slujbă. Dar Gheorghe s-a arătat a fi om prea brutal și prea ursuz... suduia mereu și mormăia singur prin ogradă. Era o slugă rea, leneș și obraznic... și fura. Într-o zi a amenințat pe ... lui vrând să scoată ceva din sân și a cuvintelor lui amenințătoare. Cum se deștepta așa de limpede acea amintire? Era Sâmbăta Paștelui. Sus pe deal, în satul depărtat ca la doi chilometri printre bălți, se auzeau clopotele bisericii... Și se aude așa de ciudat când ai friguri: aci ... doi călători, care se așează împreună cu conductorul, poftit de ei, la aceeași masă. Din convorbirea călătorilor se lămurea bine împrejurarea. La tactul de mai sus ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira IV

... l-a ta milă? Năravurile rele tu nu îngăduiești, C-o mare cutezare le râzi, le înfruntezi, Nu vrei s-ascunzi nimică, zici lucruri prea pe față; A ta plăcere este pre vicioși să superi, Și pentru-a tale fapte osânda eu o trag. Nu vezi ... casă. Lor satira să placă nu poate nicidecum, Dar nouă ce ne pasă; iubirea lor nu vrem Și de a lor mânie am prea puțină grijă. La oamenii acești nimic nu am a cere, Și a avea relații cu dânșii mă feresc; Funinginea negrește când ... pot a-mi face căci sunt subt apărarea A unei patrii mume ce este foarte dreaptă. Iar cei ce mintea, duhul de sus au priimit Ca niște buni, ei bunul vor ști a prețui Și versurile noastre le vor citi-n plăcere, Nădăjduind că poate stricatele ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Norocul dracului

... el dete din cap, apoi se duse după casă, își făcu mâna căpătâi și închise ochii. Dar unde să adoarmă? Jos, pământul tare și rece; sus, întuneric adânc; în casă, copiii adorm plângând; în curte Plăvița pufăie pe nări a foame; și el, prigonit de gânduri și de nenoroc ... sus, dar nu pe el îl întâmpină muierea în prag și nici nu-i zice: "Opt guri, măi omule, și cu Plăvița nouă! Dumnezeu e sus ... sa vadă ce are sa se întâmple. Nu trecu mult, și-odată s-auzi o pocnitură ca de pușcă. Piatra din creștetul cuptorului sări în sus zbârnâind, și o limbă albastră de foc ieși pe gaură, flutură în văzduh și pieri. — A plesnit purcelul, strigă un copil. â ... zise omul, ștergându-și nădușeala și tremurând de frică. Femeia se uită pe gura cuptorului și zise mirată: — Vezi dumneata, a fost prea iute. — Ce să văd, muiere? — Ce să vezi? S-a copt și purcelul, și pitele. — S-au copt?... — Dar ... tău se duce și ce e al dracului rămâne. — Dar asta... ce-o mai fi? Copiii mâncară, se săturară și adormiră cu fețele în ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>