Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru VINOVAT
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 185 pentru VINOVAT.
Anton Pann - Grădinarul pagupaș
... A păscut toate de rînd. -Ce ? zapciul s-a răstit, Vaca mea zici c-a sărit! Și cine ț-e vinovat ? De ce nu faci gard înalt ? Șl încă mai îndrâznești Să vii sâ te jeluiești ? leși afarâ d-aci-ți spui, C-acum să te ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Vornicul Iancu Moțoc
... rar. Solul din Moldova, trimis ca să ceară Marfa cumpărată: capul cel tăiat, Stă cu nerăbdare mai curând să piară Mai curând să piară omul vinovat. Mii și mii de glasuri se pornesc d-odată, Ca și când orașul izbucnea de foc; Vine! vine! vine! și-n sfârșit s-arată Și ...
Cincinat Pavelescu - Cazinoului
Cincinat Pavelescu - Cazinoului Cazinoului de Cincinat Pavelescu Dacă te-apucă amețeală Nu-s directorii vinovați, O fi pe ziduri umezeală, Dar jucătorii ies
Cincinat Pavelescu - Răspuns la o epigramă
Cincinat Pavelescu - Răspuns la o epigramă Răspuns la o epigramă de Cincinat Pavelescu în care autorul contesta valoarea volumului meu de poezii Tot adâncul unei strofe Nu oricăruia s-arată: Orbul nu vede lumina: Ce-i lumina
Constantin Negruzzi - Împăratul Albert
Constantin Negruzzi - Împăratul Albert Împăratul Albert de Constantin Negruzzi Întâmplările, astă dată, să părea că au favorizat pe confederați în tot felul. Noul an a libertății sunase pentru Elveția la 1 ianuar 1308 și la 15 a acestei luni, până a nu sosi încă veste la împăratul, el află stricarea armiei sale în Turinga; porunci îndată o nuouă strângere de oști, vesti că va mergi însusi în capul lor, și făcu cu obicinuita lui hărnicie toate gătirile astei nuouă campanii; ele era abia sfârșite, când cavalerul Beringuer de Landenberg sosi de la Unterwald și îi spuse cele ce să întâmplasâ. Albert îl ascultă cu nerăbdare și necrezare, apoi când nu îi mai rămasă nici o îndoială, întinse brațul în direcție celor trei cantoane și jură pe sabia sa și pe împărăteasca sa coronă să piarză până la cel mai din urmă din acei ticăloși țărani, cari, vor fi luat parte la revoltă. Landenberg făcu ce putu ca să-l întoarcă din idei de răzbunare; dar toate fură în zădar, împăratul zisă că va merge el singur împrotiva confederaților și însemnă la 24 făurar ziua plecării oștilor. La mai 1308 armia împărătească sosi pe ...
Constantin Negruzzi - Lupu și mielu
... vei fi pedepsit. Mielul, tremurând ca frunza, îi zice: — Stăpânul meu, Mă rog înălțimei tale ca să nu fii supărat, Că, zău, nu sunt vinovat; Eu beu apă mai la vale decât înălțimea ta Și nu știu cum putui dară băutur-a-ți tulbura. — O tulburi, îți ...
Constantin Stamati - Ciuma dobitoacelor
... mele, Că cerul urgisit este de-a noastre păcate grele, Și atunci ne va ierta Când acel ce dintre noi fiind mai mult vinovat Chiar de bunăvoia sa Va primi să-l jertfim cerului neîndurat; Și pe lâng-această pârgă plecată și cucerită, Unind și a noastră ...
Dimitrie Bolintineanu - Copilașii
Dimitrie Bolintineanu - Copilaşii Copilașii de Dimitrie Bolintineanu ,,Seara primaverii caldă Cu dulci lacrime ne scaldă; Austrul ne-adoarme lin În duiosul lui suspin, Iar a nopții stea tăcută Cu dulci raze ne sărută. Dar noi nu mai adormim De când plânsul ți-auzim, Maica noastră, nu mai plânge, Plânsu-ți inima ne frânge!" Sora mare-era mireasă Dalbă, mândră-mpărăteasă. Sora mare tot aude Și cu-aceste gânduri crude — ,,Împărate, zise ea, Dacă mâine n-ăi tăia Cei doi brazi ce fruntea-nclină Pe fereastra din grădină, Casa ta voi părăsi Și-n deșerturi voi fugi." Doamna zice și pe loc Brădiorii cad în foc; Dar prin iarba cea-nflorită Și de rouă poleită, P-un tapet de ghiocei, Iată c-au sărit scântei, Și scânteile rouate Și de soare sărutate Se schimbară-n doi feciori Drăgălași ca două flori. — ,,Noi suntem cei doi feciori Cu cosițele-aurite... Șir'te mărgărite!" Mărgărelul, cât vorbea, Singur iute se-nșirea. Iară când a fost numit Cu măicuța ce-au vorbit, Cele mărgăritărele S-au schimbat în lăcrimele. Împăratu-a cunoscut Copilașii ce-au pierdut, P-a lor maică doritoare El o ...
Dimitrie Bolintineanu - Mihai și ucigătorul
... vorbe varsă al său dor: — ,,Crima când se face chiar spre-al nostru bine, Ea rămâne crimă, merită asprime, Cela ce o iartă este vinovat Pe cât cel ce-o face este degradat. Cela ce în umbră pe vrăjmaș omoară. Dumnezeu și omul insultând, coboară. Piară ucigașul! Voi înmormântați Pe ...
Duiliu Zamfirescu - Adio (Zamfirescu)
Duiliu Zamfirescu - Adio (Zamfirescu) Adio de Duiliu Zamfirescu Adio, dulcea mea durere Ce-atât de mult m-ai chinuit. Te las, că nu mai am putere Să te urmez pân-la sfârșit. Tu ești sfioasă și curată Ca floarea albă de pe stânci, Dar ai făptura vinovată, Cu ochii negri și adânci. Și nu-nțelegi că eu sunt bietul Nebun culegător de flori Ce mă ridic încet cu-ncetul Până la stâncile din nori. Dar forma ta înșelătoare Ia calea timpului apus, Și când ajung până la floare, Ea se ridică tot mai sus. (Pe Marea
Duiliu Zamfirescu - Iulie Iulie de Duiliu Zamfirescu Călin, jitarul de la sat, Cu pușca vecinic de-a spinare, Era pe holde împărat Și statul lui n-avea hotare. În el tot câmpul se-ncredea, Toți fluturii și toată floarea: Sulfina, seara-l adormea Și-l deștepta în zori cicoarea. Odată, deșteptat în zori De-acel miros de dimineață, Își ridică ocii din flori Și se uită peste fâneață. Din pricina zilelor calde, Mărica, zână printre fete, Se coborâse să se scalde Ș-acum... se descingea de bete. Jitarul nostru, năzdrăvan, Se subțiè ca o șopârlă, Ș-ascuns de-un ciot, de-un bolovan, Se strecură până la gârlă... Cuptior, cuptior, câte mai faci Cu vinovata ta căldură!... Noroc numai că poți să taci. Așa și eu: streajă la gură. (